Ciprian I. Bârsan Sta omida pe o creangă și mâncând, se tot gândea: „Ce frumoasă-i sora râmă! Eu de ce nu sunt ca ea? Uite cum se tolănește în băltoaca de noroi… Iar eu zac aici, în piersic, când căldura e în toi! Doamne, pentru ce-am picioare și un trup așa pufos? Mestec toată ziua frunze-n pomul ăsta noduros Și mă uit cu dușmănie la prietena din glod Doar-doar s-o-neca odată; să-i cânte vies ...