Ce strîmt e locul unde sînt nevoit să stau, Simt unghiurile pîndei cum strîng şi mă-năbuşă, Văd umbrele vrăjmaşe cum se întind şi iau Lungi forme-ntunecate cu dungă de cenuşă. Simt casa cu pereţii subţiri şi străvezii, Pe zece drumuri pusă, de-o ştie ţara toată – Nici zidul n-are umbră, nici pivniţa chilii, Nici noaptea întuneric neliniştea s-o scoată. … O, Doamne, dă-mi odihna din cer şi din pămî ...