Romani 1: 1-17

Studiu Biblic eLogos
Avatar utilizator
Ema
Membru nou
Membru nou
Mesaje: 9
Membru din: Mie Sep 12, 2018 8:33 am

Romani 1: 1-17

Mesaj de Ema »

doar cateva idei...

versetul 1: În legătură cu chemarea și punerea de o parte a lui Pavel nu pot să nu menționez observația că el a fost ales, avut în vedere, pregătit chiar și pentru a scrie această scrisoare creștinilor din Roma, care să rămână o epistolă atât de profundă și bogată în învățătură, creștinilor de după... și până la noi astăzi.
• Biserica din roma - formată atât din evrei cât și din neamuri, într-o poziție strategică, unde veneau și plecau mulți și astfel mesajul putea fi răspândit peste tot. Era nevoie de o învățătură consistentă, sănătoasă care să lămurească întrebările și problemele ridicate de iudaism pe de o parte, iar pe de cealaltă parte de curentele filosofice și religiile vremii, în care trăiseră neamurile.
• Pavel - era iudeu (Fapte 21: 39), a trăit ca fariseu după cea mai îngustă partidă (Fapte 26:5), a cunoscut mediul și cultura grecească și s-a născut roman (Fapte 22: 28)
• Mesajul către creștinii din Roma a fost transmis în scris. Din versetele 10, 11 și 13 reiese că Pavel de multe ori a vrut să meargă la Roma, a cerut, ca prin voia lui Dumnezeu să ajungă la ei, dar zice: „am fost împedicat până acum” (vs. 13). Se pare că Dumnezeu a intervenit chiar și în planurile lui de călătorie, deși motivele pt care dorea să ajungă la Roma erau bune. Dacă Pavel ar fi ajuns la ei le-ar fi vorbit direct, nu ar mai fi scris. Avantajul că a scris: a avut mai mult timp, a putut să-și organizeze/să-și structureze mai bine învățătura și apoi a rămas posterității.

O aplicație practică: orice situație din viața celor chemați de Dumnezeu, și a noastră care am răspuns chemării Lui, nu este întâmplătoare, fie educație, pregătire într-un domeniu sau altul, job, chiar și locul în care suntem ținuți pentru o vreme (uneori diferit de cât și unde am vrea noi) toate sunt în controlul lui Dumnezeu și au scopul de a ne pregăti pentru lucrarea specifică pe care o are cu fiecare din noi, deși uneori e posibil să nu înțelegem asta decât la finalul procesului de prelucrare, când vom vedea pentru ce anume am fost pregătiți, de fapt...

Versetul 5: m-am uitat să văd care este mai exact sensul pentru „la ascultarea credinței pe toate neamurile”. Termenul folosit pentru ascultare este „hupakoe” care presupune o ascultare activă, prin implicare activă, supunere (deci nu doar o auzire pasivă, o luare la cunoștință)
Cum apare în New Living Translation mi se pare mai clar „Through Christ, God has given us the privilege and authority as apostles to tell Gentiles everywhere what God has done for them, so that they will believe and obey him, bringing glory to his name”.

Versetul 11: Deși l-am citit de „n” ori nu m-am oprit la el până acum. Cum înțelegeți afirmația lui Pavel „să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră? În cele mai multe traduceri în engleză apare în genul „that I may impart to you some spiritual gift”. Versetul ăsta ar putea susține ideea (pe care am auzit-o, dar nu m-am gândit f mult la ea până acum) că darurile pot fi transferabile? Adică, cine are un anumit dar într-o mare măsură, dacă se roagă în sensul asta pt cineva, acel cineva poate să primească (de la Dumnezeu) darul respectiv (într-o anumită măsură)? Versetul ăsta ar putea fi corelat cu pasaje ca 2 Împărați 2: 9 – 15; 6: 17, Fapte 8: 15 – 17?

Versetul 13: mi-au „clipit beculețele”... dacă Pavel care vedea frecvent roadele lucrării lui dorea cu orice ocazie să mai „culeg vreun rod”, cu cât mai mult tânjim noi să vedem măcar din când în când căte un rod....

Versetul 16 (vs meu preferat din acest capitol) Mesajul Evangheliei în sine este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, nu este nevoie de alte mijloace și tehnici speciale, de artificii... dar această putere este activată de credința personală, sau rămâne inactivă în viața celui ce nu crede. Evanghelia e aceeași pt evrei și neamuri, pt cei educați și pt cei mai puțun manierați, pt cei pricepuți și mai puțin pricepuți (greci și barbari, învățați și neîvățați vs. 14) și mântuirea este prin credință pt toți.
O aplicație practică aici – e nevoie să ne rugăm Dumnezeu să dea această credință, celor ce le vestim Evanghelia.

Versetul 17 Explică de ce Evanghelia este puterea lui Dumnezeu - pentru că în mesajul Evangheliei este revelată, descoperită neprihănirea pe care Dumnezeu o dă celui ce crede, felul în care cel ce crede este îndreptățit, justificat: prin jertfa lui Hristos (ăsta e mesajul Evangheliei). Și această neprihănire duce la credință.
În unele traduceri în engleze apare „righteousness of God is revealed from faith to faith”.
Înițial am văzut ca pe un crescendo: credința (în mesajul Evangheliei), prin care Dumnezeu dă neprihănirea și care duce la un alt nivel de credință, prin care cel neprihănit va trăi. (am incercat să redau grafic dar din pacate aici nu recunoaste imaginea, ceva gen: credință -- nădejde -- credință...)

Însă am văzut că sunt mai multe traduceri în care apare și sub forma: „the righteousness of God is revealed -a righteousness that is by faith from first to last„. (NIV, dar sunt si altele) și am vrut să-mi explic asta.
M-am uitat la Scriptura pe care o citează Pavel „căci cel neprihănit va trăi prin credință„ din Habacuc 2: 4. Acolo în context una dintre întrebările lui Habacuc este: „cum ai putea privi Tu pe cei mișei, și să taci, când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?” (Habacun 1: 13 b), iar în 2: 4a Dzeu îi răspunde: „Iată i s-a îngânfat sufletul, nu este fără prihană în el”, aici este vorba de omul rău și parafrazat ar fi: (omul) cel rău se încrede în el însuși, în puterea/faptele lui (îngânfat) de aceea este cu pată, păcat, vinovat (cu prihană). Dar în contrast cu acesta 4b „cel neprihănit va trăi prin credința lui”. Am urmărit și Ioan 3:36, Galateni 3:11 și întorcându-mă din nou în Romani 1: 17, acum vad mai degrabă ca un circuit (continuum): prin credința în mesajul Evangheliei, Dumnezeu dă omului (celui ce crede) o neprihănire, neprihănire care duce tot la credință, (aceeași credință), căci cel neprihănit prin credință va trăi (a trăi = a se menține viu, deci în alte cuvinte: numai prin credința continuă în jertfa lui Hristos, neprihănirea continuă să fie aplicată/dată de Dumnezeu celui ce crede). E o interdependență între neprihănire și credință, de la început până la sfîrșit totul este prin credința în Hristos! (nu pot pune imaginea dar imaginațivă in stânga credința, în dreapta neprihănirea și sus o săgeată semicerc de la credința la neprihărnire și apoi în partea de jos altă săgeată semicerc de la neprihănire la credință)

Avatar utilizator
Beni
Admin eLogos
Admin eLogos
Mesaje: 59
Membru din: Mar Apr 03, 2018 10:02 pm
Contact:

Re: Romani 1: 1-17

Mesaj de Beni »

Wow, foarte frumos. O sa recitesc de mai multe ori ce ai scris pentru a prinde tot!

Avatar utilizator
un nimeni
Membru nou
Membru nou
Mesaje: 2
Membru din: Joi Feb 20, 2020 11:32 am

Re: Romani 1: 1-17

Mesaj de un nimeni »

v1 Adevărat, Pavel a fost pus deoparte, o întrebare ar fi: când?
Răspunsul la întrebarea când? va oferi o înțelegere mai clară a ceea ce ai numit "O aplicație practică"

v5 personal nu cunosc termenul de "hupakoe", însă ca exemplu, știu că un om când spune despre un copil că este ascultător, se referă la împlinire și nu la auzire.

v11 Pavel era unul din cei prin care Duhul lui Dumnezeu lucra într-un fel deosebit. Nu este vorba de transfer, poate pasajul din Faptele apostolilor de la capitolul 8 versetele de la 14 la 17 te va face să înțelegi mai bine.
Filip era unul din cei mulți care nu aveau acest dar.

v13 Cine lucrează pământul așteaptă cu nerăbdare să-și vadă truda împlinită.

v16 Prin acest verset ar trebui să pricepem că nu oricine poate să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.

V17 În Luca 17 de la 1 la 6, dacă vei căuta cu atenție vei găsi o legătură a neprihănirii, pe care, atenție, o dă Dumnezeu (Romani 10.3), dar o dă prin credință care are ca scop credința, pentru a-și susține neprihănirea. Cred că asta ai vrut să spui prin redarea grafică, susținerea neprihănirii prin credință din credință în credință.
Așa cum spune la Evrei 11 v6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Avatar utilizator
Beni
Admin eLogos
Admin eLogos
Mesaje: 59
Membru din: Mar Apr 03, 2018 10:02 pm
Contact:

Re: Romani 1: 1-17

Mesaj de Beni »

un nimeni scrie:
Joi Feb 20, 2020 12:03 pm
v16 Prin acest verset ar trebui să pricepem că nu oricine poate să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.
Versetul 16 este: Căci* mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă** ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a† iudeului, apoi a grecului; . De la ce premisa pornesti cand tragi concluzia de mai sus?

Avatar utilizator
un nimeni
Membru nou
Membru nou
Mesaje: 2
Membru din: Joi Feb 20, 2020 11:32 am

Re: Romani 1: 1-17

Mesaj de un nimeni »

Evanghelia lui Hristos spune că este puterea lui Dumnezeu și chiar așa este, dacă studiem scrisoarea adresată romanilor, se presupune că am studiat ce a fost înainte de această scrisoare și anume, mărturisirile celor ce au scris ceea ce astăzi noi numim evanghelia lui X sau după X, dacă este adevărat că am studiat, se presupune că ne amintim când citim aceste cuvinte din romani 1 v16, v8 din cartea faptele apostolilor (și multe alte locuri din Scriptură), care nu întâmplător este numită astfel.

Scrie răspuns