Romani 1: 18 -32

Studiu Biblic eLogos
Avatar utilizator
Ema
Membru nou
Membru nou
Mesaje: 9
Membru din: Mie Sep 12, 2018 8:33 am

Romani 1: 18 -32

Mesaj de Ema » Sâm Ian 19, 2019 1:49 pm

Vs 18 – 32 Nu doar neprihănirea lui Dumnezeu este descoperită (vs 17) ci și mânia lui Dumnezeu se descoperă....
Dacă în prima parte Pavel spune că misiunea lui era să vestească Evanghelia la toate neamurile (vs. 5), că această Evanghelie privește pe Fiul lui Dumnezeu (vs. 3, 4), în care este putere pentru mântuire, pentru că în ceea ce a făcut Hristos este descoperită neprihănirea pe care o dă Dumnezeu celui ce crede (vs. 16 -17), de acum arată necesitatea acestor lucruri. De ce neprihănirea este numai prin credința în Hristos? De ce era nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să devină om? De ce toate neamurile trebuie să știe și să ia aminte la asta? Începând din cap 1 vs. 18 și în continuare Pavel caută să răspundă acestor întebări.
Aici în 18 - 32 arătă în primul rând că starea de decădere și nelegiuire (generală) a omenirii atrage mânia lui Dumnezeu. Și explică cum s-a ajuns aici: deși oamenii l-au cunoscut pe Dumnezeu, pentru că El li s-a făcut cunoscut (și nu au nici o scuză), totuși ei l-au lăsat deopare pe Dumnezeu, s-au crezut înțelepți, s-au bazat pe ei înșiși și pe gândirea lor (vs. 21, 22), drept urmare Dumnezeu și-a întors spatele de la ei și i-a lăsat în voia minții lor și a pornirilor inimii lor, însă s-a dovedit că acest mod de gândire a oamenilor era fără pricepere, nebunesc (vs. 21, 22), iar inimile lor s-au întunecat și astfel au ajuns plini de tot felul de nelegiuiri, ba mai mult se complac în această stare. Și toate astea atrag mânia lui Dumnezeu!
În Habacuc 2: 4a Dumnezeu zicea despre omul rău „Iată i s-a îngânfat sufletul, nu este fără prihană în el”, iar aici în aceste versete este descris portretul omului care se încrede în el însuși, de la care Dzeu și-a retras îndurarea și l-a lăsat în voia minții lui....

 Cu ceva timp în urmă am memorat Romani 8 și atunci în timp ce repetam și meditam la text, am regăsit în prima parte a capitolului 8 tehnica „bulgărelui de zăpadă”. Acum am identificat aceeași tehnică aici în vs. 18 – 32 (și e posibil să o mai regăsim pe parcurs). Asta presupune că inițial autorul enunță ideea, după care o reia și de fiecare dată când revine dezvoltă ideea, adăugând explicații, elemente noi, dar care susțin aceeași idee. Aici în vs 18 și 19 Pavel expune ideea principală, după care revine cu explicații în mod alternativ (pe de o parte ce fac/nu fac oamenii și pe de cealaltă parte ce face Dumnezeu în raport cu faptele oamenilor) și progresiv. De exemplu: în vr. 18 spune că mînia lui Dumnezeu se descoperă împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu, ulterior revine și explică în cum oamenii l-au necinstit pe Dumnezeu: deși l-au cunoscut pe Dzeu, ei nu l-au proslăvit ca Dumnezeu, nu i-au mulțumit (vs 21), s-au închinat făpturii în locul Făcătorului (vs. 25), n-au căutat să-l păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor (vs. 28)... În versetul 18 spune că oamenii înăbușe (suprimă) adevărul în nelegiurea lor, iar apoi spune cum se întâmplă asta: s-au dedat la gânduri deșarte (vs. 21), au înlocuit Creatorul cu creația (vs. 23), au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu (vs. 25). Apoi vorbește de nelegiuirile (faptele în afara legii) oamenilor și din nou vine și explică: trăiesc în pofte și necurăție, își necinstesc trupurile (vs 24), iar apoi în vs 26 - 27 explică detaliat ce presupune asta, ca în final vs. 29 – 30 să enumere, explicând și mai detaliat ce presupune ”orice nelegiuire” despre care vorbea în vs 18 etc...

Vs. 20 Interesant acest contrast: „însuțirile nevăzute ale lui Dumnezeu.... se vad lămurit când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de Dumnezeu„
Când privești o operă de artă, fie o pictură sau o sculptură, îți dai seama că vopselele nu au sărit singure de paleta de culori și nu s-au așejat singure într-o oridine armoniasă, care să reprezinte ceva anume pe acea pânză; nici dălțile nu s-au mișcat singure pentru a reda acele forme... Știi că în spate este mâna unui artist, chiar dacă el nu e prezent acolo. Și chiar dacă nu vezi artistul, doar privindu-i opera poți să-i cunoști unele însușiri: priceperea, calitatea, interesele, felul lui de a gândi etc... Cu atât mai mult când privești creația lui Dumnezeu (cea mai desăvârșită operă de artă) vezi însușirile lui marelui „artist”: puterea Lui, înțelepciunea Lui, frumusețea Lui, perfecțiunea Lui, dumnezeirea Lui...

Aplicații practice: Văzând ce nu au făcut oamneii și au ajuns astfel să atragă mânia lui Dumnezu putem învăța ce așteaptă Dumnezeu de la noi să facem, (exact oposul a ceea ce nu au făcut ei...)
Nu este suficient doar să-L cunoaștem pe Dumnezeu, este de o importanță vitală să căutăm să-L păstrăm în cunoștința noastră (vs 28) astfel:
• Uitându-ne cu băgare de seamă și gândindu-ne la lucrările Lui (vs. 20)
• Căutând să cunoaștem și ă ne însușim adevărul Lui (vs. 25) „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17: 17b)
• Proslăvindu-L pe Dumnezeu: aducându-I laudă și închinare (vs 21)
• Mulțumindu-I – învățând să cultivăm o atitudine de recunoștință (vs. 21)
• Păstrându-L pe El pe primul loc în toate (vs 22)

Scrie răspuns