Blog-uri eLogos

DUMNEZEU A CREAT MINTEA SUA MINTEA L-A CREAT PE DUMNEZEU ?

Noi, cei care trăim în era postraționalistă avem impresia că în vremea noastră au fost atinse culmile rațiunii. Uităm că noi suntem nota de subsol a raționalismului filosofic grec. În această paranteză oamenii au continuat să gândească. Ne vine să credem sau nu, dar gândeau chiar și în Evul Mediu.

Ereziile născute în secolele II-V d. Hr. sunt o dovadă a faptului că omul a încercat să-l înțeleagă pe Dumnezeu prin rațiunea sa. Astfel au apărut erezii precum arianismul, apolinarianismul, sabelianismul, nestoriasmul și multe altele mai puțin importante (gândiți-vă doar că în 375 d. Hr. deja aveam scris un tratat de heterodoxie, Panarionul lui Epifanie din Salamina).

Daca Dumnezeu ar fi fost ”creația” minții omului, cu siguranță cei ce l-au „creat” pe Dumnezeu cu scopul măreț de a avea adepți și faimă nu ar fi „creat” un Dumnezeu Triunic. Cifrele indică un marketing gândit slab de tot. Ar fi câștigat mult mai mulți adepți dacă s-ar fi axat pe unicitatea lui Dumnezeu. Evreii ar fi fost mult mai ușor de câștigat de partea creștinismului.

Mai mult de atât, ar fi fost mai ușor de înțeles și adepții raționaliști l-ar fi putut înțelege și accepta cu ușurință pentru că n-ar mai fi fost atât de greu de înțeles cu mintea. Dar dacă omul nu poate înțelege Sfânta Treime, oare i-ar fi trecut prin gând omului o structură atât de complexă și într-o oarecare măsură anti-rațională?

Tocmai asta ne arată că Dumnezeul Triunic nu e năzuința minții umane, ci frumusețea și complexitatea Sfintei Treimi întrece capacitatea rațiunii umane de înțelegere. Nu, Dumnezeul Triunic nu e creația minții, ci mintea e creația Dumnezeului Triunic.

Beni Cruceru

Sursa: benicruceru.com

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  16 accesări
  0 comentarii
16 accesări
0 comentarii

Simbolurile Duhului Sfant

Sfanta Scriptura este o carte plina de metafore, analogii, simboluri, prototipuri, parabole, alegorii si embleme.

Simbolul este un semn conventional sau un lucru cu adanca semnificatie spirituala. De exemplu: mielul este simbolul blandetii, crucea este simbolul suferintelor lui Hristos, porumbelul este simbolul Duhului Sfant.

In randurile care vor urma ne vom ocupa de simbolurile Duhului Sfant cuprinse in paginile Bibliei, atat ale Vechiului cat si ale Noului Testament. Ele vor scoate in evienta calitatile si insusirile minunate ale Duhului Sfant. In fiecare asemanare vom gasi cate o calitate plina de har a personalitatii si lucrarii Duhului Sfant.

Simbolurile ilustreaza aceste adevaruri, aruncand mai multa lumina asupra lor. In aceste simboluri noi vom vedea bogatia operatiunilor pe care le intreprinde Duhul Sfant in viata unui credincios.

I. Prima categorie de simboluri:

1. PORUMBELUL

Singura infatisare trupeasca a Duhului Sfant ce-a fost data vreodata oamenilor s-o vada a avut loc la Iordan, cu ocazia botezului in apa a Domnului Isus Hristos (Luca 3:21-22) cand Duhul Sfant s-a coborat peste El ca un porumbel. Porumbelul prezinta cateva particularitati. Porumbelul prin infatisarea sa exprima gingasia; el este simbolul nevinovatiei, blandetii, a bunatatii, a curatiei si a pacii. Primul act pe care l-a indeplinit porumbelul in istoria biblica a fost in timpul potoplui lui Noe. Noe a dat drumul porumbelului sa aduca vestea daca apele s-au retrsa de pe pamant (Gen. 8:8-11). Tot asa si Duhul Sfant aduce oamenilor vestea buna ca pacatul a fost ispasit prin jertfa Domnului Isus Hristos si ca mania lui Dumnezeu a luat sfarsit. El coboara asupra noastra ca sa ne impartasaeasca din calitatile Sale divine.

Porumbelul este fara rautate (Mat. 10.16) si Domnul Isus ne indeamna sa fim si noi la fel. Porumbelul nu are fiere. Oameni de stiinta afirma ca, acest organ fabrica o substanta amaruie, care este pricina amaraciunilor firii omenesti. Duhul Sfant rodeste in viata copiilor lui Dumnezeu numai blandete. "Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru". Efes. 4.31 – ne indeamna apostolul Pavel.

Hrana porumbelului: Pentru doua caracteristici el a fost trecut intre pasarile curate enumerate de Vechiul Testament:

- pentru ca poate zbura, si

- pentru ca nu este carnivor.

Duhul sfant transforma gusturile noastre si preferintele noastre, ajutandu-ne sa facem deosebire intre lucrurile placute lui Dumnezeu si cele neplacute. El toarna in sufletele noastre dragostea si curatiea. Zborul porumbelului este semnificativ. El nu sta pe loc, ci se misca continuu. Tot asa una din caracteristicile Duhului Sfant este miscarea, lucrarea Lui nu este statica. Este semnificativfa in acest sens, expresia biblica, care spune: "Oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant" 2 Petru 1.21. Duhul Sfant este supranumit Mangaietorul, pentru ca unul din serviciile Sale este de a mangaia, de a alina, de a linisti. Porumbelul mai are o insusire aleasa, ii place sa locuiasca impreuna cu cati mai multi semeni de ai sai. Duhul sfant iubeste unitatea credinciosilor, lucrand la cimentarea ei. El ramane cu noi (Ioan 14.16), ca prin partasia Lui (2 Corinteni 13.14), sa ne intareasca legatura, unitatea si dragostea frateasca.

2. VANTUL

Vantul are un mare rol in dirijarea norilor si la polenizarea florilor, si pomilor. Fara el ar fi secata pe pamant si lipsa de roade. Domnul Isus a facut o asemanare intre vant si lucrarea nevazuta a Duhului Sfant, zicand: "Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul" Ioan 3.8

Vantul simbolizeaza puterea regeneratoare (innoitoare) a Duhului Sfant, aratand cateva operatiuni si moduri de a actiona.

a) Vantul este invizibil. El poate fi auzit si simtit dar nu poate fi vazut. Exista unele fenomene care pot fi simtite, fara a fi vazute. De exemplu, atat bucuria, cat si durerea pot fi simtite, dar nu pot fi vazute, auzite, mirosite si pipaite. Duhul Sfant isi face lucrarea pe acute in viata crestinului, fara a izbi privirile; pe parcurs ies la iveala rezultatele activitatii Sale.

b) Vantul actioneaza pe baza unor legi. Eclesiastul 1.6 ne spune regularitatea si ordinea in care lucreaza Duhul Sfant: "Vantul sufla spre miazazi, si se intoarce spre miazanoapte; apoi iarasi se intoarce si incep din nou aceleasi rotituri'. In general, vanturile, bine orientate in operatiunea lor, sunt reglementate. Ele au o miscare ordonata si una haotica. Sa retinem ca exista doua feluri de vanturi, deosebite atat ca sursa si directie, cat si ca rezultate. Vantul Duhului Sfant este un vant binecuvantat, care sufla dinspre cer, si ne face sa privim spre cer. Vanturile diavolului sunt uscate; ele vin numai dinspre pustie si sunt aducatoare de nenorociri; pe unde bat ele este seceta cumplita; piere tot ce-i viu.

c) Vantul este tainic in actiunile sale. "Cum nu sti care este calea vantului, nici cum se fac oasele in patecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate" Ecl. 11.5. Dupa cum vantul are actiuni proprii, tot asa are si Duhul Sfant. "Daca Domnul va voi…" va zice Pavel (1 Cor. 4.19). Acest gen de vorbire ne este recomandat de catre Iacov (4.15). "Caci Dumnezeu este Acele care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea". Filip. 2.13. Duhul Sfant are suveranitatea Sa pe care noi trebuie sa o respectam.

d) Vantul este puternic in lucrarea Sa. "… si Dumnezeu a facut sa sufle un vant pe pamant, si apele s-au potolit". Gen. 8.1b. " Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea si apele s-au despartit in doua". Exod 14.21. Vantul ca putere reprezinta puterea Duhului Sfant. Credinciosii au nevoie de multa putere pentru a birui pacatul, ispitele firii pamantesti si urgiile starnite de satana. Ei au nevoie de putere sa slujeasca si sa marturiseasca pe Domnul. Aceasta putere ne face rugativi, calzi, zelosi si gata de orice actiune pentru Domnul.

e) Vantul curateste. Duhul sfant indeparteaza obscuritatea, intunericul si tot ce poate impiedica vederea clara si curata a lucrurilor lui Dumnezeu. El curateste mintea si inima noastra. Sinonimul cuvantului "sfintenia" este cuvantul "curat". "Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu" Mat. 5.8. Vantul Duhului Sfant sufla gunoaiele si indeparteaza lacustele raului din viata crestinului si a Bisericii.

3. FOCUL

Focul este simbolul caldurii si al zelului care insoteste botezul Duhului Sfant in viata credinciosilor. Se pare ca acesta este sensul care a vrut Ioan sa-l acorde botezului cu Duhul Sfant si cu foc. Uneori se incearca sa se acorde doar sensul incercarilor. Inca din Vechiul Testament focul semnifica preazenta Domnului, la cortul intalnirii focul a fost trimis de catre Dumnezeu, calatoria prin pustie era si ea minunata, iar in Noul Testament insusi Dumnezeu era considerat un foc mistuitor (Evrei 12.29).

Focul are insa mai multe semnificatii:

a) Focul mistuie. El a mistuit cartile de vrajitorie ale celor ce s-au intors la Dumnezeu (Fapte 19.19). Focul Duhului Sfant mistuie ambitia, mandria, poftele si toate relele cuibarite in inima omului. El mistuie egoismul si inganfarea.

b) Focul purifica. Isaia se tanguia zicand: "Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins in mana, pe care il luase cu clestele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, si a zis: "Iata, atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit!" (Isaia 6.6-7). "Orice lucru care poate suferi focul, sa-l treceti prin foc ca sa se curateasca…" Num. 31.23. Domnul are grija sa nu ardem in focul Sau, ci sa ne curatim prin el.

c) Focul arde. In caz de epidemii focule este utilizat pentru dezinfectare, mai ales in lipsa altor mijloace. Pana in zilele noastre el se foloseste in medicina pentru a dezinfecta uneltele medicale. Focul Duhului Sfant arde frica si teama, cum a facut cu Petru dupa Rusalii. Teama de ridicularizarea lumii, frica pt ziua de maine si alte simtaminte inferioare sunt mistuiete de Duhul Sfant.

d) Focul inmoaie. Duhul Sfant inmoaie inimile ca sa poate imprima mai usor in ele chipul Domnului Isus Hristos. Cele tari, ca cremenea, sub flacara Duhului Sfant se inmoaie si devin ca si ceara.

e) Focul produce flacara. "Imi ardea imima in mine, un foc launtric ma mistuia, si atunci mi-a venit cuvantul pe limba, si am zis: …". Ps. 39.3. Fenomenul flacarii semnifica culoarea inflacararii ce se degaja din viata credinciosului in care opereaza Duhul Sfant.

f) Focul inveseleste. Cata bucurie produce un foc aprins, mai ales intr-un sezon rece sau in imprejurari racoroase; dintr-o data se schimba atmosfera, fetele devin mai vesele.

g) Focul topeste. "Imi voi intinde mana impotriva ta, iti voi topi zgura, cum o topeste lesia, toate particelele de plumb le voi departa din tine." Isaia 1.25. Pentru separarea metalului pretios din minereuri, se utilizeaza focul. Numai asa se poate obtine aurul, argintul, fierul si alte metale. Focul Duhului Sfant topeste si indeparteaza toate partile negative ale caracterului nostru, facand sa iasa la lumina roada Duhului Sfant.

h) Focul lumineaza. Focul Duhului Sfant ne aajuta sa fim o lumina in lume. Faptele crestinului sunt vazute in toata vremea, el straluceste chiar acolo unde este intunericul cel mai mare. Un foc aprins lumineaza noaptea cea mai intunecata. Cand focul Duhului Sfant a coborat in "odaia cea de sus" tot Ierusalimul a fost pus in miscare. Asa a fost si asa este in tot locul unde coboara focul Duhului Sfant.

4. APA

"Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura" Ioan 7.37

a) Apa spala. Cu ajutorul apei se pot indeparta toate murdariile si toate impuritatile Duhul Sfant are multe de spalat si de curatit in cugetul nostru, in inima noastra, in caracterul nostru si viata noastra; "Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curati." Ezechel 36.25

b) Apa purifica. Duhul Sfant are mult de lucru cu noi chiar dupa ce am devenit copiii lui Dumnezeu. El are zilnic de spalat cate ceva la noi. Nasterea din nou este nu numai un proces unic, ci si o lucrare permanenta, continua.

c) Apa invioreaza. Apa indeparteaza oboseala si ne mentine starea de veghe, ea invioreaza si aduce intreaga natura la viata. Cate exemple graitoare avem aici, care ne arata ceea ce poate si vrea sa faca Duhul Sfant in viata noastra spirituala.

Primii stropi ai Duhului Sfant primiti la intoarcerea la Domnul ne fac sa dorim un si mai mare har. In focul dragotei dintai, credinciosii alearga sa-si astampere setea sufleteasca, adancind experientele lor cu Domnul prin citirea Cuvantului lui Dumnezeu, prin rugaciune si partasie frateasca.

5. ULEIUL

In multe locuri din Vechiul Testament intalnim pasaje care vorbesc despre ulei si diferite ungeri cu mir. Uleiul are mai multe intrebuintari, dupa cum si Duhul Sfant, in calitate de ulei ceresc, indeplineste mai multe roluri:

a) Uleiul pentru ungerea ranilor. Numai Duhul Sfant este in stare sa unga si sa lege aceste rani. Numai El poate trata maladiile noastre sufletesti, numai El ne poate da mangaieri in momente critice, prin care ne este dat sa trecem uneori in viata.

b) Uleiul pentru luminat. Untdelemnul pentru sfesnic avea un mare rol in slujba sfanta de la Cortul intalnirii. Fara uleiul Duhului Sfant noi nu vom putea lumina. Uleiul din punct de vedere tipologic reprezinta Duhul Sfant cu care vor fi inzestrati cei destinati sa faca lucrarea Domnului.

c) Uleiul pentru fata. Candelele trebuiau sa lumineze fata preotilor (Num. 8.2). Fetele celor credinciosi trebuie sa radieze; ele ar trebui sa raspandeasca o lumina noua. Doar privind la fetele oamenilor ar trebui sa ii recunoastem pe cei mantuiti. Pacatul urateste, harul Domnului infrumuseteaza.

Uleiul Duhului Sfant ajuta la puritatea invataturii in slujirea evangheliei; in lucrarea de biruinta asupra pacatului si a celui rau, la care este angajat fiecare credincios. Prin ungerea Duhului Sfant suntem investiti cu putere de a mijloci pentru altii, suntem unsi pentru a avea cuvinte de mangaiere si imbarbatare pentru fratii si surorile noastre, pentru a domni impreuna cu Isus.

6. PECETEA

"Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit." Efeseni 1.13

In operatiunea pecetluirii avem patru aspecte:

a) Cel ce pecetluieste. Domnul Isus Hristos a fost insemnat cu pecetea Duhului Sfant de catre Tatal ceresc (Ioan 6.27). El a capatat dreptul si autoritatea de a asigura slujitorilor Sai pecetluirea cu Duhul Sfant. Ioan botezatorul spunea despre Isus: "El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc." Luca 3.16

b) Pecetea. Pecetea reprezinta primirea Duhului Sfant. Copii lui Dumnezeu, drept asigurare ca sunt mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu, primesc aceasta pecete in duhul lor. 1 Ioan 3.1

c) Cei pecetluiti. Asa cum rezulta din randurile de mai sus, cei pecetluiti sunt credinciosii, cei care L-au primit pe Domnul Isus. Numai ei pot primi pecetea botezului cu Duhul Sfant. Noi primim aceasta sigilare pentru ceea ce suntem in Domnul si Pentru ceea ce trebuie sa devenim.

d) Implicatiile pecetluirii. In primul rand, pecetluirea Duhului Sfant arata ca a avut loc o tranzactie, ca s-a incheiat o intelegere. In al doilea rand, pecetluirea arata siguranta mantuirii: siguranta de a fi ocrotiti de Domnul (Apoc. 7.3). In al treilea rand, pecetluirea implica proprietatea, noi nu mai suntem ai nostri, suntem ai Domnului. In al patrulea rand, pecetluirea inseamna autoritate si autenticitate. In al cincilea rand, prin pecetluire se cauta izolarea copiilor lui Dumnezeu de mediul inconjurator, infectat de pacat.

7. ARVUNA

"El ne-a si pecetluit, si ne-a pus in inima arvuna Duhului" 2 Corinteni 1.22

Arvuna inseamna un lucru primit inainte: o parte dintr-un lucru, drept garantie ca la un timp anumit se va da si restul. Primirea Duhului Sfant de catre un credincios determina nu numai siguranta mantuirii, ci si obtinerea, ca avans, a unei parti din bucuriile cerului. Arvuna Duhului Sfant este primita in inima.

Primirea arvunei Duhului Sfant asigura:

- primirea vietii vesnice (Ioan 3.36);

- primirea rascumpararii trupului prin inviere (2 Cor. 15.19-23);

- primirea mostenirii vesnice (Evrei 9.15);

- primirea gloriei vesnice (2 Timotei 2.10; 1 Petru 5.10);

- primirea Imparatiei Cerurilor (2 Petru 1.11).

Desi acum – prin arvuna – primim o mica particica, ea ne da certitudinea primirii intregului. Ne face inca de pe acum sa simtim fericirile ce vor domni in Imparatia lui Dumnezeu si care ne sunt promise. Cel ce ne-a dat arvuna Duhului Sfant ne va da si restul.

II. A doua categorie de simboluri:

1. ATMOSFERA

Atmosfera este un scut protector, care apara pamantul de razele cosmice ucigatoare, dar nu numai atat, avand si multe alte roluri. Toate insusirile atmosferei terestre au un corespondent binecuvantat din punct de vedere spiritual. Duhul Sfant indeplineste rolul de atmosfera spirituala atat pentru Biserica, cat si pentru toti credinciosii.

a) Atmosfera Duhului Sfant ne asigura viata spirituala. Fara atmosfera Duhului Sfant am pieri. Umbland prin Duhul, noi respiram aerul curat al prezentei Sale. Duhul Sfant ne da putere sa invingem microbii pacatului care plutesc in jurul nostru.

b) Atmosfera Duhului Sfant ne asigura ehilibru spiritual. Cand Duhul Sfant se pogoara peste noi, El ne imbraca intr-o atmosfera divina, care ne face sa traim intr-o lume apalume, a dragostei Dumnezeiesti, a rugaciunii. Parca totul surade in jurul nostru; descoperim bucurii de o nuanta noua.

c) Atmosfera protectoare a Duhului Sfant. Crestinul, traind in atmosfera Duhului Sfant, este ferit de multe pericole care ameninta sufletul sau la fiecare pas. Multe din aceste pericole sunt inlaturate fara ca el macar sa stie lucrul acesta. Crestinul trebuie sa ramana in atmosfera aceasta prin trairea roadei Duhului.

d) Atmosfera Duhului Sfant ajuta credinciosilor sa mentina legatura cu cerul. Ioan in insula Patmos, fiind "in Duhul" (Apoc. 1.10), a auzit vocea Celui ce-i vorbea. Numai "in Duhul" fiind, putem auzi vocea Domnului; numai prin aceasta atmosfera este posibila obtinerea binecuvantarilor ceresti. Atmosfera Duhului Sfant face posibila ajungerea pana la noi a vocii lui Dumnezeu; aceasta atmosfera face posibila tansmiterea la cer a rugaciunilor noastre.

e) Atmosfera aduhului asfant intretine viata spirituala. Caldura soarelui face ca o imensa cantitate de apa in forma de vapori sa fie zilnic ridicata de pe pamant. Fara atmosfera ar fi imposibila circulatia norilor.

Dudul Sfant mijloceste coborarea ploilor de binecuvantari spirituale peste noi. El face ca in sufletele noastre sa fie o continua primavara.

2. PLOAIA

"Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Caci El se iveste ca zorii diminetii, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul!" Osea 6.3

"Si voi copii ai Sionului, bucurati-va si veseliti-va in Domnul, Dumnezeul vostru, cai El va va da ploaie la vreme, va va trimete ploaie timpurie si tarzie, ca odinioara" Ioel 2.23. Petru explicand fenomenul revarsarii Duhului Sfant de la Rusalii, recurge la profetia lui Ioel. Puternica revarsare de la Rusalii, se incadreaza in "ploaia timpurie", iar "ploaia tarzie" este revarsarea Duhului Sfant inainte de ce-a de-a doua venire a Domnului Isus Hristos, adica cea din vremea noastra.

3. ROUA

Datorita zilelor, care sunt egale cu noptile, dupa o zi foarte calda urmeaza o noapte racoroasa; vaporii adusi de curentii de aer dinspre mare, se condenseaza cazand pe pamant, in timpul noptii, constituand o patura groasa de roua binecuvantata, care tine loc de ploaie.

Duhul Sfant, ca o roua binecuvantata pentru pamantul insetat al primilor credinciosi, poarta numele de "fagaduinta Tatalui". Duhul Sfant este ca roua Hermonului ce se pogoara de pe muntii Sionului (Ps. 133.3). Aceasta roua cereasca mentine viata spirituala din biserica; ii ajuta sa nu piara in timp de seceta spirituala. Duhul Sfant este "cel mai bun dar al cerului" (Deut. 33.13). Roua Duhului Sfant asigura slujitorilor Evangheliei resursele spirituale binecuvantate. "apa va patrunde in radacinile mele, roua va sta toata noaptea peste ramurile mele. Slava mea va inverzi neincetat, si arcul imi va intineri in mana" zice Iov (29.19-20). Roua Duhului Sfant ii ajuta sa nu-si piarda vlaga duhovniceasca, sa fie verzi si in timpul arsitei si sa raspandeasca totdeauna mireasma Evangheliei.

4. RAUL

Cateva texte biblice ne vorbesc despre rauri, inca de pe vremea cand omul locuia in Eden. "Un rau iesea din Eden si uda gradina: si de acolo se impartea si se facea patru brate." Gen. 2.10. "Este un rau ale carui izvoare inveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfantul locas al locuintelor Celui Prea Inalt." Ps. 46.4.

Credinciosii sunt indemnati sa se odihneasca in experienta Duhului Sfant; sa nu se opreasca la inceput de drum si nici la mijlocul drumului. Asa dupa cum, odata ce ai intrat in curentul unei ape, nu mai poti sta pe loc, tot asa in experienta noastra crestina nu poate exista oprire. O, cat de binecuvantata este starea cand ai intrat in raul Duhul Sfant si inaintezi, tot inaintezi, pana cand incepi sa inoti in toata adancimea Lui.

Domnul ne promite: "Voi face sa izvorasca rauri pe dealuri, si izvoare in mijlocul vailor; voi preface pustia in iaz, si pamantul uscat in sivoaie de ape." Isaia 41.18.

5. IMBRACAMINTEA

Exista cateva texte care compara inzestrarea cu Duhul Sfant cu o imbracaminte. "Ghedeon a fost imbracat cu Duhul Domnului" (Jud. 6.34). "Veti fi imbracati cu putere de sus" Luca 24.49. Verbul "a imbraca" este utilizat in sens figurat in cateva locuri. "Domnul imparateste imbracat in maretie; Domnul este imbracat si incins cu putere" Ps. 93.1. "Preotii Tai sa se imbrace in neprihanire" Ps. 132.9.

Atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament, inzestrarea cu puterea Duhului Sfant este comparata cu un echipament, cu o imbracaminte speciala (Luca 24.49). Cand fiul risipitor s-a intors acasa el a fost imbracat cu o haina noua (Luca 15.22). Imbracamintea ce noua cu care suntem si noi imbracati L-a costat un mare pret pe Domnul Isus Hristos.

Imbracarea noastra cu puterea Domnului urmeaza dupa dezbracarea hainei pacatului. Este interesant cum imbracamintea in doua situatii deosebite poate avea doua intelesuri opuse. De exemplu mantaua lui Ilie semnifica puterea Duhului Sfant (2 Imp. 2.11-14), pe care un credincios trebuie sa o imbrace, iar haina orbului Bartimeu, pe care acesta a lepadat-o (Marcu 10.15) simbolizeaza firea pamanteasca pe care un credincios trebuie s-o dezbrace.

6. UNGEREA

"Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o de la El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea." 1 Ioan 2.27. Apostolul Ioan se refera la Duhul Sfant cand vorbeste despre ungere. Cuvantul "ungere" denota lucrarea Duhului Sfant in viata unui credincios.

"Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfant, si stiti orice lucru." 1 Ioan 1.20.

Credinciosii, prin Duhul Sfant, poseda in duhul lor ungerea cea sfanta care le aduce mai multe insusiri:

- pot aduce lui Dumnezeu "o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica" (Evrei 12.28);

- au primit o vedere duhovniceasca a "tuturor lucrurilor" (Apoc. 3.18);

- puterea de a patrunde esenta lucrurilor (1 Ioan 2.20,27).

Intelesul cuvantului de "ungere". In Noul Testament exista cinci cuvinte grecesti din care patru verbe se traduc prin "a unge" si un substantiv care inseamna "ungere". Cele patru verbe sunt: Aleifo – ungerea fizica, Enchrio – expresie metaforica, Epichrio – ca si in cazul orbului uns de Domnul cu tina, Murizo – ungerea unui corp pentru inmormantare; substantivul Hrio – ungere simbolica, cum este cazul Domnului Isus, "unsul lui Dumnezeu".

Ungerea sfanta a Duhului Sfant privita din cateva puncte de vedere: compozitia, prescriptia pentru folosirea si interzicerea de a se folosi altcumva (Ex. 30.22-33); este emblema in ce priveste caracterul, sfntenia si valoarea ungerii pentru lucrare. Caracterul se vede din denumirea "ungerea sfanta" ca este vorba despre Duhul Sfant ca Duh al sfinteniei.

Cine primea ungerea si scopul ungerii: In Vechiul Testament erau unsi preotii, profetii, regii si diferite obiecte din cort. Primul scop era acela de a demonstra ca persoana este pusa deoparte pentru Dumnezeu si al doilea era sa simbolizeze inzestrarea cu Duhul Sfant pentru slujba.

Prin cuvantul "ungere" intelegem prezenta speciala a Duhului Sfant in viata si lucrarea credinciosilor umpluti cu Duhul Sfant care le da: - inspiratie in ce priveste cunoasterea voii lui Dumnezeu; - ridicarea facultatilor lor la o mai mare iluminare le da curaj, intelepciune, discernamant, credinta, calauzire, memorie, cuvinte, sentimente, argumentatii, rationament si performante fizice dincolo de abilitatile naturale; - minunate schimbari ale vietii prin Cuvantul viu al lui Dumnezeu; - vindecare; - zidire; - sfintire; - inzestrare cu o inalta constiinciozitate si spiritualitate, un interes deosebit pentru lucrare.

7. UNGEREA CU MIR (SMIRNA)

Untdelemnul pentru ungerea sfanta nu era un untdelemn obijnuit pentru masline, ci era un amestec de mai multe substante (vezi Exod 30.22-25). In aceasta compozitie intra si smirna, numita si mir. Smirna sau mirul se obtine, fie prin incizia facuta intr-un anumit copac, fie din lchidul copacului care se prelingea singur, fara ajutorul mainilor omenesti. Din text rezulta ca se cerea "smirna foarte curata". Aceasta smirna se obtine cu ajutorul celei de-a doua solutii, adica din lichidul ce se prelingea singur din trunchiul copacului, fara a se faca taieri. Smirna sau mirul are un insemnat simbol; ea reprezinta pe Duhul Sfant si importanta Lui nu numai pentru suflet, ci si pentru trup. Iata ce spune apostolul Pavel: "Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului sau care locuieste in voi". Rom. 8.11

Prin urmare din pricina Duhului Sfant care lucreaza in trupul nostru, cinsiderat astfel trupul lui Dumnezeu (1 Cor. 3.16,17) – trupul nostru are fagaduinta invierii din morti si al transformarii lui in nemurire, capabil sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu.


preluat de pe resurse crestine

  24 accesări
  0 comentarii
24 accesări
0 comentarii

Eu… voi fi Dumnezeul lor – Charles H. Spurgeon — Ciprian Barsan

Ieremia 31:33 Creştine, iată singura promisiune de care ai nevoie. Ca să fii fericit, ai nevoie de ceva care să te satisfacă; nu este destul? Dacă poţi să-ţi torni această promisiune în pahar, nu vei spune cu David „paharul meu este plin de dă peste el” (Psalmi 23:5), ce mi-aş putea dori mai mult? Când […]

via Eu… voi fi Dumnezeul lor – Charles H. Spurgeon — Ciprian Barsan

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Prietenul adevărat

 Prietenul adevărat


"Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate" (Proverbe 17:17)

Eşti tu un prieten adevarat? Aş fi eu umărul pe care se pot sprijinii prietenii mei nu numai în bucurii, glume, petreceri, ieşiri în oraş ci şi în probleme, necazuri, greutăţi, rugăciune,post ,diferite lucruri pe care ar trebui să le suferim alături de prietenii noştri sau chiar în locul lor; să le fim aproape şi atunci când sunt dispreţuiţi, când auzi pe câte unii: "Wai bah, tu cu ciudatu ăsta umbli, uită-te la el că–şi trage pantalonii până-n grumaz şi are tenişi de agricultor în picioare…" şi câte alte lucruri de genul acesta.

Cu toţii am vrea să avem prieteni adevăraţi care să fie alături de noi cu care să ne împărtăşim secretele care să ne ajute în probleme. Însă pentru aceasta trebuie noi înşine să fim prieteni adevăraţi. Dacă vrei să fi un prieten adevărat şi dacă vrei să ai prieteni adevăraţi sunt câteva lucruri de care trebuie să ţi seama: în primul rând trebuie să fi preocupat de ceilalţi, să te opreşti din concentrarea asupra propriei persoane şi să–ţi manifeşti interes pentru cei din jur să te gândeşti cum ai putea să-i faci mai bucuroşi şi mai fericiţi,cum ai putea să ai credinţa ca cei 4 prieteni ce au stricat acoperişul casei şi au crezut pentru vindecarea prietenului lorTrebuie să fi tu însuţi bucuros şi plin de optimism,íncredere ín Dumnezeu cate deţine toată Puterea de schimbare a unei inimi şi stări chiar şi prin simplu fapt că stai lângă cel obosit şi ímpovorat de poveri. Un alt lucru e să fii loial,nu doat atunci,ssu crezând că eşti bine ,tu să spui..lasă că se descurcă acum"
Mulţi oameni, mai ales tinerii, nu au curajul să rămână alături de un prieten mai ales dacă acesta este marginalizat sau ridiculizat de grup.
Un prieten loial nu-şi bârfeşte prietenul nu aruncă cu vorba şi nu ţine seama de defectele care le are. Toţi avem defecte şi lucruri care îi deranjeaza pe alţii şi despre care noi poate nu ne dăm seama. Cine caută un prieten perfect, rămâne fără prieteni.
O alt lucru e să fii sincer (autentic) să te comporţi aşa cum eşti, să nu porţi o mască şi să arăţi că tu defapt ai fi altcineva. Întotdeauna prietenii adevăraţi vor fi în preajma celor ce nu sunt cu două feţe.

Alege–ţi prietenii cu înţelepciune; Solomon a spus că „tovărăşiile rele strică obiceiurile bune". Dacă umbli cu anturaje care o duc din păcat în păcat să nu te miri dacă ajungi şi tu aşa.
Iar lucrul esenţial e să nu–ţi fie frică să le spui prietenilor despre Hristos, chiar dacă aceştia te vor lua peste picior şi îşi vor schimba părerea despre tine, nu uita, dacă ţii cu adevărat la prietenii tăi vei vrea ca aceştia să nu fie numai în viaţa asta de pe pământ cu tine ci şi în viaţa eternă. Nu uita, Hristos a zis: "Cine se va ruşina de mine înaintea oamenilor, mă voi ruşina şi Eu înaintea Tatălui". Gândeşte-te numai că prietenul tău cel mai bun ar muri aşa brusc şi dintr'odată , ar ajunge în iad, iar tu ai fi fost singurul credincios care l-a cunoscut… Cum te vei simţi să–ţi zică:  Mi-ai zis că îmi eşti prieten adevărat, de ce niciodată nu mi-ai spus de relaţia ta cu Isus, de lumea de după moarte, ca să pot să fiu şi eu salvat!" – e greu să te gândeşti să trăieşti aşa ceva.
Orice om are nevoie de prieteni! Partea proastă, e că nu toţi oamenii găsesc prietenii atât de mult tânjiţi. Ar trebui să fim mult mai deschisi, să lăsăm la o parte orgoliul, mândria şi să ne bucurăm de prieteni, căci ei…sunt modul în care Dumnezeu are grijă de noi!

PRIETENUL ADEVĂRAT – este acela care te aude şi te înţelege când îi mărturiseşti cele mai ascunse gânduri ale tale. Te sprijină când eşti tulburat, te corectează cu blândeţe şi dragoste atunci când cazi, te iartă când greşeşti, îţi dă avânt înspre maturizare şi spre atingerea potenţialului maxim. Iar cel mai minunat lucru dintre toate, sărbătoreşte succesele tale ca şi cum ar fi propriile-i succese.
Adevărata Prietenie este ca sănătatea;
Valoarea ei este rar apreciată
Până când nu ai pierdut
Adevăratul prieten e acela care nu trece nimic cu vederea dar îţi iartă totul.

  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Curățirea

Neemia 12:30
Preoţii şi leviţii s-au curăţat şi au curăţat şi pe popor, porţile şi zidul.

După ce vorbește despre sfințirea zidului și strângerea cântăreților, următorul verset, Neemia 12:30, vorbește despre curățire (n.r. – s-a preferat folosirea formei vechi – a curăţa, curățire –, pentru că este vorba despre spălări rituale, simbolice, nu doar de o spălare obişnuită a mâinilor, a hainelor etc.). „Preoții și leviții s-au curățit și au curățit și pe popor, porțile și zidul.” Rădăcina ebraică a termenului „curățit”, thr, înseamnă a fi curat, a fi pur și este folosit în mai multe contexte în Vechiul Testament, fiind asociat inclusiv cu ideea de a fi curat și fără pată din punct de vedere moral înaintea lui Dumnezeu.

3. Ce ne învață următorul pasaj despre (a) natura umană, (b) iertarea lui Dumnezeu și (c) puterea lui Dumnezeu în viața noastră?

1 Ioan 1:7-9
7. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.
8. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.
9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Templul și serviciile de la templu erau componente esențiale în religia Israelului din vechime. Dar templul și serviciile de acolo erau un mijloc în vederea unui scop, nu un scop în sine. Rostul, menirea lor era să conducă poporul la o relație salvatoare cu Dumnezeul legământului, cu Domnul Isus Hristos, ca să cunoască puterea Sa curățitoare în viața lor. Când știm ce a făcut Dumnezeu pentru noi, de la ce ne-a salvat El, această cunoștință ne conduce să Îl iubim și să ne închinăm Lui. Acesta este unul dintre motivele pentru care, din nou și din nou, israeliții din vechime povesteau ce făcuse Dumnezeu în trecut. Îi ajuta să cunoască bunătatea și dragostea lui Dumnezeu, care determinau bucuria și recunoștința ce se întrepătrundeau în experiența lor de închinare.

Pentru noi, experiența și aprecierea iertării de păcat ar trebui să ne aducă recunoștință față de Dumnezeu și, totodată, speranță și bucurie. Atunci este ușor să Îl lăudăm pe Domnul și să ne exprimăm aprecierea pentru frumusețea caracterului Său. Cea mai mare descoperire a caracterului lui Dumnezeu este Isus pe cruce, purtând pedeapsa pentru păcatele noastre ca să nu trebuie să o purtăm noi.

Indiferent de păcatele tale trecute sau de caracterul tău de astăzi, la cruce poți obține iertare deplină chiar în acest moment. Cere chiar acum iertarea pe care ți-o oferă Isus!

Post-ul Curățirea apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  25 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

25 accesări
0 comentarii

Când e devreme şi Când e prea târziu

 Când e devreme şi Când e prea târziu?

Vine o vreme când meditezi profund la trecerea timpului. Şi pui în balanţă doi termeni: devreme şi târziu. Încerci să defineşti timpul şi constaţi că este cea mai grea definiţie. Te poţi defini ca fiinţă sau poţi defini viaţa folosind expresia timpului, dar profunzimea semnificaţiei lui este nemărginită. Aşa cum este şi el. Timpul stă în nimeni, timpul stă în toate. El este neputinţa şi neajunsul nostru. Iubire, dor, speranţă, amintire, credinţă, regret, voinţă, durere, chemare şi dorinţă. Timpul stă în ceruri, timpul stă în mare. Trebuie doar să strângi în braţe clipa înţelegând că timpul ne uneşte şi tot el ne desparte.
Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată. Să știi să orânduiești timpul înseamnă să nu transformi niciodată mai târziu în prea târziu. Dar când e timpul potrivit? Când e devreme şi când e târziu? Timpul este o floare căreia îi cad petalele la picioarele noastre. Trebuie doar să le strângem cu răbdare şi înţelepciune. Să nu mai risipim clipele şi să le dăm şansa de a deveni amintiri de neuitat.
Omul este călător prin timp, dar și timpul călătorește prin om. Există ceasuri care ne arată adevărata valoare a timpului. Ceasurile noastre lăuntrice. Ele măsoară numai trăirile noastre. Sentimentele şi emoţiile. Intensitatea cu care atingem fiecare clipă. Aceasta este măsura vieţii. Timpul se măsoară prin dragoste şi cunoaştere. Doar aşa putem învăţa să trăim. Dacă nu măsurăm timpul cu inima, atunci ne rezumăm la o simplă existenţă. Devreme şi târziu sunt doi termeni pe care doar inima noastră îi înţelege cu adevărat fiindcă numai lăuntric poţi realiza cum se scurge timpul. El nu are limite în adâncurile tale, însă are limite în faţa ta.

Nimic nu este mai de preţuit decât valoare zilei.

Trecutul, prezentul şi viitorul sunt fragmente din viaţă în funcţie de cum ne raportăm la timp. Dacă el ar avea 3 fiice, acestea ar fi Ieri, Azi şi Mâine. Fiecare din noi acordă o importanţă mai mare uneia dintre ele. Mi-aş dori ca toţi să ne concentrăm asupra celei numite Azi. De ce? Pentru că Ieri a plecat şi acum a rămas doar o amintire. Frumoasă sau tristă. Ne-a lăsat doruri, regrete, înţelepciune şi bucurii. Şi trebuie să privim în urmă pentru a o revedea. Dar Azi este aici cu noi. Aceasta este singura pe care o putem îmbrăţişa. Ea stă în faţa noastră, ne priveşte şi cerşeşte atenţie. Cred că trebuie să îi dăm şansa să devină memorabilă. Iar când va pleca, precum Ieri, să lase şi mai multă bucurie în viaţa noastră. Mâine stă la distanţă de noi şi o privim cu speranţă, însă nu o putem atinge. În ochii ei strălucesc visele şi idealurile noastre, dar ea este şi nesiguranţă. Doar Azi înseamnă certitudine.
Toate trei sunt deosebit de importante pentru noi. Ieri este un capitol din viaţa noastră pe care nu-l mai putem rescrie, dar e parte din noi şi fără amintiri nu putem trăi. Azi este un capitol pe care îl putem scrie deosebit fiindcă Ieri ne-a învăţat unde şi cum am greşit. Mâine este un capitol care aşteaptă să fie scris, însă nu ne poate da nimeni nicio garanţie asupra sa. E bine să avem planuri, speranţe sau dorinţe, însă nu trebuie să uităm de Azi. Trebuie doar să o luăm în braţe şi să trăim cu intensitate. Dacă nu facem asta, e posibil ca Mâine să fie prea târziu. Timpul ne desparte, şansa ne uneşte.
Toate la timpul lor. Dar oare când este timpul lor? De multe ori nu mai avem răbdare şi riscăm. Ne aruncăm devreme pe drumuri pe care nu suntem încă pregătiţi să le exploatăm. Dar o facem pentru că suntem nerăbdători în faţa timpului. Pentru că vrem să grăbim bucuriile şi satisfacţiile vieţii ştiind că avem doar o singură viaţă. Şi nu e deloc greşit să rişti şi să lupţi pentru împlinire. Evident e vorba de un risc raţional şi de a cântări cu atenţie situaţia în care te afli. Mulţi riscă fiind inconştienţi de urmări şi atunci situaţia este destul de tristă.Viaţa nu înseamnă să aştepţi împlinirea. Ea nu va veni odată cu răsăritul soarelui. Va veni în timp prin efortul şi lupta ta de a-ţi construi un drum luminos. Merită să riscăm, dar trebuie să o facem cu mare atenţie. Altfel, semnificaţia cunoscutului proverb Graba strică treaba ne va oferi o lecţie dură de viaţă. Uneori acest devreme îl putem repara. Mai târziu. Din nefericire, există şi situaţii când nu mai poate fi reparat. Atunci e prea târziu.
Câteodată realizăm că am trecut nepăsători prin timp. Că nu am avut curajul să iubim, să riscăm şi să profităm de clipa care ni s-a oferit. Că ne-am cheltuit timpul într-un mod trist. Că nu am cerut iertare anumitor persoane dragi, nu am iertat sau nu am luptat mai mult pentru ceea ce ne doream. Că vom strânge remuşcări în loc de amintiri frumoase şi că şansele au trecut şi nu vom mai avea ocazia să ne întâlnim cu ele. Atunci înseamnă că este târziu. Şi se nasc regretele. Ele privesc în urmă şi lasă o lacrimă să alunece pe obrazul serii. Timpul nu ne ascultă, însă la final ne pune întrebări. Iar când regretele stau în genunchi în faţa lui, atunci se lasă o tristeţe profundă peste fiinţa noastră. Atunci înţelegem dureroasa semnificaţie a termenului ireversibil. Aceasta defineşte timpul şi neputinţa noastră în faţa lui.
Când pierdem pentru totdeauna persoane dragi, atunci termenul târziu se îmbracă într-o suferinţă fără margini. Rememorăm clipele petrecute lângă cei care nu mai sunt şi tot ceea ce le-am oferit. Şi strângem la piept doar amintirile privind în urmă cu durere. Dar durerea devine şi mai puternică dacă avem regrete. Dacă ştim că puteam petrece mai mult timp alături de ei. Dacă simţim că puteam să le dăruim mai multă înţelegere şi iubire. Întotdeauna să profitaţi de clipele frumoase lângă cei dragi până nu e prea târziu. Acest prea târziu este cumplit de dureros. Nu amânaţi, nu speraţi că timpul ne aşteaptă sau se înduplecă de noi. Oferă mai mult timp celor dragi. Ştiu că timpul a devenit un lux astăzi, dar cei dragi merită să le dăruieşti ceva nepreţuit. Şi nu există alt dar nepreţuit aşa cum este timpul.Tragedia vieţii este că îmbătrânim prea devreme şi devenim înţelepţi prea târziu. Iată cum putem compara aici cei doi termeni care definesc timpul. Înţelepciunea este un rezultat al timpului. Al experienţelor pe care viaţa le scrie în noi. Şi de regulă ne întâlnim cu ea mai târziu decât ne-am fi dorit. Când suntem la răscruce şi nu ştim ce drum să alegem, medităm adesea: Unde eşti, tu, înţelepciune? Considerăm că îmbătrânim devreme deoarece timpul ne pare insuficient pentru a ne semna misiunea şi a ne trăi viaţa. Târziu este atunci când nu mai putem repara greşelile făcute şi nici recupera timpul care a trecut şi pe care poate nu am ştiut să îl preţuim. Târziu înseamnă căinţă şi suferinţă.
Trăieşte ca şi când răsăritul de soare pe care îl priveşti ar anunţa apusul vieţii. Profită de moment şi transformă-l într-o amintire memorabilă. Iubeşte mai mult. Din toată inima. Riscă, implică-te şi luptă pentru sentimentele tale până nu e prea târziu. Nu e niciodată devreme să fii fericit, dar cu siguranţă ajungi la un prag al timpului când e prea târziu.
Fiecare zi are aceeaşi durată, însă nu şi aceeaşi intensitate. Depinde de noi cum atingem fiecare clipă ca ea să aibă o strălucire aparte. Să nu fie devreme, dar, mai cu seamă să nu fie târziu. Cântăreşte cu mare atenţie clipele şi înţelege care este valoarea lor. Scrie o poveste deosebită cu cerneala timpului şi las-o să devină eternitate.
  31 accesări
  4 comentarii
Comentarii recente
Beni
E o placere pentru mine sa citesc ce scrii! Fii binecuvantata!
Duminică, 01 Decembrie 2019 19:26
Mina Maggie
Mulţumesc frumos..Amin,Dumnezeu să te binecuvânteze
Duminică, 01 Decembrie 2019 20:21
catalin
Foarte frumos articolul. Eu nu prea citesc cărți dar postarea aceasta a reușit să-mi capteze atenția! Mulțumim!
Marți, 03 Decembrie 2019 10:25
31 accesări
4 comentarii

E adevarat 17 – Schimbarea climatica

Adaugat la : 21.09.2017

 

Mai multe resurse creationiste: http://alfaomega.tv/creationism

 

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/mediacenter/player/stiinta-si-creationism/e-adevarat-17-schimbarea-climatica

http://alfaomega.tv/mediacenter/player/stiinta-si-creationism/e-adevarat-17-schimbarea-climatica?Ite

https://ardeleanlogos.wordpress.com/creationism/e-adevarat-17-schimbarea-climatica/

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  23 accesări
  0 comentarii
23 accesări
0 comentarii

Un gând de încheiere

„Mai sunt și din aceia care au cunoscut iubirea plină de iertare a Domnului Hristos și care în adevăr doresc să fie copii ai lui Dumnezeu și totuși își dau seama de nedesăvârșirea caracterului lor, de viața lor plină de greșeli și încep să se îndoiască de faptul că inimile lor au fost cu adevărat reînnoite prin Duhul Sfânt. Unora ca aceștia le spun: Nu dați înapoi cuprinși de disperare! Va trebui adesea să ne plecăm și să plângem la picioarele Domnului Hristos din cauza scăderilor și greșelilor noastre, dar nu trebuie să ne descurajăm. Chiar dacă suntem biruiți de vrăjmaș, nu suntem lepădați, nu suntem uitați și respinși de Dumnezeu. Nu! Domnul Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi… El vrea să vă facă iarăși după chipul Său și să vadă reflectându-se în voi curăția și sfințenia Lui. Dacă vă veți supune Lui, Cel care a început această lucrare bună în voi o va duce mai departe până la ziua revenirii Domnului Hristos. Rugați-vă cu mai multă căldură, credeți mai mult!” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 64

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Calea către Hristos, cap. „Dovada adevăratei ucenicii”.

Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  0 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

0 accesări
0 comentarii

Dr. Vasile Astărăstoae: „Visul eugenic“ și discriminare genetică — Știri pentru viață

Citat28 nov. 2019 Viorel ArdeleanLasă un comentariu

de dr. Vasile Astărăstoae, Facebook O provocare a secolului al XXI-lea va fi aceea de a se obține beneficiul maxim, individual și social, din Proiectul genomului uman, împiedicând, în același timp, deriva spre eugenie. Termenul de eugenie a fost inventat în 1883 de vărul lui Charles Darwin, antropologul Francis Galton, care a propus un model…

via Dr. Vasile Astărăstoae: „Visul eugenic“ și discriminare genetică — Știri pentru viață

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  25 accesări
  0 comentarii
25 accesări
0 comentarii

Rău poţi face imediat,mai greu e cu binele

 Cât durează să faci rău cuiva? Câteva clipe. Cât durează să faci un bine cuiva? Poate chiar o viaţă. Evident că poţi să faci un bine şi în câteva clipe, oprindu-te lângă un nevoiaş sau oferind cuiva câteva vorbe frumoase, însă de regulă binele se construieşte în timp fiind o realizare.


Răul este uşor realizabil şi mult mai accesibil. E la îndemâna oricui. Se găseşte pe toate drumurile. E ieftin şi întunecat. Şi de multe ori ispititor. De aceea e mai comod să apelezi la el. Pentru bine trebuie să duci o luptă, să munceşti, să faci sacrificii şi compromisuri. E mai complicat. Însă destinaţiile arată şi te imbracă total diferit. Când ajungi la destinaţia răului, te întuneci şi te rătăceşti. Când ajungi la destinaţia binelui, lumina îţi deschide uşa şi te primeşte într-un loc liniştit şi frumos. Şi doar aici îţi poţi găsi liniştea, bucuria şi rostul.

Ce este bunătatea? O frumuseţe pe care o percepi direct cu sufletul.Suntem însoţiţi mereu de bine şi rău. Şi este alegerea noastră pe care dintre ele vom lua de mână. Trebuie doar să conştientizăm riscurile şi pierderile. Trebuie doar să deschidem mai mult ochii şi sufletul. Să lăsăm la o parte egoismul şi să învăţăm să oferim lumină dacă nu vrem să trăim în întuneric. Toate acţiunile noastre se răsfrâng cumva asupra noastră. Acest univers are o putere miraculoasă de a echilibra tot ce se întâmplă între noi şi în noi. Dacă arunci doar cu noroi, nu poţi primi înapoi trandafiri. Niciodată. Dacă arunci cu trandafiri, poţi fi lovit cu noroi, însă, cu siguranţă într-o bună zi trandafirii vor reveni la tine. Să nu facem răul, dar nici binele cu sila. De multe ori luptăm pentru binele unora, iar aceştia nu doresc cu niciun chip să îl primească. Oricât am încerca să îi luminăm sau mângâiem prin fapte frumoase, ei nu vor să asimileze ceea ce le oferim. Şi atunci e bine să oferim lumina altora. Sunt mulţi care au nevoie de ea şi ar face orice să o primească. Binele pe care îl oferim în lume trebuie să fie primit tot cu bună-voinţă, căci binele poate sta doar în braţele altui bine.

De multe ori, din pricină că binele nostru nu e apreciat sau preţuit, răul ne manipulează să acţionăm cu rea-voinţă chiar asupra noastră. Încearcă să ne convingă că nu se mai merită să facem un bine. Nimic mai fals şi mai întunecat. Dacă toţi am cădea pradă acestei idei lumea în care trăim s-ar prăbuşi în beznă. Binele să îl faci pentru tine şi pentru sufletul tău în primul rând. Să îl priveşti ca pe o hrană spirituală care te ajută să purifici şi să trăieşti în lumină. Dar şi să susţii la luminarea acestui univers.

Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici nu gândeşti.

Cred că binele şi răul se învârt în jurul verbului a trăi. Şi mai cred că acest verb defineşte doar binele. Atunci când faci bine, când doreşti bine, când lupţi pentru bine, când emani lumină, atunci îţi găseşti şi rostul de a trăi. Şi doar atunci poţi atinge fericirea. Cei răi pot avea noroc, însă doar cei buni pot fi fericiţi.Cred că fericirea stă departe de cei răi, asta fiindcă fericirea este ea însăşi cel mai frumos bine care poate se poate întâmpla şi care poate străbate fiinţa umană. Şi mai cred cu tărie şi în proverbul Bine faci, bine găseşti. Faptele noastre, cuvintele noastre, tot ceea ce răsfrângem asupra altora, ne va atinge în acelaşi mod.
Când vezi un om bun, încearcă să-l imiţi. Când vezi un om rău, analizează-te. Deşi ele transmit ideea de a face bine, ne trimit şi un mesaj puternic. Oricâte fapte frumoase ai face, e nedrept să consideri că bunătatea îţi aparţine. Fiecare am făcut fără să vrem vreun rău cuiva sau am rănit pe cineva fără să ştim. Se cuvine să înţelegem că orice am face şi oricît ne-am strădui, tot supărăm. Să înţelegem aşadar că nu putem împăca pe toată lumea, că bunătatea deplină se găseşte doar în ceruri, iar aici pe pământ ne întâlnim adeseori cu răul. Însă trebuie să îl evităm pe cât putem şi să alegem binele drept camarad în drumul nostru.

Fii bun ori de câte ori este posibil. Întotdeauna este posibil.
Binele trebuie să fie mereu dezinteresat. Doar acesta este binele adevărat. Când oferi fără să aştepţi ceva la schimb. Din toată inima. Nu costă nimic să faci un bine cuiva, dar binele este foarte scump. Nepreţuit. Sunt atâţia care au nevoie de o mângâiere, de o vorbă frumoasă, de o încurajare. De multe ori ne închidem în noi şi credem că asupra noastră a căzut tot răul din lume. Dacă am deschide ochii mai profund am vedea că acest univers este zguduit de multe acte întunecate şi că multe alte suflete trec prin suferinţe mai grele decât ale noastre. Să nu uităm că există boli cumplite, foamete, tragedii, calamităţi şi multe alte dureri care vatămă acest univers. Însă putem contribui la luminarea lui acţionând mereu cu bunătate.
Fă bine cât poţi de mult şi vorbeşte despre asta cât mai puţin.
Oricât de mult bine am face, întotdeauna va fi loc de mai mult. Asta pentru că omul nu e nici perfect, nici bun pe deplin. Binele îl facem pentru noi şi pentru sufletul nostru, nu pentru a ne lăuda sau a ne mângâia orgoliul. De aceea, trebuie să păstrăm pentru noi faptele frumoase, să căutăm mereu să acţionăm doar în slujba binelui şi frumosului din această lume, iar răsplata o vom afla cu siguranţă tot în acte frumoase, bucurii şi lumină.Dumnezeu să vă binecuvanteze ❤

  68 accesări
  0 comentarii
68 accesări
0 comentarii

2 Cronici 35

2 Cronici 35

1. Iosia a prăznuit Paştile în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi.
2. A pus pe preoţi în slujbele lor şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.
3. A zis leviţilor, care învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt în Casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său, Israel.
4. Pregătiţi-vă, după casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris David, împăratul lui Israel, şi fiul său Solomon.
5. Luaţi-vă locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor.
6. Jertfiţi paştile, sfinţiţi-vă şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.”
7. Iosia a dat oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşti, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului.
8. Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşti, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi.
9. Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşti, cinci mii de miei şi cinci sute de boi.
10. Astfel s-a întocmit slujba, şi preoţii şi leviţii şi-au luat locul, după cetele lor, după porunca împăratului.
11. Au jertfit paştile. Preoţii au stropit sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit vitele de piele.
12. Au pus deoparte arderile de tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor, ca să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii.
13. Au fiert paştile la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane, căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul.
14. Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor de tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
15. Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii de asemenea erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor, leviţii, au pregătit ce era pentru ei.
16. Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştile şi să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia.
17. Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştile în acelaşi timp şi sărbătoarea Azimelor şapte zile.
18. Nicio sărbătoare a Paştilor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşti ca cel pe care l-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo şi locuitorii Ierusalimului.
19. În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia a fost prăznuit Paştile acesta.
20. După toate aceste lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte.
21. Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi; ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.”
22. Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido.
23. Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.”
24. Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi. Tot Iuda şi Ierusalimul au plâns pe Iosia.
25. Ieremia a făcut un cântec de jale pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de jale”.
26. Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului,
27. cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.

Post-ul 2 Cronici 35 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  38 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

38 accesări
0 comentarii

Richard Wurmbrand: „Misterul rugăciunilor fără răspuns” — Noutati Crestine

Inițial publicat pe CrestinTotal.ro: „Următoarea poveste ilustrează cel mai bun mod de a ne ruga. Doi creştini au plantat câte un măr în faţa casei.Când a venit vremea să se coacă merele, primul s-a uitat furios la pomul lui: nu avea nici măcar un măr. Când s-a apropiat de casa vecinului, s-a înfuriat…

via Richard Wurmbrand: „Misterul rugăciunilor fără răspuns” — Noutati Crestine

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  33 accesări
  0 comentarii
33 accesări
0 comentarii

Linistea❤

 Liniştea❤


Linişte…Ascultă ce are de spus liniştea. Cred că merită să aibă ultimul cuvânt.
Dacă s-ar întrupa liniştea, îmi imaginez că ar fi un copil în ochii căruia se oglindeşte siguranţa, libertatea şi armonia universului. Un copil care zâmbeşte cu bucurie deplină şi care-şi deschide braţele să cuprindă toate frumuseţile din lume. Un copil care aleargă fără temeri spre porţile fericirii. Să redevii copil nu e niciodată târziu. Să te descalţi de griji şi nelinişti şi să dansezi pe muzica regăsirii este o stare tulburător de frumoasă.

Care sunt factorii care perturbă liniştea interioară? Cine sau ce o depărtează de noi? Cred că în primul rând noi înşine suntem cei care o alungă atunci când ne construim propriile nelinişti în care ne cuibărim. Sunt întru totul de acord cu afirmaţia : "Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte"
Gândurile tale sunt cele care construiesc linişti sau nelinişti prin maniera în care priveşti o situaţie. Tot ca exemplu poate fi şi un pahar umplut pe jumătate cu apă. Unii îl privesc ca fiind pe jumătate gol, alţii ca fiind pe jumătate plin. E vorba de a vedea lipsurile sau ceea ce există. Uneori din cauză că rămâi focusat asupra golului, uiţi de ceea ce există cu adevărat. E drept că viaţa e un drum spre împlinire şi cauţi mereu să îţi umpli golurile fie ele sufleteşti, fie de altă natură, însă câteodată îţi creezi nelinişti din inconştienţă. Cred că e necesar să cauţi frumosul care deja există şi să-l laşi să îţi mângâie golurile interioare. Liniştea nu înseamnă absenţa grijilor, ci aşezarea lor în sertarul potrivit astfel încât să îţi păstrezi stabilitatea lăuntrică. Ca părinte manifeşti griji faţă de copilul tău, însă, cu toate astea, trebuie să acţionezi în aşa manieră încât să nu-şi tulburi interiorul.
Un alt factor care îţi poate alunga liniştea este nesiguranţa. Aceasta vine din trecut prin amintiri, în prezent se manifestă prin griji, iar lipsa de speranţă se concentrează pe viitor. Nesiguranţa te poate dezechilibra întrucât lucrează cu stări care izgonesc liniştea. Anumite amintiri îţi pot tulbura interiorul, la fel şi grija şi lipsa de speranţă. Dezamăgirile din trecut pot instala teama în tine, iar lipsa de speranţă deja sugrumă încrederea. Dar ce înseamnă siguranţă şi cine o deţine? Certitudinea există doar în ştiinţele exacte şi în Ceruri, noi cred, că ne îngrijorăm pentru aspecte care e firesc să nu îmbrace haina siguranţei. Desigur că nimic nu e sigur dacă vorbim de lumea exterioară. Dar dacă vorbim de Iubire şi Credinţă, ele sunt siguranţa lumii tale interioare prin care poţi respira linişte.
Din cauza goanei după bani şi putere, lumea îşi pierde echilibrul şi pacea. Când ne războim pentru lucruri fără însemnătate, atunci vătămăm acest univers şi îi tulburăm pacea. Pentru a sublinia frumos condiţia păcii în univers: Când puterea dragostei va copleşi dragostea de putere atunci lumea va cunoaşte pacea.
Dacă în loc de violenţă şi mânie am răspunde cu înţelegere şi iubire, atunci am semna pentru pace. Pacea este singura muzică în care se poate odihni universul. Dacă înlăuntrul fiecăruia dintre noi ar cânta pacea, atunci ea s-ar transforma într-un cântec al armoniilor universale. Pace în lume înseamnă armonie, dar această armonie presupune întâi de toate pace interioară. Liniştea este cea mai înaltă formă de pace interioară şi conditia dintâi care încheagă pacea exterioară, la fel şi iubirea.

Mânia alungă şi ea sentimentul de linişte la fel ca invidia care înseamnă un război interior fără sens. Când nu ierţi, adăposteşti resentimente înlăuntrul tău şi acestea sunt tocmai cele care îţi vatămă liniştea.

Cei care sunt eliberaţi de resentimente îşi află cu siguranţă pacea.?❤Iertarea este calea de a elibera aceste resentimente şi doar prin ea sufletul poate cunoaşte liniştea.Semnificaţiile liniştii sunt: armonia, echilibrul interior, iertarea, purificarea, regăsirea şi redefinirea. Factorii care determină liniştea sunt: siguranţa prin încredere şi credinţă, iubirea, sănătatea, libertatea, dreptatea, meditaţia.❤?Un alt factor care consolidează liniştea sufletului cred că este iubirea.O oază de linişte este cred cea mai înţeleaptă dorinţă a omului pentru viaţa lui. Cât de important este să trăieşti măcar în casa ta într-o atmosferă de armonie sufletească! Cred cu tărie în aceste vorbe înţelepte întrucât într-o relaţie este primordial să se instaleze acest factor numit linişte. Poate că la exterior nu se poate instala prea uşor liniştea, însă măcar în intimitatea ta simţi nevoia să atingi această stare.Dacă vrei să duci o viaţă liniştită, ancorează-te de un scop şi nu de oameni sau obiecte.​Echilibrul universal este semnat de pace. Echilibrul nostru interior este semnat de linişte. Suntem frânturi din cartea universală care determină un deznodământ al piesei în care purtăm nişte roluri. Dacă înveţi să asculţi liniştea şi să trăieşti prin ea, poţi readuce echilibrul acestei lumi. Nu există o cale către pace. Pacea e calea​.Niciodată să nu distrugi cu cuvintele ceea ce ai creat cu liniştea.​❤
  59 accesări
  0 comentarii
59 accesări
0 comentarii

Iubirea...

 „De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem." — Mihai Eminescu

  47 accesări
  0 comentarii
47 accesări
0 comentarii

Poezie: Dă-mi dragostea...Autor: Sanda Tulics | Album: Colț stelar |








Doamne, dă-mi genunchii ce i-am uitat în vale
Când pe coasta veche mă urcam,
Când mi-am pierdut năframa, învelitoarea
Și-ndrăgostită după Tine alergam. . .
Dă-mi lacrimile zorilor din zi
Când Te-așteptam să vii 'naint-de soare
Și bucuria-alinului iubit
Ce-n rugi, mă trimetea în dulce, la culcare. . .
Dă-mi dorul după dulce-n gând
Să nu Te las să pleci de lângă mine nicio clipă,
Când Te-adunam în porii vieții, inimii, în gând,
Ca nu cumva, să fac de Tin' risipă. . .
Doamne, dă-mi lacrima din razachiii-apusului,
Când soarele se uită înapoi cu adânc-tristețe
Și pacea-n rugi din nopțile târzii,
Când Te țineam captiv
Iar inima-mi șoptea
-Nu Îl lăsa să plece. . .
Dă-mi dragostea iubirii peste zi,
Când soarele-și arată-n raze-a sa putere,
Primește-mă, că mi-este dor de dor,
De Tine, de iertări și mângâiere. .
  47 accesări
  0 comentarii
47 accesări
0 comentarii

Templul

5. De ce erau atât de importante Templul Domnului şi practicile de acolo pentru israeliți?

Neemia 10:32-39
32. Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru,
33. pentru pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mâncare necurmat, pentru arderea de tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă şi din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispăşire pentru Israel şi pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.
34. Am tras la sorţi, preoţi, leviţi şi popor, pentru lemnele care trebuiau aduse pe fiecare an ca dar la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la vremuri hotărâte, ca să fie ars pe altarul Domnului Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege.
35. Am hotărât să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâi roade ale pământului nostru şi cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor;
36. să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoţilor care fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuţi ai fiilor noştri şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întâii născuţi ai vacilor şi oilor noastre;
37. să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală şi darurile noastre de mâncare, din roadele tuturor pomilor, din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pământul nostru leviţilor, care trebuie s-o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pământurile pe care le lucrăm.
38. Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviţii când vor ridica zeciuiala; şi leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.
39. Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must şi de untdelemn; acolo sunt uneltele Sfântului Locaş şi acolo stau preoţii care fac slujba, uşierii şi cântăreţii. Astfel ne-am hotărât să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.

Evrei 8:1-7
1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,
2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
3. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.
4. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege.
5. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.”
6. Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.
7. În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.

Israeliții au promis să aibă grijă de templu. Deși erau un grup mic, asupriți financiar de împărați, ei au hotărât să dea din puținul pe care îl aveau pentru ca serviciile de la templu să poată fi ţinute după porunca Domnului. Astfel, ei au ales să dăruiască o treime dintr-un siclu pentru slujba Casei Domnului în fiecare an și nu doar la recensământ, așa cum poruncea legea. Poporul a văzut nevoia de a da mai mult decât ce se cerea. În plus, au tras la sorți între anumite familii, pentru responsabilitatea de a aduce lemnele care trebuiau arse pe altar, dându-și seama că, fără organizare, acea practică urma să dispară.

Primele roade, întâii născuți și zecimile și darurile erau legate de serviciul de la templu şi menite să susțină lucrarea preoților și a leviților. A zecea parte din venit mergea către leviți. De asemenea, întâii născuți erau răscumpărați prin bani, adăugându-se la suma primită de leviți. Totuși a zecea parte din această a zecea parte care era a leviților mergea către preoți.

Pentru israeliţi, templul era viața lor, avea un loc central în credința lor şi, când Nebucadnețar a distrus templul și a luat toate obiectele sfinte, aceasta a fost cea mai mare nenorocire. Când templul a fost îngrijit corespunzător, viața spirituală a poporului a reînviat, deoarece îi îndrepta pe oameni către soluția finală la problema păcatului – moartea unui miel. Prin moartea lui Isus pe cruce a fost oferită soluția (Romani 5:5-10). Mai mult, prin serviciul anual din Ziua Ispășirii, poporul afla că doar la Dumnezeu se găseşte soluţia pentru a scăpa de rău și de păcat pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, prin slujbele de la templu i se descoperea poporului întregul plan al mântuirii. Lecțiile pe care le putem învăța din serviciile de la templu sunt importante și necesare pentru a înțelege mai bine caracterul lui Dumnezeu și planul de mântuire.

Ce nădăjduia Pavel și cum putem spera și noi aceasta? (1 Timotei 1:15)

Post-ul Templul apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  44 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

44 accesări
0 comentarii

Iertarea,cea mai caldă Ímbrăţişare

 Iertarea,cea mai caldă Ímbrăţişare❤


Uneori ai vrea să ningă cu iertare din ochii universului pentru că ninsoarea este o mângâiere divină. Cele mai frumoase daruri pe care le poţi oferi sau primi sunt iertarea şi iubirea. Aş vrea să învăţăm mai mult să iertăm. Şi poate că numai atunci când suntem iertaţi şi simţim căldura acestei trăiri îi putem cunoaşte adevărata semnificaţie. Până la urmă, iertarea rămâne cea mai caldă îmbrăţişare.

A ierta este unul dintre sentimentele cu care sufletul nostru se întâlneşte poate cel mai rar. Dar şi un verb cu care raţiunea se conectează mai greu. Cred cu tărie în afirmaţia : Cele mai dificile 3 lucruri în această viaţă sunt: a păstra un secret, a ierta şi a profita de timp. Într-adevăr, iertarea este un aspect anevoios pentru fiinţa umană. Cred că şi expresia iartă-mă este una dintre cele mai greu de rostit. A-ţi cere iertare este un proces complicat care stârneşte numeroase îndoieli raţiunii şi orgoliului uman până să fie pusă în aplicare. Iertarea trece prin filtrul raţiunii ca să ajungă la inimă şi de multe ori orgoliul o opreşte fiindcă nu îi poate ceda şi nu îi poate înţelege drepturile.
Să ne adâncim aşadar în profunzimea verbului a ierta. Să ierţi defectele şi păcatele omeneşti. În primul rând, iertarea defectelor celuilalt înseamnă recunoaşterea imperfecţiunii tale. Această virtute este cea care ne face să fim îngăduitori cu fiinţa umană. Şi trebuie să fii pentru că niciun om nu este perfect. Viaţa înseamnă un drum spre regăsire în care omul se reînnoieşte prin iertare şi se defineşte prin complexitate. Toţi avem nevoie de iertare la un moment dat. Greşeala este una dintre coordonatele care definesc fiinţa umană.Defectele altora le mai iertăm, mai greu e cu păcatele. Iar la păcate eu cred că se despart în două categorii: păcate albe cu care majoritatea ne întâlnim sau le comitem şi păcate negre pe care nu dorim sau chiar nu le putem ierta. De pildă, cred că invidia face parte dintre păcatele albe. Ea nu îşi va cere iertare niciodată, dar iartă-i pe cei care te invidiază. Ei de fapt îţi confirmă că te situezi pe o treapta înaltă şi că ai pentru ce să le stârneşti această revoltă interioară. Să ierţi înseamnă să te declari superior şi tot iertarea este o calitate care îi defineşte pe oamenii puternici şi nu pe cei slabi. Nu lăsa întunecimea invidiei să te umbrească, luminează-te şi o iartă fiindcă oricum îşi plânge singură de milă. Un alt păcat alb ar fi egoismul. În fiecare om zace o fărâmă de egoism şi atâta timp cât nu ajunge la exacerbare să distrugă o altă fiinţă, îşi merită iertarea.
De multe ori oamenii se supără şi îşi aruncă vorbe grele pe care poate nu le simt cu adevărat. Dacă analizăm situaţia în profunzime, merită să fie iertate vorbele atâta timp cât există fapte bune din partea celor care te-au rănit doar cu cuvântul. Din nefericire, multe prietenii sau relaţii se destramă din cauza unei orgoliu nejustificat. Unii nu vor să ofere iertarea atâta timp cât nu li se cere. Iertarea cred că trebuie să fie precum iubirea: necondiţionată. Mă întreb care situaţie e mai dureroasă: să aştepţi să fii iertat sau să nu oferi iertarea. Ambele cred că sunt precum un pumnal care îţi sfâşie interiorul. E dureros să ne imaginăm despărţiri între oameni doar pentru că nu se oferă iertare. Două priviri în lacrimi care îşi iau rămas-bun doar pentru că raţiunea înfrânge inima îmi provoacă o tristeţe fără margini şi îndoială în ceea ce priveşte puterea Iubirii. Poate că Iubirea nu a fost suficientă pentru a elibera Iertarea. Iubirea trebuie să îngenuncheze orgoliul şi să cunoască înălţimea verbului a Ierta.?❤În acest caz, consider că iertarea este singura răzbunare înţeleaptă. Foloseşte ca armă înţelepciunea. Este singurul scut care îţi aduce libertate interioară fiindcă iertarea înseamnă şi libertate.​Să cuceresti o lume prin răzbunare e o glorie fără învingători. Răzbunarea aduce doar o linişte superficială numită satisfacţie. Iertarea aduce o linişte profundă numită pace interioară.​Cred că până la urmă iertarea omenească înseamnă să ierţi până la nivelul la care poate asimila firea ta umană şi poate percepe gravitatea unui fapt. Unele acte sunt peste firea omenească şi poate de aceea nu e nici în firea ta să le ierţi. Fiecare om are nişte limite interioare. Numai Dumnezeu a putut oferi iertarea cea mai înaltă fiindcă El exprimă de altfel şi iubirea absolută. Tocmai de aceea El este Unic. Iertarea supremă se revarsă din ceruri. De aceea, cred că e primordial ca întâi de toate să ceri iertare divinităţii pentru toate căderile şi decăderile tale. Iertarea cerească îţi va aduce lumină şi împăcare fiindcă ea poate înţelege şi iubi fiinţa umană în întregime. Noi oamenii nu cred că am ajuns la acel nivel şi nu ştiu dacă o vom face vreodată.​Iertarea este cea mai valoroasă comoară din adâncurile tale şi chipul armoniei pe pământ. Dacă iubeşti şi ierţi, atunci ai învăţat una dintre cele mai importante lecţii ale vieţii. Să nu oferi iertare poate fi una dintre cele mai grele pedepse pe care o poţi aplica cuiva. Dar poate fi cea mai grea pedeapsă pe care o poţi aplica propriei persoane. Când iertarea ajunge să te caute precum un orb şi nu doreşti să-i deschizi poarta spre lumină, atunci ea se transformă în pedeapsa autodistrugerii.
  56 accesări
  1 comentariu
Comentariu recent la această intrare
Beni
Wow....Frumos si adevarat...
Miercuri, 20 Noiembrie 2019 22:43
56 accesări
1 comentariu

DE CE OAMENII ÎNCĂ URMEAZĂ „LIDERI” DE TIPUL ABSALOM ?

„Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi, au însoţit pe Absalom; şi l-au însoţit în prostia lor, fără să ştie nimic.” (v11) 2Samuel 15:1-11

Bledea

Vă recomand să citiţi cu atenţie întreg pasajul menţionat mai sus. Are un mesaj atât de actual şi necesar pentru vremurile noastre. În Vechiul Testament, Dumnezeu promite o perpetuare a urmaşilor lui Ionadab, fiul lui Recab (Ieremia 35) şi aceasta este o binecuvântare, însă din păcate avem şi o perpetuare blestemată. „Liderii” (intenţionat îi pun în ghilimele) de tipul Absalom, se perpetuează şi ei de atunci până astăzi şi cred că sămânţa lor n-are pieire până la sfârşitul veacului. Şi, din păcate, oamenii încă urmează „lideri” de tipul Absalom. Sunt uimit că atât de mulţi oameni încă urmează „lideri” de tipul Absalom, pe de altă parte nu e nimic de uimit, Biblia prezintă clar că aşa va fi în vremurile sfârşitului.

1). Cum sunt „liderii” de tipul Absalom?

O să folosesc câteva descrieri succinte:

Sunt buni manageri, strategi, dar fără înţelepciune duhovnicească, fără să cunoască planul Domnului şi să-l urmeze, v1.

Ei fac planurile lor, strategiile lor, şi le fac bine în ochii oamenilor, dar sunt pe lângă planul Domnului şi pe lângă voia Lui. Aşa a fost Absalom.

Sunt interesaţi de oameni în scopuri personale, nu de binele oamenilor, v2-3.

Sunt politicianişti, te linguşesc, nu te apreciază. Îşi urmăresc interesele, nu vor nicidecum să te ajute. Ei îşi caută adepţi, susţintori, nu fac ucenici ai Domnului.

Sunt oameni care tânjesc la poziţia altuia, nu se gândesc la responsabilitatea lor în poziţia care sunt, v4.

Întrebarea nu este, ce ai face dacă ai fi în locul altuia? Ci, ce faci acum în locul în care eşti?

Sunt carismatici, dar fără caracter

Absalom are carismă, are abilităţi de a conduce şi cuceri mulţimile, dar n-are nici un fel de caracter moral. Este un imoral (curvar) dovedit, se culcă ziua în faţa tuturor cu ţiitoarele tatălui său, minte cu neruşinare, nu se supune niciunei autorităţi lăsate de Dumnezeu. Vrei să urmezi un asemenea lider? Unde te va duce?

Sunt dezbintori ai Împărăţiei, de dragul cultului personalităţii şi disperării după adepţi

Pe Absalom nu-l interesa deloc Împărăţia lui Israel, care reprezenta Împărăţia Mesianică, nu-l interesa decât cultul personalităţii şi era disperat să aibă adepţi.

La fel sunt şi astăzi „Absalomi” care dezbină (sfâşie) Biserica lui Hristos (reprezentanta Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ) fără nicio milă, doar să-şi facă un cult al lor şi de dragul adepţilor. Sunt curvari dovediţi şi mincinoşi dovediţi care vor să fie în fruntea bisericii! A cui biserică? A lor, cu siguranţă, nu a Domnului!

Exploatează la maxim naivitatea (prostia) oamenilor

Atu-ul acestor oameni este că, ei cunosc bine şi exploatează la maxim naivitatea oamenilor, credulitatea care există. Ei ştiu că oamenii sunt foarte naivi şi n-au niciun fel de scrupule să exploateze cât pot naivitatea  lor.

2). Ce nu ştiu oamenii care se lasă conduşi de „lideri” de tipul Absalom?

Textul spune, în v 11, că, din cauza prostiei lor, nu ştiu nimic. Dar să încadrăm în context, ce nu ştiau aceşti oamenii care l-au urmat pe Absalom? Şi ce nu ştiu cei ce urmează pe Absalomii zilelor noastre?

Nu ştiu adevăratul caracter al liderilor, şi nu ştiu cât de mult contează caracterul

Ei nu ştiau adevăratul caracter al lui Absalom, nu ştiau că este un impostor îmbrăcat în hainele bunelor intenţii. Unii nici nu vor să ştie adevărul, în numele dragostei zic ei, dar în realitate este în numele prostiei. Ei vor să se simtă bine, să iubească fără să cerceteze şi să creadă fără să cerceteze. Ei nu ştiu că, în faţa lui Dumnezeu caracterul contează mai mult decât carisma, caracterul contează mai mult decât activitatea, şi caracterul contează mai mult decât popularitatea.

Nu ştiu unde îi va duce un „lider” de tipul Absalom

Orbiţi de linguşelile lui şi de carisma lui, ei nu pot vedea consecinţele pe termen lung şi unde te va duce în cele din urmă un impostor. Un curvar dovedit de va duce la „curve”, de orice fel. Un mincinos pervers te va duce în minciună. Un prăpădit te duce în prăpăd. Unde putea să-i ducă Absalom? Un om care a acţionat tot timpul de capul lui, unde te poate duce? Doar în nebunia unei minţi blestemate. Un lider stricat te duce la prăpăd. Prăpădul a urmat pentru toţi cei ce l-au urmat pe Absalom. Prăpădul îi aşteaptă pe toţi cei ce urmează impostorii spirituali.

Nu ştiu faţă de cine se împotrivesc şi faţă de cine se separă

Când oamenii urmează „lideri” de tipul Absalom, ei nu mai judecă şi nu realizează faţă de cine se împotrivesc. Cine era David? Era omul lui Dumnezeu, uns de Dumnezeu să conducă poporul? Cine erau cei ce erau cu David? Erau poporul Domnului, erau fraţii lor, prietenii lor, familiile lor.

„Lideririlor” de tipul Absalom nu le pasă că sfâşie familii, că separă şi pun cap în cap soţ cu soţie, copiii cu părinţi. Pe ei nu îi interesează pacea şi zidirea familiilor şi a bisericii, ei vor doar ei să fie satisfăcuţi, să aibă adepţi şi popularitate. Ei luptă împotriva lui Dumnezeu în cele din urmă, şi cei ce îi urmează sunt orbiţi şi nu văd asta. Doamne ai milă!

3). Ce trebuie să faci faţă de liderul tău, ca să nu urmezi un „lider” de tipul Absalom?

Verifică-i mesajul, învăţătura cu Scriptura, Tit 1:9

Un lider autentic se ţine de Scriptură, te leagă de Scriptură mai mult decât de el, îţi zideşte credinţa pe Scriptură, nu pe carisma lui. De aceea, ascultă predicile cu Biblia deschisă, nu vrăjit de carisma lui. Urmăreşte-l la fiecare cuvânt şi explicaţie, este fundamentat biblic? Sau, te duce de nas? Pentru aceasta este nevoie ca tu să cunoşti bine Scriptura, în întregime. Trebuie să cunoşti Scriptura foarte bine, detaliat, ca să nu fii înşelat spiritual. Dedică-te pentru aceasta!

Verifică-i viaţa prin prisma caracterului, Matei 7:15-20.

Are roada Duhului? Are caracter şi conduită creştină? Este autentic sau fals? Nu urma un ipocrit, nu urma un imoral, nu urma un înşelător. Dacă şi-a înşelat soţia cu care a făcut legământ înaintea Domnului, cum crezi că nu te înşeală pe tine, cu care n-are niciun legământ? Biblia spune clar care trebuie să fie caracterul şi conduita unui lider spiritual al bisericii (1Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9). Aici lucrurile nu sunt opţionale, dacă n-are caracterul cerut de Scriptură, el poate dori cu insistenţă să fie lider, însă Biblia spune că nu poate fi, dacă nu se califică spiritual pentru aceasta. Urmăreşte viaţa, caracterul şi conduita liderului tău!

Urmăreşte consecvenţa liderului în caracter şi trăire, Evrei 13:7.

Nu-i suficient să fie un timp în aparenţă credincios, ci trebuie consecvenţă, durabilitate în caracter şi trăire creştină. De aceea, Biblia spune că „nu trebuie să fie întors la Dumnezeu de curând…” (1Timotei 3:6).

Şi acum să ne adresăm expres, la întrebarea din titlul acestui articol:

4). De ce oamenii încă urmează „lideri” de tipul Absalom?

Răspunsul vine din fiecare aspect tratat mai sus:

Pentru că suficient de mulţi oameni sunt suficient de naivi (proşti) ca să urmeze oameni care-i duc de nas Pentru că „liderii” de tipul Absalom sunt suficient de inteligenţi să ştie cum să exploateze la maxim prostia unora Pentru că majoritatea oamenilor, chiar şi în biserică, nu-şi verifică liderii după criteriile biblice, ci după plăcerea lor (vezi 2Timotei 4:3-4).

În concluzie, dragi creştini , vremurile din urmă vor fi caracterizate de mari amăgiri spirituale. Întotdeauna amăgirea a fost prezentă, însă acum este proeminentă. Biblia spune că, vor fi mulţi amăgitori şi oamenii naivi îi vor urma în destrăbălarea şi dezbinările lor. Însă, cei credincioşi care veghează, nu vor fi înşelaţi. Sau, chiar dacă vor fi înşelaţi pentru o vreme scurtă se vor trezi şi nu vor urma înşelătorii.

De aceea, nu te lăsa amăgit de nimeni, de nimic! Fii treaz, citeşte şi studiază Cuvântul lui Dumnezeu, roagă-te şi urmeză liderii credincioşi! (2Timotei 3:10-12)

Ilie Bledea, Făget, 02.06.16

http://www.baptist-tm.ro/de-ce-oamenii-inca-urmeaza-lideri-de-tipul-absalom/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole-crestine/de-ce-oamenii-inca-urmeaza-lideri-de-tipul-absalom/

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  40 accesări
  0 comentarii
40 accesări
0 comentarii

Asemanarea trandafirului cu viata

Viata este ca un trandafir , mai exact asemenea unor petale de trandafir . Faci ce nu trebuie si ranesti sau te ranesti  singur dar ramane urma , formeaza o gaura in sufletul tau , si n-o poti vindeca ( sau astupa ) , deoarece se imprastie prin toata inima. Asa am simtit eu acum 3 luni de zile...........nu este usor , dar nici atat de greu nu poate fi, cum scrie in biblie : POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE .

Acest verset mi-a dat putere sa trec peste orice moment care distruge speranta de a mai trai . Inima mea a fost ” ofilita” , dar CINEVA o tinea in palma caci a vrut sa lupt , sa inaintez ,am mai invatat ca fiecare persoana lupta in felul sau .

Nu stiu de voi dar eu prefer sa lupt ca sa-mi tin trandafirul drept si curat ca Dumnezeu s-o poata urca tot mai sus pana-n acea zi.......

  49 accesări
  0 comentarii
Tag-uri:
49 accesări
0 comentarii

Vegheator e El

 Vegheator e El❤


Am constatat că nici cel mai mic lucru care mi se întîmplă....nu poate fi trecut cu vederea de Dumnezeu.M'am uimit când am văzut mâna Sa în toate minutele unei zile din viaţa mea.Am văzut de atîtea ori cum Dumnezeu ascultă rugăciunea din gândul meu,răspunzându'mi pe moment.Am simţit Dragostea Sa privind o floare creată atât de minunat şi cu multă ínţelepciune.Am simţit suflarea Lui şi mângâierile Lui zi de zi....secundă de secundă.Protecţia ce mi'a oferit'o de mii şi mii de ori...M'a păzit de orice rău...M'a avertizat prin glasu-I dulce...Mi'a índrumat paşii când nu ştiam unde mie ţinta...Mi'a fost Mamai Tată ín miez de noapte când lacrimile curgeau....şi nu putea să mă liniştească decât El...Am descoperit ín Isus cea mai frumoasă comoară pe care nu as da'o niciodată...Fericirea mea toata atârnă doar de El....Cel care are ochii îndreptaţi asupra mea...Cel care se gândeşte la mine la fiecare bătaie a ceasului... Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu, olarul care ne'ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale. - Isaia 64:8 Merg înainte ştiind căci cu mine este Dumnezeu!!!
Puternic e cel ce se íncreder ín Dumnezeu ín cele mai critice momente din viaţă.
Puternic e cel ce cu toate ca e căzut la Pământ spune:In tine mă încred Dumnezeu meu!
Puternic e cel ce íi spune lui Isus toate problemele sale şi nu caută ajutor la om!
Puternic e cel ce cu ochii ín lacrimati şi inima plină de durere are o speranţă ín Dumnezeul căruia-i slujeşte!
Puternic ínseamnă să întorci spatele lumii şi să mergi ínainte când nu există nici o şansă pt tine.....
Puternic ínseamnă să stai de vorba cu cel ín durere şi să purtaţi amândoi povara.
Puternic ínseamnă să te rogi pentru aproapele tău mai mult decât să-l sfătuieşti căci ínvăţătura fără sprijin e ca şi rana fără pansament.
Puternic e cel ce nu-şi pierde ţinta când toţi din jurul său s-au rătăcit.
Puternic e cel ce ínvinge mereu avându-L alături doar pe Dumnezeu!!!
Dacă aş putea învăţa de la munţi curajul Tău,
Aş fi tare în rugăciune şi n'aş mai fi doborît de cel rău,
Dacă aş putea învăţa de la stînci,
Să fiu încrezător în Temelia iubirii dintâi,
N'aş mai fi doborît de'al vrăjmaşului gând.
Dacă aş putea învăţa de la izvor blîndeţea iubitei tale vieţi,
Cuvîntul meu ar fi untdelemnul rostit pentru orfani,
Dacă aş putea învăţa mereu de la soare,
Să strălucesc şi'n furtuni şi'n cer senin,
Mi'aş potoli tristeţea,şi'aş răbda cu bucurie'n suferinţi.
Dacă aş învăţa mereu din Iubirea Ta,
Viaţa mea ar fi pe pămîntul trecător un rai,
Şi n'aş mai fi un rob călcat de'al vieţii grai,
Dacă aş gusta mai mult din Iubirea Ta....
Dacă aş fi tare,statornic în furtuni ca cedrii,
N'aş mai fi înghiţit de'al fricii slăbiciuni,
Dacă as crede totdeauna în al meu Mîntuitor,
Aş şti că lângă mine este mereu un Izbăvitor.
Dacă mi'ar spune florile cum prelucrezi ţărâna mea,
Aş fi fericit ca lutul meu să aibă preţ în lucrarea Ta,
Dacă mi'ar spune Cerul cum vezi purtarea mea,
Aş fi fericit ştiind că te ocupi de lacrima mea.
Dacă ar fi vocea Ta veşnic călauza mea,
Aş fi fericit să te am doar pe Tine,
Dacă aş putea vedea cum îmi vorbeşti în dimineţi senine,

As fi fericit să"Ţi văd prezenţa şi Iubirea!❤?
  51 accesări
  0 comentarii
51 accesări
0 comentarii