Blog-uri eLogos

Destinat pentru a fi sfant

 Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt."

1 Petru 1:16

Aminteşte-ţi permanent care este scopul vieţii tale. Destinul omului nu este nici fericirea, nici sănătatea, ci sfinţenia. In zilele de astăzi avem mult prea multe dorinţe şi ne risipim în ele; dorinţe bune, nobile şi drepte care poate îşi vor găsi împlinirea, dar pe care Dumnezeu trebuie să le facă să nu mai aibă o aşa mare importanţă pentru noi. Singurul lucru care contează cu adevărat este dacă omul vrea să-L accepte pe Dumnezeul care-l va face sfânt. Oricare ar fi preţul, omul trebuie să aibă o relaţie bună cu Dumnezeu.

Cred eu că trebuie să fiu sfânt? Cred că Dumnezeu poate să vină în inima mea şi să mă facă sfânt? Dacă, prin predica ta, mă convingi că nu sunt sfânt, voi fi indignat de această predică. Vestirea Evangheliei trezeşte resentimente puternice, deoarece Evanghelia îmi dezvăluie că nu sunt sfânt; dar, de asemenea, ea trezeşte în mine o dorinţă intensă. Dumnezeu are un singur scop pentru om, şi anume sfinţirea. Singurul Său scop este crearea de sfinţi.

Dumnezeu nu e o maşină eternă de binecuvântat oameni; El n-a venit să mântuiască oamenii din milă; El a venit să-i mântuiască, deoarece i-a creat ca să fie sfinţi. Ispăşirea înseamnă că Dumnezeu mă poate aduce înapoi la unitate perfectă cu El prin moartea lui Isus Cristos, fără să rămână nici o umbră între noi.Nu tolera niciodată, din compasiune faţă de tine sau faţă de alţii, vreun obicei care nu este după voia unui Dumnezeu sfânt. Sfinţenia înseamnă puritate în umblarea ta, în cuvintele care-ţi ies din gură, în gândurile pe care le nutreşti – orice detaliu al vieţii să fie sub privirea lui Dumnezeu. Sfinţenia nu este numai ceea ce-mi dă Dumnezeu, ci şi ceea ce manifest eu din ce mi-a dat Dumnezeu

  16 accesări
  0 comentarii
16 accesări
0 comentarii

Ferice de voi,când suferiți pentru Numele Meu

 Fericiți sunteți voi când vă vor defăima și vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră orice lucru rău, din cauza Mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.

Strângeți-vă comori în cer.

Matei 5.11,12; 6.20

V-ați întrebat vreodată ce fel de răsplătiri veți primi atunci când veți ajunge în cer? Biblia ne arată criteriile potrivit cărora Dumnezeu va stabili aceste răsplătiri, precum și felul de purtare prin care le putem dobândi. Când vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, vom fi judecați pe baza luminii pe care am avut-o – adică pe baza adevărului pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție – și pe baza a ceea ce am făcut cu oportunitățile care ne-au fost create.

Mai mult, vedem că anumite acțiuni și atitudini vor avea ca rezultat anumite răsplătiri. De exemplu, în Evanghelia după Matei ni se spune că există o mare răsplată păstrată în cer pentru cei care sunt insultați și persecutați din pricina Domnului Isus (Matei 5.11,12). În altă parte, Domnul ne spune că faptele de bunătate făcute față de cei ai Lui sunt consemnate și vor fi răsplătite (Matei 25.40). Nici chiar un pahar cu apă dat unui ucenic însetat nu va fi trecut cu vederea în ziua judecății (Matei 10.42).

Printre cei răsplătiți se vor afla și cei pe care Dumnezeu îi cheamă să-și părăsească atât averile, cât și pe cei apropiați, de dragul evangheliei. O altă acțiune care se bucură de atenția specială a lui Dumnezeu este dragostea îndreptată către cei care ne sunt vrăjmași. Pentru o astfel de purtare există o mare răsplată și vom fi numiți „fii ai Celui Preaînalt" (Luca 6.35). Câteodată, unii par să prospere și să secere o recoltă bogată, fără să bage însă de seamă cum alții au pregătit și am semănat mai înainte ogorul. Totuși, Dumnezeu ne asigură că nici cel care seamănă și nici cel care udă nu vor fi trecuți cu vederea (1 Corinteni 3.8). Domnul vede orice detaliu, iar orice lucru făcut pentru El va fi cu siguranță răsplătit.


  40 accesări
  0 comentarii
40 accesări
0 comentarii

Inchinarea

 și-a întins cortul având Belelul la apus și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului.

Geneza 12:8

Închinarea înseamnă a-i da lui Dumnezeu cel mai bun lucru pe care El ţi l-a dat. Ai grijă ce faci cu lucrul cel mai bun pe care-l ai. Oricând primeşti o binecuvântare de la Dumnezeu, dă-i-o înapoi ca pe un dar al dragostei. Fă-ţi timp să meditezi înaintea lui Dumnezeu şi înapoiază-i binecuvântările într-un act deliberat de închinare. Dacă aduni lucruri pentru tine însuţi, acestea se vor transforma într-un putregai spiritual, aşa cum se întâmpla cu mana când era păstrată. Dumnezeu nu te va lăsa niciodată să păstrezi un lucru spiritual doar pentru tine; trebuie să-i fie înapoiat Lui pentru ca El să-l poată face o binecuvântare pentru alţii.

Betel este simbolul părtăşiei cu Dumnezeu; Ai este simbolul lumii. Avraam şi-a „întins cortul" între acestea două. Adevărata valoare a activităţii noastre publice pentru Dumnezeu este dată de profunzimea părtăşiei noastre cu El. Graba nu este niciodată bună: întotdeauna există destul timp pentru a ne închina lui Dumnezeu. Clipele de linişte înaintea lui Dumnezeu pot fi o capcană. Trebuie să ne „întindem corturile" acolo unde vom avea totdeauna momente de linişte cu Dumnezeu, indiferent cât de zgomotoase ar fi momentele noastre în contact cu lumea, in viaţa spirituală nu există trei clape distincte, şi anume: închinarea, așteptarea şi lucrarea. Unii dintre noi mergem în salturi, ca nişte broaşte spirituale, sărind de la închinare la aşteptare şi de la aşteptare la lucrare. Dorinţa lui Dumnezeu este ca acestea trei să meargă împreună. Ele au mers întotdeauna împreună în viaţa Domnului nostru. El nu era niciodată grăbit, deşi era totdeauna ocupat. Aceasta este o chestiune ce ţine de disciplină; nu putem ajunge acolo dintr-o dată.

  15 accesări
  0 comentarii
15 accesări
0 comentarii

Minore obligate să se prostitueze prin metoda șantajului sexual — Știri pentru viață

de Redacția Stiripentruviata.ro Două adolescente au fost abuzate sexual și filmate. Fetele, pe fondul unei discuții cu mama lor, au vrut să se mute de acasă și au crezut că ajung în casa unei gazde din Pașcani, însă au ajuns pe mâinile unui proxenet. Chiar și după ce fetele s-au întors acasă, abuzatorul a continuat să…

via Minore obligate să se prostitueze prin metoda șantajului sexual — Știri pentru viață

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  14 accesări
  0 comentarii
14 accesări
0 comentarii

Iov 17

Iov 17

1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.
2. Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4. Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
5. Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6. M-a făcut de basmul oamenilor şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9. Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.
10. Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
11. Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
13. Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
14. când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”
15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16. Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”

Post-ul Iov 17 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  27 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

27 accesări
0 comentarii

Isus din evanghelii (4)

13 ian. 2020 Viorel ArdeleanLasă un comentariu

Alteritas

nicodemus

Evanghelia după Ioan este mai mult decât un text teologic dens cu discursuri ale lui Isus flancate de minuni și de contextul unor mari sărbători iudaice. Textul biblic ne prezintă viața Fiului lui Dumnezeu întrupat, ne introduce în detaliile istoriei acestuia și ne arată că mesajul lui Isus Cristos nu poate fi despărțit de concretețea istorică a unei vieți trăite de acesta între oamenii comunității iudaice din Antichitate. Sf. Ap. Ioan ne oferă o viziune proprie asupra venirii în lume a Logosului divin, dar o face cu această transparență care îl identifică pe Cuvântul Tatălui, cel ce este Dumnezeu din eternitate, cu omul Isus din Nazaret. Evanghelistul intră în profunzimile acestei experiențe umane a kenozei lui Dumnezeu și ne oferă ocazia să ne apropiem de persoana lui Cristos așa cum au făcut-o și ucenicii odinioară.

Vezi articolul original 1.587 de cuvinte mai mult

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Dumnezeul nostru care ne pazeste

 Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă in veac. Psalmul 121:8


Iată un psalm plin de promisiuni, pe care ne putem bizui cînd greutăţile vieţii devin greu de purtat şi cărările ei greu de urcat. Cînd greutatea poverilor ne clatină, avem nevoie de siguranţa că Dumnezeu nu ne va da mai mult decît putem purta şi că ne va păzi de cădere. Există o ilustraţie deosebit de frumoasă, dată de un calendar creştin, care ne îmbărbătează să începem orice zi cu deplină încredere în Tatăl nostru cel ceresc. Se spune: „Cămila îşi începe şi sfîrşeşte ziua în genunchi. La sfîrşitul zilei îngenunchează în faţa stăpînului ei şi i se ridică povara. Răsăritul soarelui o găseşte din nou îngenuncheată şi stăpînul ei îi aşează şi potriveşte povara de purtat în ziua aceea, pentru drumurile deşertului sau prin cîmpiile roditoare". Fiecare dintre noi purtăm o anumită povară (Galateni 6:5). Poate fi o legătură de griji ale datoriilor noastre zilnice, dar pentru unii cu o sensibilitate mai mare, ele pot constitui o sarcină insuportabilă de dus. Unii au povara sufletelor nemîntuite ale celor dragi sau ale celor ce nu trăiesc pentru Cristos. Apoi sînt acei ce se zbat sub poverile bolilor, a infirmităţilor, a slăbiciunilor sau a vreunui handicap. Asemenea poveri pot transforma simplele datorii gos-
podăreşti în sarcini grele şi în anumite zile i se pot prezenta ca un urcuş greu şi prăpăstios.
Oh, ce mîngîiere şi încurajare să ştim că Domnul ne „va păzi atît la plecare cît şi la venire" - toţi paşii de la răsăritul pînă la apusul soarelui. Ne va păzi piciorul de alunecare şi ne va proteja de-a lungul cărării vieţii.

  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Revendica-ti fagaduintele divine

 Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos" Filipeni 4:19


Cităm adesea versete familiare din Bibile, scoţîndu-le parcă dintr-un talisman legat la gît, numai în cazuri de urgenţă. Aceasta este o perspectivă greşită. In schimb, ar trebui să folosim promisiunile Cuvîntului lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru a ne hrăni şi a ne întări în orice situaţie prin care trecem. In perioada de explorare şi populare a Americii (numită şi era pionierilor n.t.), un bătrîn lovit de sărăcie, s-a strecurat într-o aşezare de la frontiera de vest, I se epuizaseră toate resursele şi căuta ceva de mîncare. In timp ce umbla prin tabără, cineva care 1-a oprit ca să stea de vorbă cu el, a observat că purta la gît, legat cu o panglică, un mic săculeţ. Bătrînul i-a explicat că era un talisman oferit de cineva cu mulţi ani în urmă. După ce a deschis săculeţul, bătrînul a scos din el o hîrtie împăturită de mai multe ori şi i-a înmînat-o. Examinînd hîrtia, omul a constatat că era un act ce se dădea celor ce terminau serviciul militar în armata federală. Era semnată de însuşi generalul George Washington şi îi dădea dreptul purtătorului la o pensie pe viaţă. Ce mare surpriză a avut bătrînul soldat să afle că era deţinătorul unei promisiuni de bună credinţă că nevoile sale vor fi satisfăcute. Dar pentru că nu a revendicat nimic, trăia sărac, flămînd şi rătăcitor prin lume. Adeseori şi noi rătăcim prin pustiul unei sărăcii spirituale, în timp ce bogăţia promisiunilor divine zace nefolosită. Uităm că Dumnezeu ne-a dăruit „bogăţia Sa în slavă", prin lucrarea şi meritul lui Isus Cristos. Este vremea să ne oprim din rătăcirea noastră şi să începem să cerem cele făgăduite.

  41 accesări
  0 comentarii
41 accesări
0 comentarii

De la taină la descoperire

 Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! Ale Lui sunt înţelepciunea şi puterea. (Daniel 2:20)

În apele din jurul Groenlandei sunt aisberguri de toate mărimile. Uneori sloiurile mai mici de gheață merg într-o direcție, în timp ce ghețarii mari merg în alta. Vântul de la suprafață împinge sloiurile mai mici, în timp ce masele uriașe de gheață sunt purtate de curenții puternici ai oceanului. Când ne gândim la apariția și căderea națiunilor de-a lungul istoriei, putem să asemănăm mișcarea lor cu vântul de suprafață și curenții oceanelor. Vântul reprezintă tot ce poate fi schimbat și imprevizibil, ca de exemplu voința omului. Dar, simultan cu rafalele și cu furtuna, mai lucrează o forță, chiar mai puternică și foarte asemănătoare curenților oceanului. Această forță este mișcarea sigură a scopurilor înțelepte și suverane le lui Dumnezeu. Ellen G. White spunea: „Ca stelele în vastul circuit al drumului rânduit lor, planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă și nici întârziere.” – Hristos, Lumina lumii, p. 32. Deși ridicarea și căderea națiunilor, ideologiilor și partidelor politice par să se datoreze doar acțiunii omului, Daniel 2 ne arată că Dumnezeul cerului este Cel care conduce istoria omenirii spre finalul ei măreț.

Studiu la rând:
Iov 13–19
Evanghelizare, subcapitolul „Relația dintre evanghelist și pastor”

Post-ul De la taină la descoperire apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  24 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

24 accesări
0 comentarii

O hotărâre de neclintit

3. Pe lângă exercitarea liberului-arbitru și intervenția lui Dumnezeu, ce principiu important mai vedem aici?

Daniel 1:7-20
7. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar; lui Hanania, Şadrac; lui Mişael, Meşac şi lui Azaria, Abed-Nego.
8. Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
9. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.
10. Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului.”
11. Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria:
12. „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut;
13. să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!”
14. El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile.
15. După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului.
16. Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite şi le dădea zarzavaturi.
17. Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.
18. La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
19. Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului.
20. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui.

Se pare că cei patru robi evrei nu s-au opus numelor babiloniene. Probabil că nu puteau face nimic în această privință, în afară de a folosi numele lor ebraice între ei. Dar referitor la mâncarea și vinul de la masa împăratului puteau alege să le consume sau nu. Astfel, liberul-arbitru al celor patru bărbați a fost foarte important aici.

Totuși, dacă o căpetenie putea să le schimbe numele, atunci le putea schimba și meniul. Există două posibile motive pentru care cei patru au refuzat să mănânce de la masa împăratului.

În primul rând, bucatele de la masa împăratului conțineau carne necurată (Leviticul 11). În al doilea rând, mâncarea era mai întâi oferită ca hrană chipului zeului și apoi trimisă împăratului pentru a fi consumată. Astfel, când a spus clar, fără a recurge la subterfugii sau înșelătorii, că cererea lui avea în spate o motivație religioasă, adică hrana de la palat i-ar fi spurcat pe el și pe prietenii lui (Daniel 1:8), Daniel a dat dovadă de mult curaj.

Dacă analizăm interacțiunea dintre Daniel și căpetenia famenilor ies în evidență câteva puncte importante. În primul rând, Daniel a părut să înțeleagă foarte bine postura dificilă în care era căpetenia famenilor, așa că i-a propus un test. Zece zile în care să consume altă hrană îi erau suficiente pentru a demonstra beneficiile alimentației și, astfel, să îi liniștească temerile acestuia. În al doilea rând, siguranța lui Daniel că rezultatul avea să fie pozitiv într-un timp atât de scurt se baza pe încrederea lui deplină în Dumnezeu. În al treilea rând, alegerea unei alimentații cu zarzavaturi și apă ne îndreaptă gândul spre hrana dată de Dumnezeu omenirii la creațiune (Geneza 1:29), factor care, probabil, a influențat alegerea lui Daniel. Ce ar putea fi mai bun decât alimentația dată de Dumnezeu chiar la început?

Ce atitudine a lui Daniel a deschis calea pentru ca Dumnezeu să acționeze (Daniel 1:9)? Ce putem învăța despre importanța alegerilor? Ce impact ar trebui să aibă încrederea noastră în Dumnezeu asupra alegerilor noastre?



Post-ul O hotărâre de neclintit apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  37 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

37 accesări
0 comentarii

Nu te-ntinde prea mult!

 ...eu spun fiecăruia din voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine... Romani 12:3


Societatea modernă subscrie la filozofia care spune: „Du-te atît de departe cît poţi. Nu fi satisfăcut pînă nu ajungi la vîrf. Tu meriţi ce este mai bun". Dar Biblia spune să nu avem o părere prea înaltă despre noi înşine. Mîndria şi ambiţia noastră, atracţia de-a fi numărul unu, ne pot determina să ne întindem prea mult. Ele ne vor duce la cădere (Proverbele 16:18, 19). William Shakespeare a ilustrat această tendinţă a fiinţei umane în piesa sa: „Richard al III-lea". Ea ne vorbeşte istoria unui om din înalta nobilime britanică. De fapt, avea bogăţie şi putere mare, din cauză că fratele lui era regele ţării. Cu toate acestea, nu era satisfăcut. Se uita cu ochi invidioşi la tron. Nimic în afara purtării coroanei nu-l mai putea satisface. Astfel că s-a hotărît să pună mîna pe ea. Pe măsură ce se desfăşoară piesa, Richard este implicat din fărădelege în fărădelege, ba chiar şi în crimă. Richard îşi atinge ţinta şi se încoronează singur ca rege. Dar oamenii de bine ai Angliei se ridică împotriva lui într-o mare revoltă. Armatele mărşăluesc una împotriva celeilalte şi Richard III este ucis în lupte. Tocmai premiul după care a alergat cu atîta patimă l-a distrus. Se ridicase prea sus.
Ai fost şi tu prins cumva în cercul periculos de-a gîndi că meriţi mai mult şi mai bine? Toţi trebuie să fugim de pericolul de-a fi nemulţumiţi de locul în care ne-a pus Dumnezeu. Iată de ce este bine să avem proaspete în minte versete ca acelea de azi. Ele ne vor ajuta să nu ne întindem prea mult. 

  55 accesări
  0 comentarii
55 accesări
0 comentarii

El ne intelege

 Căci noi n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre..." Evrei 4:15

El simte cu noi şi ne înţelege

Cineva a pus o pancartă în faţa casei anunţînd că are căţeluşi de vînzare. Printre cei ce i-au bătut la uşă a fost şi un băieţel. „Vă rog, domnule, a spus el, aş dori să cumpăr unul din căţeluşi dacă nu costă prea mult." „Ei bine, fiule, unul costă 25 de dolari". Copilul arăta copleşit de-a binelea. „Am numai doi dolari şi cinci cenţi. Aş putea totuşi să-i văd măcar?" „Desigur. Poate aranjăm noi ceva", a spus omul. Ochii copilului sclipeau de bucurie urmărind ghemotoacele de blană jucăuşe. „Am auzit că unul dintre căţeluşi este şchiop", a spus el. „Da, mă tem că va şchiopăta toată viaţa". „Acesta este căţeluşul pe care-1 vreau. Aş putea să-1 plătesc puţin cîte puţin?" Omul i-a răspuns: „Dar va şchiopăta totdeauna". Zîmbind curajos, copilul şi-a ridicat unul din turecii pantalonilor dezgolind o proteză de lemn. „Nici eu nu umblu prea bine." Apoi, uitîndu-se cu drag la căţeluşul şchiop, a continuat: „Cred că are nevoie de multă dragoste şi ajutor. Şi eu am avut. Nu este aşa de uşor să fii şchiop". „Poftim, ia-1. E al tăul" a spus omul. „Ştiu că îl vei îngriji bine. Şi să nu mai discutăm de bani." Aceasta este o ilustraţie mişcătoare a înţelegerii pline de dragoste a Mîntuitorului nostru faţă de condiţia noastră umană. Cristos ştie totul despre ea, deoarece El însuşi a trăit pe acest pămînt ca om. Suferind El însuşi, El Se poate identifica cu noi. Compasiunea Lui este dincolo de orice măsură omenească. Credinciosule, Isus este mişcat de nefericirea şi durerea ta. Increde-te în purtarea Lui de grijă. Braţele dragostei Lui te vor cuprinde şi te vor purta prin fiecare frîngere a inimii şi orice încercare.

  46 accesări
  0 comentarii
46 accesări
0 comentarii

Un gând de încheiere

„Biblia a fost dată cu scopul de a fi o călăuză pentru toți aceia care doresc să cunoască voia Creatorului… Îngerii și Însuși Hristos au venit să le descopere lui Daniel și lui Ioan lucrurile care aveau să se întâmple în curând. Aceste probleme importante, care au de­a face cu mântuirea noastră, n­au fost lăsate învăluite de mister. Ele n­au fost descoperite ca să­l încurce și să­l rătăcească pe cercetătorul sincer după adevăr. Domnul spunea prin profetul Habacuc: «Scrie viziunea și explic­o… ca să se poată citi ușor» (Habacuc 2:2, în KJV). Cuvântul lui Dumnezeu este clar pentru toți aceia care îl studiază cu o inimă plină de rugăciune. Orice suflet sincer va veni la lumina adevărului. … Și nicio biserică nu poate înainta în sfințenie dacă membrii ei nu caută cu stăruință după adevăr ca după o comoară ascunsă.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, pp. 521–522

„Studiați istoria lui Daniel și a tovarășilor lui. Deși ei trăiau unde trăiau, întâmpinați din toate părțile de ispita de a­i face pe plac eului, ei L­au proslăvit și glorificat pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi. Ei au hotărât să evite orice rău. Ei au refuzat să se așeze singuri în calea vrăjmașului. Dumnezeu a răsplătit cu binecuvântări bogate credincioșia lor statornică.” – Ellen G. White, Manuscript Releases [No. 224], vol. 4, pp. 169–170



Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  0 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

0 accesări
0 comentarii

Urări de Anul Nou — Ciprian Barsan

Citat1 ian. 2020 Viorel ArdeleanLasă un comentariu

Inițial publicat pe La moara lui Felix: A mai trecut un an prin calendare Dar şi prin viaţa noastră a trecut Cu clipe dulci şi uneori amare, Dar nu ne-ngrijorează anul care Vine cu vălul de necunoscut, Căci Dumnezeu a fost dintotdeauna La cârma bărcii şi va fi mereu, Chiar dacă valurile bat întruna.…

via Urări de Anul Nou — Ciprian Barsan

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  46 accesări
  0 comentarii
46 accesări
0 comentarii

Iov 2

Iov 2

1. Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat inaintea Domnului. Si a venit si Satana in mijlocul lor si s-a infatisat inaintea Domnului.
2. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Si Satana a raspuns Domnului: „De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el.”
3. Domnul a zis Satanei: „Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet. El se teme de Dumnezeu si se abate de la rau. El se tine tare in neprihanirea lui, si tu Ma indemni sa-l pierd fara pricina.”
4. Si Satana a raspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul da tot ce are pentru viata lui.
5. Dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de oasele si de carnea lui, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata.”
6. Domnul a zis Satanei: „Iata, ti-l dau pe mana: numai cruta-i viata.”
7. Si Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o buba rea, din talpa piciorului pana in crestetul capului.
8. Si Iov a luat un ciob sa se scarpine si a sezut pe cenusa.
9. Nevasta sa i-a zis: „Tu ramai neclintit in neprihanirea ta! Blestema pe Dumnezeu, si mori!”
10. Dar Iov i-a raspuns: „Vorbesti ca o femeie nebuna. Ce! primim de la Dumnezeu binele, si sa nu primim si raul?” In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui.
11. Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l lovisera. S-au sfatuit si au plecat de acasa sa se duca sa-i planga de mila si sa-l mangaie.
12. Ridicandu-si ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Si au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor.
13. Si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna o vorba, caci vedeau cat de mare ii este durerea.

Post-ul Iov 2 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  40 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

40 accesări
0 comentarii

Tinerii iranieni se convertesc în masă la creștinism, în ciuda îndoctrinării și represiunii islamice

download-3

 Birsa Tatiana  15-08-2017 

În Iran, creșterea masivă a numărului creștinilor, în rândul tinerilor mai ales, continuă în ciuda eforturilor guvernului islamic de a reprima credința creștină. Până și liderii islamici au recunoscut faptul că din ce în ce mai mulți tineri aleg să îl urmeze pe Cristos, relatează The Christian Post.

Conform agenției iraniene de știri Mohabat News, care informează despre persecuția și situația creștinilor din Iran, numărul creștinilor a crescut exponențial în această țară, în ultimele decenii.

Chiar și liderii religioși islamici, precum ayatollahul Alavi Boroujerdi, au făcut referire la „dovezi clare care arată că tinerii se convertesc la creștinism în Qom și participă la bisericile organizate în case”.  Ayatollahul Makarem Shirazi a tras, de asemenea, un semnal de alarmă cu privire la numărul mare de tineri iranieni care devin creștini, punând aceste convertiri pe seama influențelor străine.

Alți ayatollahi, precum Wahid Khorasani, au acuzat oficialii guvernamentali iranieni de „neglijență în crearea de strategii pentru a se împiedica răspândirea creștinismului în Iran”.

Mohabat News relatează că această creștere mare în numărul tinerilor convertiți are loc în ciuda îndoctrinării islamice vertiginoase a tinerilor în cadrul familiei sau în mediul educațional.

„Guvernul islamic al Iranului alocă bugete masive pentru susținerea organizațiilor care promovează islamul în rândul tinerilor în țară și peste graniță. Dar, „în ciuda acestor eforturi, tinerii iranieni încep să devină din ce în ce mai reticenți față de islam, ceea ce reprezintă un mare motiv de îngrijorare pentru guvernul iranian”.

Centrul pentru Drepturile Omului în Iran, cu sediul la New York, a publicat un raport în iulie, prin care informează că autoritățile iraniene persecută prozeliții, arestând și încarcerând credincioșii, din dorința de a reprima mișcarea creștină.

Același Centru relatează că din iunie 2017, cel puțin 11 iranieni convertiți la creștinism, împreună cu fostul lider al Bisericii Penticostale Asiriene din Iran, au fost pedepsiți cu ani mulți de închisoare de către Curtea Revoluționară din Teheran.

„Creștinii sunt recunoscuți oficial ca minoritate religioasă prin constituție, dar statul continuă să persecute credincioșii, mai ales pe cei convertiți de la islam la creștinism”, a afirmat directorul executiv al Centrului, Hadi Ghaemi.

Guvernul iranian a cheltuit milioane de dolari pe propagandă islamică în toată țara, pe reprimarea creștinismului și închiderea bisericilor. Strategiile au fost, totuși, ineficiente, grupul de misiune Elam Ministries estimând că numărul actual al creștinilor din Iran se ridică la 360 000, în condițiile în care în 1979 acesta era de numai 500.

Liderii bisericilor cred că, în următorii câțiva ani, milioane de noi iranieni se vor alătura comunității creștine, atât este de mare setea spirituală și dezamăgirea resimțită față de regimul islamic, infomează Elam Ministries.

„Dacă rămânem credincioși chemării pe care o avem, convingerea noastră este că vom ajunge să vedem această națiune complet transformată în timpul vieții noastre. Asta pentru că Iranul este o poartă strategică, a cărei comunități creștine va impacta națiunile musulmane din întreaga lume islamică”.

Traducere de Alexandra-Ligia Hojda

https://www.stiricrestine.ro/2017/08/15/tinerii-iranieni-se-convertesc-in-masa-la-crestinism-in-ciuda-indoctrinarii-si-represiunii-islamice/?

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  36 accesări
  0 comentarii
36 accesări
0 comentarii

Smerenie și perseverență

5. Cum vezi decizia lui Ezra de a nu-i vorbi împăratului – ca pe un act de curaj sau ca pe o nesăbuință? Cum au dat dovadă şi Ezra, și poporul de smerenie?

Ezra 8:21-23,31,32
21. Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru.
22. Îmi era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.”
23. Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

31. Am plecat de la râul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întâi. Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.
32. Am ajuns la Ierusalim şi ne-am odihnit acolo trei zile.

Ezra a crezut că Dumnezeu Se putea descoperi mai bine dacă nu cereau nimic din partea împăratului. Astfel, când au ajuns fără probleme în Iuda, acest lucru I-a fost atribuit lui Dumnezeu. Poate că în unele situații ne bazăm prea mult pe alți oameni și nu atât de mult pe Dumnezeu, nu Îl lăsăm să-Şi descopere El puterea. Ezra a ales să Îl lase pe Dumnezeu să lucreze în această situație și i-a dovedit împăratului că Dumnezeul evreilor era un Dumnezeu puternic.

Totuși Ezra nu a acționat din încumetare. El a adunat poporul și cu toții au postit și s-au rugat. Ei nu au pornit în călătorie înainte de a petrece timp cu Dumnezeu. Poporul a venit înaintea lui Dumnezeu cu smerenie, cerând protecția Sa ca semn al puterii Sale și El a răspuns.

6. Cum a dat dovadă Neemia de smerenie?

Neemia 5:14-19
14. Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
15. Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.
16. Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru.
17. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile dimprejur.
18. Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări, şi la fiecare zece zile se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
19. Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!

Conducătorii adevărați trebuie să fie dispuși să se smerească și să fie slujitori. Liderii competenți nu cer și nu au nevoie de un „titlu” pentru a câștiga onoare. Neemia avea întotdeauna ușa deschisă pentru oricine și era darnic cu poporul. El a arătat că are credință, iar consacrarea lui deosebită față de Dumnezeu a fost un exemplu pentru popor. El avea o personalitate puternică și era un om înţelept, dar nu s-a plasat mai presus de alții ca fiind superior. La acea vreme, Neemia deținea cea mai înaltă poziție în Iuda, dar el era un om mărinimos. Prin aceasta, el reflecta viața și învățăturile Domnului Isus, care ne învață că slujirea este cea mai bună cale de a conduce. Așa a făcut El și așa trebuie să facem și noi, indiferent de poziția pe care o avem.

Ce ne învață cuvintele lui Isus din Marcu 9:35 despre ce înseamnă pentru Dumnezeu să fii un conducător adevărat?

Marcu 9:35
Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

Post-ul Smerenie și perseverență apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  46 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

46 accesări
0 comentarii

Așteptând profeții neîmplinite … (un adevăr despre care nu se prea vorbește!)

barzilaiendan

image

La Crăciun se vorbește mult despre profețiile împlinite la cea dintâi venire a Domnului. Sunt multe. Sunt clare. Sunt limpezi. Eu însă vreau să vă țin puțin de vorbă despre alte profeții, despre cele rămase neîmplinite. Și acestea există. Și acestea sunt clare. Și acestea sunt limpezi, dar mai clar și mai limpede este că au rămas doar pe hârtie, adică … neîmplinite. Nu sunt singurul care mă gândesc la ele. Ca mine au fost mulți înaintea mea și sunt mulți alături de mine. Poate că vor fi și unii de după mine … Cine știe?

Și pentru ei, ca și pentru noi, la început a fost Cuvântul, glasul lui Dumnezeu rostit către noi. Ne-a atras atenția și ne-a oferit rostul lucrurilor, lămurirea dorului neînțeles din suflet. De dincolo de vămile cerești, ne-a vorbit Dumnezeul cel veșnic și ne-a vestit că vrea să vină la noi iară, că vrea să ne fie sfătuitor înțelept, că vrea să ne rupă lanțurile vremelniciei care ne țin robi ai deșertăciunilor, în valea de război cu întunerecul:

„Totuși întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. …Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la împărţirea prăzii. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian. Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.“ (Isaia 9:1-7).

Ei atunci, ca și noi acum, s-au agățat de această promisiune și … au așteptat, așteptare lungă, îndelungată, … bântuită la răstimpuri de vânturile îndoielii. Luată la vale de treburile zilei, ascunse uneori în cutele adânci ale uitării, profețiile promisiunilor divine sunt și astăzi cu noi. Unii, nu mulți, le-au așteptat.

Unii ca Simeon:

„Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.“ (Luca 2:25).

Unii ca Ana și ca ceilalți care zăboveau răbdători pe la Templu:

„Ana nu se depărta de Templu şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.“ (Luca 2:37-39).

Unii ca Iosif din Arimatea:

„Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.“ (Luca 23:50-51).

Așteptarea lor n-a rămas fără răspuns și Dumnezeu a venit printre oameni ca să readucă la ei împărăția lui minunată și ca să-i ducă pe ei în Împărăția Lui veșnică. A venit exact așa cum vestise: „Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat“, iar la nașterea Lui au fost reînnoite promisiunile străvechi și au mai fost adăugate și altele:

„El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1:32-33).

„El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici, de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac” (Luca 1:51-55).

„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, care au fost din vechime; mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre“ (Luca 1:68-75).

A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au recunoscut și nu L-au primit cu bucurie. Viața Lui printre oameni a fost scurtă și grea, viață de pribeag fără de familie, fără de casă, fără de odihnă. Cei care L-au urmat o vreme L-au auzit zicând:

„Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cu

iburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul” (Mat. 8:20; Luca 9:58).

Această neodihnă s-a transformat apoi într-un necaz și patimă mare. Niciuna din minunatele profeții făcute despre El nu s-a împlinit. N-a ajuns să domnească. Nu i-a dat nimeni tronul tatălui său David și n-a reușit să-i izbăvească pe evrei din mâna vrăjmașilor lor. Nu i-a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și nu i-a înălțat pe cei smeriți. Urmașii Săi nu i-au slujit fără frică, trăind în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii lor. Dimpotrivă! A fost acuzat pe nedrept. A fost prins. A fost bătut crunt. A fost judecat strâmb și Și-a încheiat scurta lui vizită printre noi omorât pe lemnul unei cruci infame. Pentru că era totuși Dumnezeu, S-a ridicat din moarte și apoi S-a ridicat înapoi la cer, părăsindu-i pe cei care nădăjduiseră în El. Au mai apucat doar să-L întrebe timid despre profețiile trecutului și despre soarta lor:

„Doamne, în vremea aceasta vrei să așezi din nou împărăția lui Israel?“ (Fapte 1:6).

El i-a mustrat duios, dar ferm și le-a spus să rămână în Ierusalim, ca să mai … aștepte. Iar noi, după două mii de ani de la plecarea Lui facem exact ceea ce au făcut și ei. Așteptăm … Încă mai așteptăm. Pentru că fără împlinirea profețiilor făcute despre El și pentru noi, viața Sa și credința nostră rămân niște erori tragice și suntem cei mai nenorociți dintre oameni.

Trăim în așteptarea profețiilor neîmplinite. Stăm în compania lui Simeon, a lui Ana, a lui Iosif din Arimatea … Oare până când? Oare se vor mai împlini înainte să le dispară ecoul din bolțile înalte ale cerului? Ce ziceți?

image

https://wordpress.com/read/feeds/26843462/posts/2529749804

https://wordpress.com/read/feeds/26843462

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  52 accesări
  0 comentarii
52 accesări
0 comentarii

Influența conducătorilor

În Biblie găsim multe exemple de conducători, exemple bune și rele, și uneori vedem un amestec între bine și rău. În unele situații, conducători răi au făcut lucruri bune, iar alteori, conducători buni au făcut lucruri rele. La urma urmei, toți conducătorii sunt oameni și pot alege să facă bine sau rău. Oricine a experimentat această realitate în viața lui.

Totuși un conducător exercită o influență mult mai mare, fie spre bine, fie spre rău. Este suficient de rău să ai o influență negativă în cămin, la locul de muncă sau oriunde este simțită prezența ta. Dar, când ești într-o poziție de conducere, spirituală, politică sau ambele, influența ta este mult mai mare. Atunci cât de important este, în orice responsabilitate ai avea, dar în special în cea de conducător, să aplici principiile și învățăturile Scripturii!

1. Ce exemple de conducere găsim în versetele de mai jos? Dacă sunt bune, explică de ce. Dacă sunt rele, explică de ce.

Judecătorii 4:1-16
1. Copiii lui Israel iarăşi au făcut ce nu plăcea Domnului, după moartea lui Ehud.
2. Şi Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim.
3. Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier şi, de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.
4. Pe vremea aceea judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot.
5. Ea şedea sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, pe muntele lui Efraim; şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.
6. Ea a trimis să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul Dumnezeul lui Israel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;
7. voi trage spre tine, la pârâul Chison, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale.”
8. Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.”
9. Ea a răspuns: „Voi merge cu tine; dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.” Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş.
10. Barac a chemat pe Zabulon şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în urma lui, şi Debora a plecat cu el.
11. Heber, chenitul, se despărţise de cheniţi, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângă Chedeş.
12. Au dat de ştire lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului.
13. Şi, de la Haroşet-Goim, Sisera şi-a strâns spre pârâul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el.
14. Atunci Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul merge înaintea ta.” Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el
15. Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos.
16. Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim; şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om.

1 Împărați 12:1-16
1. Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.
2. Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia.
3. Au trimis să-l cheme. Atunci Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
4. „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.”
5. El le-a zis: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” Şi poporul a plecat.
6. Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?”
7. Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.”
8. Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care erau împrejurul lui.
9. El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: „Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău”?”
10. Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!” Să le vorbeşti aşa: „Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu.
11. Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni.”
12. Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”
13. Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii
14. şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni.”
15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cârmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
16. Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!” Şi Israel s-a dus în corturile lui.

1 Împărați 21:1-16
1. După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat: Nabot din Izreel avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei.
2. Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.”
3. Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!”
4. Ahab a intrat în casă, trist şi mâniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!” Şi s-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic.
5. Nevasta sa, Izabela, a venit la el şi i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima şi nu mănânci?”
6. El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: „Dă-mi via ta pe preţ de argint; sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.” Dar el a zis: „Nu pot să-ţi dau via mea!”
7. Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!”
8. Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui.
9. Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului
10. şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: „Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l cu pietre, şi să moară.”
11. Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
12. Au vestit un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului.
13. Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a murit.
14. Şi au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre, şi a murit.”
15. Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.”
16. Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

2 Împărați 23:1-10
1. Împăratul Iosia a strâns la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
2. Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, prorocii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa Domnului.
3. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.
4. Împăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de al doilea rând şi celor ce păzeau pragul, să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea şi pentru toată oştirea cerurilor: şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel.
5. A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor şi întregii oştiri a cerurilor.
6. A scos din Casa Domnului idolul Astarteii şi l-a dus afară din Ierusalim la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului.
7. A dărâmat casele sodomiţilor care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea.
8. A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pângărit înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba până la Beer-Şeba; şi a dărâmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care era la stânga porţii cetăţii.
9. Totuşi preoţii înălţimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau azime în mijlocul fraţilor lor.
10. Împăratul a pângărit Tofetul în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh.

Faptele 15:7-11
7. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.
8. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.
9. N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat inimile prin credinţă.
10. Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
11. Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”

Conform textelor studiate, ce anume definește un tip de conducere ca fiind bun sau rău și cum putem aplica aceste lecții în responsabilitățile pe care le avem?

Post-ul Influența conducătorilor apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  49 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

49 accesări
0 comentarii

Lucreaza după Cuvântul Tău – Charles H. Spurgeon — Vegheaţi!

2 Samuel 7:25 Făgăduinţele lui Dumnezeu nu vor fi niciodată aruncate ca o hârtie veche. El a intenţionat ca ele să fie folosite. Aurul lui Dumnezeu nu este asemeni banilor unui zgârcit, ci este pregătit pentru negoţ. Nimic nu Îi place mai mult lui Dumnezeu decât să-şi vadă promisiunile în funcţiune. Îi place să-şi vadă […]

via Lucreaza după Cuvântul Tău – Charles H. Spurgeon — Vegheaţi!

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  62 accesări
  0 comentarii
62 accesări
0 comentarii