Blog-uri eLogos. Scrie și tu!

Cortul întîlnirii

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  22 accesări
  0 comentarii
22 accesări
0 comentarii

Strângeţi-vă comori în cer!

„Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.” (Matei 6:20)

Ascultă ediția audio aici.

Te-ai gândit vreodată în mod concret ce comori putem lua cu noi în cer? Probabil vei răspunde: caracterul. Caracterul, fiind expresia lucrării harului lui Dumnezeu în viața noastră, poate fi considerat pașaportul care-mi permite accesul în cer. Imaginează-ți ziua în care vom ajunge în cer! Pur și simplu, deși pare greu de crezut, suntem acolo. Ce „șoc cultural” vom trăi! Ce sentiment de bucurie și încântare ne va cuprinde sufletul! Imaginează-ți acum momentul în care Isus va veni să ne salute, să ne spună ce bucuros este că suntem acolo cu El! Imaginează-ți, dincolo de extazul personal, cum va fi când lângă noi Isus îi va aduce pe cei pe care într-un fel sau altul i-am influențat spre veșnicie – poate le-am dat o carte, poate ne-am rugat pentru ei, poate le-am spus un cuvânt potrivit la vremea potrivită! Acestea sunt comorile pe care le putem strânge în cer. Și, dacă și tu ești un părinte ca mine, atunci probabil că pe pământ nimic nu-ți este mai drag decât propriii tăi copii. Nu merită atunci, cu gândul la ziua aceea a întâlnirii cu Isus, ca, în ciuda tuturor provocărilor, să trăiești pentru a avea copiii cu tine o veșnicie?

Iată ce scria Ellen White într-un articol din revista The Signs of the Times („Semnele timpului”), numărul din 3 noiembrie 1881: „Când judecata va începe și cărțile se vor deschide, când marele Judecător va rosti: «Bine, rob bun și credincios!» și cununa de slavă nemuritoare va fi pusă pe fruntea biruitorului, mulți își vor lua cununile, le vor ridica în fața întregului univers adunat în acea ocazie și vor arăta către mamele lor, spunând: «Ea m-a făcut tot ceea ce sunt, prin harul lui Dumnezeu! Sfaturile și rugăciunile ei au fost binecuvântate, spre mântuirea mea veșnică.»” Uimitor, nu-i așa?

Te rog, dragă părinte, să nu lași nimic și pe nimeni să te abată de la misiunea vieții tale! Copleșit uneori de propria-mi neputință și de propriile eșecuri și limitări, aleg astăzi, Părinte, să-mi pun încrederea mea în credincioșia Ta, știind că atunci se vor petrece lucruri cu adevărat frumoase în căminul meu.

Provocare:

Studiază astăzi împreună cu copiii sau nepoții tăi, dacă este posibil, studiile lor de Școala de Sabat!

Dragoș Brașoveanu
Conferința Muntenia

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Strângeţi-vă comori în cer! apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  30 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

30 accesări
0 comentarii

El trebuie să fie preeminent

Supremația lui Hristos în Duminica Paștelui

Articol de Scott Hubbard

Editor, desiringGod.org

În momentele liniștite dinaintea zorilor, în prima duminică de Paște, inima lui Hristos odinioară răstignit a început să bată. Niciun ritm al inimii nu a răsunat niciodată atât de tare sau nu a însemnat atât de mult. Nici o bătăi de inimă nu a adus vreodată o asemenea bucurie în cer – sau o asemenea teamă în iad. Căci în bătăile inimii sale, auzim cuvintele,

El este începutul, întâiul născut din morți, ca în toate să poată fi preeminent. ( Coloseni 1:18 )

Momentul vine, la fel de sigur ca ziua care urmează zorilor, când fiecare genunchi se va pleca în fața Primului Născut din morți ( Filipeni 2: 9-11 ). În toate lucrurile, el trebuie să obțină gloria. Trebuie să aibă primul loc. El trebuie să fie preeminent.

Preeminent peste întuneric

În Vinerea Mare și Sâmbăta Mare, Isus a mers, neînarmat, în inima „domeniului întunericului” ( Coloseni 1:13 ). Trup înmormântat, a permis umbrelor Șeolului să-și înfășoare sufletul uman, valea morții să-l înghită. Și apoi, în Duminica Paștelui, a jefuit întunericul din interior. „El este . . . întâiul născut din morți ”- pentru că, în glorioasele cuvinte ale apostolului Petru,„ este era posibilca el să fie ținut de el ”( Fapte 2:24 ). Porțile întunericului sunt zdrobite sub picioarele Primului Născut.„În Duminica Paștelui, Isus a jefuit întunericul din interior”.TweetDistribuiți pe Facebook

Lasă moartea însăși să-ți spună: tot ceea ce îl atacă pe Isus ajunge să-l slujească în schimb. Răstignește-l și el va face din cruce tronul său ( Ioan 12:23 ). Exhaustează-ți muniția asupra lui și el te va dezarma în acest proces ( Coloseni 2:15 ). Îngroapă-l într-un mormânt și pune-ți paznicii împotriva lui și el se va ridica și te va trimite la fugă ( Matei 28: 4 ). Mai curând ați smulge soarele decât să-i jefuiți Domnului Isus preeminența.

Și dacă moartea și diavolul trebuie să-i slujească în cele din urmă, atunci la fel și fiecare bucată de întuneric de sub ei. Hristosul viu domnește peste țări închise, dictatori nebuni, spirite demonice, pustii post-creștine și toți dușmanii atât de familiari cu propriile noastre suflete. Indiferent dacă este de bună voie sau nu, fiecare limbă va mărturisi curând adevărul: „Isus Hristos este Domnul” ( Filipeni 2:11 ).

S-ar putea ca națiunile să se dezlănțuiască și conducătorii pământului și ai iadului să se opună în continuare împotriva unsului lui Dumnezeu ( Psalmul 2: 1–3 ), dar mormântul gol spune deja sfârșitul poveștii: el trebuie să fie preeminent.

Preeminent peste Noua Creație

De la Eden încoace, copiii lui Adam au trecut din praf în praf ( Geneza 3:19 ). Numai Iisus, al doilea Adam, a trecut din praf în praf în slavă. Isus este primul om care are o inimă care nu se va opri niciodată din bătăi, plămâni care nu se vor opri niciodată din respirație, picioare care nu se vor opri niciodată din mers, ochi care nu vor înceta niciodată să vadă. „El este începutul” unei noi creații ( Coloseni 1:18 ), peste care va domni pentru totdeauna preeminent.

Din mormânt, în dimineața Paștelui, noua creație a lui Dumnezeu a răsărit din spinii vechiului. Noua lume a început – nu încă într-o bucată de pământ, ci în persoana Primului Născut ( 1 Corinteni 15:20 ). Dar el nu are niciun plan să limiteze noua creație la propriul său corp: el este cel mai bun dintre frații mai mari, care nu se poate abține să nu-și împărtășească puterea cu o multitudine de frați al doilea născut. Isus se uită la ziua când va da Cuvântul, iar trupurile fraților săi vor răsări nepieritoare pe o lume nouă, potrivită pentru familia învierii ( 1 Corinteni 15: 51–53 ).

Din inima lui bătută va curge reînnoirea tuturor lucrurilor. În acea zi, osul va găsi din nou os, iar mușchiul și tendinele vor urca înapoi la locul lor ( Ezechiel 37: 5-6 ). Pustiul va înflori ca crocusul, iar pustia va deveni un Eden nou și mai bun ( Isaia 35: 1 ). Gemetele lumii se vor transforma în bucurie pe măsură ce creația își deschide brațele copiilor lui Dumnezeu ( Romani 8: 20-21 ). Soarele, luna și stelele; copaci, câmpuri și mări; păsările, peștii și fiarele se vor alătura pentru a răsuna de preeminența sa ( Psalmul 98: 7-9 ).

Preeminent peste viața ta

Într-o zi curând, fiecare atom al noii creații va spune despre preeminența lui Hristos. Trupul fiecărui sfânt înviat își va radia preeminența. Fiecare limbă își va mărturisi preeminența. În timp ce sărbătorim un alt Paște, atunci întrebarea pentru noi este simplă: viața noastră ne proclamă acum preeminența?

Mergem în victoria înălțării lui Hristos pe măsură ce bătăile inimii de Paști devin bătăile noastre de inimă – așa cum spunem cu o sinceritate crescândă: „Peste familia mea, munca mea, părinții mei, școala mea, timpul meu, banii mei, sexualitatea mea, ambițiile mele , viața mea – Hristos trebuie să fie preeminent! ”

Nu avem de ce să ne temem. Spre deosebire de regii acestei lumi, Isus nu își exercită niciodată supremația pentru a-i rușina, oprima sau abuza pe cei care vin la el. Nu: el o folosește pentru a ne elibera de domeniul întunericului ( Coloseni 1:13 ), ne oferă o parte din noua sa creație ( Coloseni 1:18 ) și ne glorifică cu propria Sa slavă ( Filipeni 3: 20-21 ) . Când îi oferim cu bucurie primul loc, ne găsim păcatul iertat și umanitatea noastră restaurată.

Isus va fi cu totul preeminent în doar puțin timp, fără ca rebelul sau rivalul să pretindă altfel. Și nu este doar cea mai bună înțelepciune a noastră, ci și cea mai înaltă fericire a noastră, să spunem astăzi și în fiecare zi: „În viața mea, el trebuie să fie preeminent”.Scott Hubbard este absolvent al Bethlehem College & Seminary și editor pentru desiringGod.org. El și soția sa, Bethany, locuiesc cu fiul lor în Minneapolis.ACȚIUNI DE 2,8K

https://mail.google.com/

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  26 accesări
  0 comentarii
26 accesări
0 comentarii

Timiditatea spirituală

„Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele apostolilor 2:39)

Ascultă ediția audio aici.

În anul 2019, în special în lunile de vară, am aflat cu toții știri despre incendiile devastatoare care au afectat zone întinse ale globului. Probabil ne amintim de incendiile din Australia, California, Grecia, regiunea Amazonului și chiar îndepărtata Siberie. Pierderile materiale și de vieți omenești au fost semnificative.

În vara aceluiași an am aflat un lucru care la început m-a uimit. Autoritatea care se ocupă de întreținerea Parcului Național Sequoia, din statul american California, folosește focul pentru a asigura sănătatea pădurii și a grăbi înmulțirea celebrilor arbori. Pădurarii pornesc incendii controlate, pe zone restrânse, cu scopul de a curăța pădurea de uscăturile de la nivelul solului, care ar favoriza extinderea rapidă a incendiilor masive și agresive cu care se confruntă alte zone ale aceluiași stat american. Astfel că ei pornesc un foc mai mic pentru a evita pericolul unui alt foc mare și devastator.

Această realitate ne duce la o lecție mult mai importantă. La finalul istoriei, Dumnezeu va curăța omenirea și universul de păcat și urmările lui. Însă, pentru acest timp, Dumnezeu i-a chemat pe cei credincioși să fie niște luptători ai credinței (Geneza 32:28; Efeseni 6:13-17), să se împotrivească Diavolului (Iacov 4:7) și păcatului (Evrei 12:4), să osândească la moarte tendințele păcătoase (Coloseni 3:5) și să facă lucrări ca ale Domnului Isus sau chiar mai mari (Ioan 14:12). Nu de puține ori, obiectul rugăciunilor noastre a fost siguranța și bunăstarea actuală a copiilor noștri și a noastră. Însă misiunea în cadrul familiei implică disponibilitatea ca Dumnezeu să curețe chiar și rămășițele păcatului și să regenereze trăirea noastră spirituală și pe cea a copiilor noștri. Experiența credinței nu trebuie trăită cu timiditate. O viață curățită va reprezenta un îndemn viu pentru copii de a umbla în căile bune ale părinților și de a nu se abate de la ele „nici la dreapta, nici la stânga” (2 Cronici 34:2).

Doamne, dă-ne curajul să permitem „focului” Cuvântului Tău și lucrării Duhului Tău să curețe viața noastră și a copiilor noștri pentru a fi în siguranța oferită de făgăduința Ta de mântuire!

Provocare:

Mai știi făgăduința primită la începutul anului? Dar textul de memorat de la Școala de Sabat? Ce-ar fi să îți faci un plan de a memora cât mai mult din Biblie și de a-i ajuta și pe copii să o facă?

Valentin Filimon
Conferința Muntenia

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Timiditatea spirituală apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  30 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

30 accesări
0 comentarii

Cum ne va schimba cerul bucuria?

Întrebați-l pe pastorul Ioan

00:00-12: 22

Interviu cu John Piper

Fondator și profesor, desiringGod.org

Transcriere audio

Venim duminica de Paști, ieri, întâlnirea mea preferată din calendarul bisericii. Există atâtea surse de bucurie în viața creștină. Cu siguranță, victoria lui Hristos asupra păcatului, diavolului și mormântului este una dintre cele mai uluitoare surse ale bucuriei noastre în această viață. Și duce la întrebarea de astăzi a unei femei care ascultă regulat podcastul. Ea scrie: „Bună, pastor John! Puteți explica cum se leagă bucuria noastră de cele trei aspecte ale vieții creștine – justificarea, sfințirea și slăvirea? Mai exact, aș vrea să știu cum se obține bucuria în fiecare dintre aceste binecuvântări distincte și cum sunt similare sau diferite între ele. ”

Îmi place această întrebare. De fapt, îl iubesc atât de mult încât vreau să-l fac mai mare. Deci, voi adăuga la îndreptățirea și sfințirea și glorificarea propitiation , care vine înaintea celor trei, și fără de care nu ar putea exista pentru păcătoși ca noi.

Cum se leagă bucuria de fiecare dintre aceste patru lucrări masive, indispensabile, minunate ale lui Dumnezeu, care alcătuiesc pașii marii noastre mântuiri? Iată răspunsul meu scurt: în îndemn, bucuria este cumpărată și asigurată o dată pentru totdeauna. Prin justificare, bucuria este dată o dată pentru totdeauna. În sfințire, bucuria este gustată de-a lungul acestei vieți. Și în slăvire, bucuria este desăvârșită odată pentru totdeauna. Acesta este răspunsul meu rezumat. Permiteți-mi să le iau pe rând, cu doar un scurt cuvânt.

Propunere: bucurie achiziționată și securizată

Împiedicarea este actul decisiv, o dată pentru totdeauna, al lui Dumnezeu pe cruce, îndepărtându-și mânia din aleșii săi, transferând-o pe Isus Hristos, Fiul său, ca înlocuitor al nostru. Propunere înseamnă înlăturarea mâniei lui Dumnezeu. Toți merităm mânia lui Dumnezeu din cauza păcatului nostru împotriva Lui. Dar Dumnezeu însuși pășește între noi și propria sa mânie și ne poartă pedeapsa în Fiul Său.

Romani 3:25 : „Dumnezeu l-a înaintat pe [Hristos] ca îndemn prin sângele său”. Romani 8: 3 : „Prin trimiterea propriului său Fiu,. . . el a condamnat [adică și-a revărsat mânia asupra] păcatului în trup ”- și anume, Hristos. Hristos a purtat în trupul său osânda, mânia, datorită păcatului nostru. Isaia 53: 5 : „El a fost străpuns pentru păcatele noastre; a fost zdrobit pentru nelegiuirile noastre ”.

„Bucuria noastră reflectă valoarea lui Dumnezeu și frumusețea lui Dumnezeu și măreția lui Dumnezeu.”TweetDistribuiți pe Facebook

Acum, nici măcar nu eram în viață când s-a întâmplat acest lucru, când s-a întâmplat propicierea. S-a întâmplat 33 d.Hr. – să nu se mai repete niciodată. Dar când s-a întâmplat, bucuria lui Dumnezeu asupra poporului său, în loc de mânie și bucuria noastră eventuală în el, a fost absolut asigurată, garantată, cumpărată. Cu prețul sângelui Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeu a asigurat în Hristos, odată pentru totdeauna, realitatea din Romani 8:31 – că Dumnezeu este pentru noi și nu împotriva noastră. Acesta este terenul întregii noastre bucurii: mânia îndepărtată; Doamne pentru noi.

Justificare: Bucuria dată

Asta era adevărat înainte de a se întâmpla ceva în noi. Fundația a fost pusă în istorie. Justificarea acum este actul lui Dumnezeu prin care, pe baza morții lui Hristos, el ne declară drepți în unire cu Hristos prin credință. El socotește pedeapsa revărsată asupra lui Hristos ca fiind a noastră. Pedeapsa noastră s-a întâmplat în Isus și noi o deținem și o primim și suntem socotiți neprihăniți prin ea prin credință. El ne socotește neprihăniți datorită lui Hristos și face acest lucru unindu-ne la Hristos prin credință. Deci, vorbim despre justificarea prin credință. Acest lucru nu s-a întâmplat în anul 33 d.Hr .; s-a întâmplat în clipa în care fiecare dintre voi a crezut.

Deci, când spun că prin justificare bucuria este dată odată pentru totdeauna, am două lucruri în minte. Asculta cu atentie. În momentul justificării, experimentăm credința care ne unește cu Hristos. Cred că această credință are în ea cel puțin o sămânță a experienței bucuriei în Hristos. Credința nu este doar o afirmare mentală a adevărului că Hristos este Mântuitor și Domn. Credința mântuitoare este, de asemenea, experiența lui Hristos ca comoară a noastră și asta implică că există în această credință un dulce element de desfătare în el, prețuindu-l – prețuind, deținând, îmbrățișând, primind gloria lui Hristos.

Dar vreau să spun, de asemenea, – când spun că prin justificare, bucuria este dată odată pentru totdeauna – că, prin justificare, suntem lansați în acel moment într-o viață locuită de Duhul lui Dumnezeu, al cărui rod este bucuria. Așadar, justificarea este experimentată odată pentru totdeauna ca platformă de lansare în bucuria Duhului Sfânt și acea lansare se face prin credință, care în sine include un element de bucurie – și anume, prețuirea lui Hristos.

Sfințire: bucurie degustată

În sfințire, bucuria este gustată de-a lungul acestei vieți. Deci, puteți vedea diferența dintre îndreptare, justificare și slăvire, deoarece în fiecare dintre acestea, vorbesc despre ceva care se întâmplă o dată pentru totdeauna. Propunerea nu este un proces; justificarea nu este un proces; slăvirea ar putea fi văzută ca un proces, un proces etern de bucurie din ce în ce mai mare de la plenitudine la plenitudine. Dar când suntem înviați din morți la întoarcerea lui Hristos, nu intrăm într-un proces de la defect la îmbunătățire. Nu scăpăm întotdeauna de defecte la o mie de ani după ce am fost înviați din morți.„Bucuria nu este un supliment la sfințire. Este o armă esențială prin care punem păcatul la moarte ”.TweetDistribuiți pe Facebook

Însă sfințirea, care începe de la baza de justificare, este un proces de creștere a sfințeniei, bunătății, dreptății, iubirii. Și chiar în centrul acestei experiențe progresive este realitatea esențială a bucuriei în Hristos. Și eu o numesc o realitate esențială în acest proces, deoarece bucuria în Dumnezeu este cea care distruge rădăcina păcatului (ceea ce este sfințirea) și face posibilă creșterea în sfințenie. Bucuria nu este accesorie sfințirii; nu este un supliment la sfințire. Este o armă esențială prin care punem păcatul la moarte.

Evrei 12: 2 spune că Hristos a îndurat crucea, care este actul cel mai iubitor care s-a făcut vreodată în istoria universului, „pentru bucuria care i s-a pus înainte”. Cu alte cuvinte, Hristos a gustat plinătatea bucuriei care stătea de cealaltă parte a suferinței, iar acest gust l-a asigurat că bucuria pe care a anticipat-o merită orice pentru a o obține, inclusiv suferința crucii pentru ca noi să ne luăm cu el în acea bucurie.

Acum, tocmai așa afirmă cartea Evreilor că ar trebui să fim dispuși să suferim din cauza compasiunii și a iubirii. Pavel, de fapt, într-un alt loc, spune așa: „Abundența lor de bucurie. . . a debordat într-o bogăție de generozitate ”( 2 Corinteni 8: 2 ). Așa arată sfințirea: bucuria ne eliberează de minciunile păcatului și revarsă în dragoste oamenilor.

Slavire: Bucuria Perfecționată

În slăvire, bucuria este desăvârșită odată pentru totdeauna. Romani 8:17 spune că, dacă suferim împreună cu Hristos, vom fi proslăviți împreună cu El. Slăvirea este condiția finală, perfectă, când toată suferința este în spatele nostru. Bucuria noastră va fi desăvârșită pentru că va fi însăși bucuria lui Dumnezeu însuși în noi. Isus spune: „Intră în bucuria stăpânului tău” – adică eu , Fiul lui Dumnezeu ( Matei 25:23 ). Se va desăvârși pentru că Psalmul 16:11 spune: „În prezența [Lui] există plinătate de bucurie; la [dreapta] sa sunt plăceri pentru totdeauna. ” Deci, „plin” și „pentru totdeauna” este ceea ce vreau să spun prin perfecționat .

Nu vor mai exista restricții din partea unui corp și a unei minți căzute, imperfecte. Ni se vor oferi toate capacitățile fizice, emoționale și mentale și spirituale de a experimenta tensiunea nemăsurată a extazului care vine din a-l vedea și savura pe Dumnezeu. Și nu cumva să credeți că accentul pe perfecțiunea propriei noastre bucurii deplasează sau distrage cumva de la sau diminuează gloria lui Dumnezeu însuși ca fiind centrală în lumea nouă, amintiți-vă acest lucru: Dumnezeu este cel mai slăvit în noi atunci când suntem cel mai mulțumiți în el. Satisfacția noastră nu este egocentrică; este centrat pe Dumnezeu. Bucuria noastră este în Dumnezeu și, prin urmare, bucuria noastră reflectă valoarea lui Dumnezeu și frumusețea lui Dumnezeu și măreția lui Dumnezeu.

Acel mare sfârșit este în care conducerea, îndreptarea, sfințirea și slăvirea sunt toate conducătoare.John Piper ( @JohnPiper ) este fondator și profesor al desiringGod.org și cancelar al Bethlehem College & Seminary. Timp de 33 de ani, a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. El este autorul a peste 50 de cărți , inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist și cel mai recent Providence .ÎNTREBAȚI-L PE PASTORUL IOAN

ARTICOLBinecuvântarea poate deveni un blestemPentru tot binele pe care îl poate aduce succesul, acesta aduce adesea multe pericole spirituale. Suferința îi ruinează pe mulți, dar binecuvântarea poate distruge și mai mult.Marshall Segal320 de acțiuni

https://www.desiringgod.org/interviews/how-will-heaven-change-our-joy?

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  43 accesări
  0 comentarii
43 accesări
0 comentarii

Atitudinea determină altitudinea

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Țefania 3:17)

Ascultă ediția audio aici.

Felul cum privim lumea și viața este un dar pe care ni-l oferim nouă înșine, culorile cu care pictăm fiecare zi de pe acest pământ. Unii dintre noi aleg să pună gri și alte culori închise atunci când se încruntă de dimineață până seara. Este alegerea noastră cum vrem să trăim fiecare zi.

Suntem creați într-un mod fantastic, unic, diferit, special și minunat. Să fim triști nu e în planul lui Dumnezeu. Atitudinea negativă stinge lumina speranței, schimbă iubirea în ură și pacea în conflict. În schimb, viziunea pozitivă asupra vieții realizează contrariul. Norii dispar, lumina se aprinde, iubirii i se spune bun venit, iar pacea se cuibărește acolo. Un alt lucru minunat care se petrece este că începem să ne gândim și să ne concentrăm pe soluții, și nu pe probleme.

„Poate că ajungi să ai mari greutăți în activitatea ta profesională; perspectivele tale pot deveni din ce în ce mai întunecate și poate că ești amenințat de pierderi mari; dar nu trebuie să te descurajezi; așază grijile tale asupra lui Dumnezeu și continuă să rămâi calm și voios” (CCH, p. 92).

Suntem avertizați că, atunci când adunăm tristețe și întunecime în sufletul nostru, când ne plângem și murmurăm, le prezentăm celor cu care intrăm în contact o imagine falsă cu privire la Dumnezeu și viața creștină. Lăsăm impresia că lui Dumnezeu nu I-ar face plăcere să ne vadă fericiți și împliniți. Practic, noi îi dăm o mână de ajutor vrăjmașului lui Dumnezeu, care „a căutat întotdeauna să facă din viața religioasă o viață plină de tristețe” (CCH, p. 87).

Oare am zugrăvit înaintea copiilor și tinerilor noștri o religie plină de tristețe? Sau le-am arătat că viața de credință este de dorit și plină de împliniri?

Doamne, ajută-mă să fiu bucuros orice s-ar întâmpla! Îți mulțumesc că Tu ești bucuria mea veșnică!

Provocare:

Învață astăzi un imn nou, pe care încearcă apoi să îl fredonezi toată ziua!

Olivian Huean
Conferința Moldova

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Atitudinea determină altitudinea apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  31 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

31 accesări
0 comentarii

BISERICA  ŞI  SOCIETATE – INFLUENŢE

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  29 accesări
  0 comentarii
29 accesări
0 comentarii

Porunca lui

„Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.” (1 Ioan 4:21)

Ascultă ediția audio aici.

Era spre seară. La camera de gardă a unui spital dintr-un orășel de munte, intră șchiopătând o femeie cu mâinile și picioarele pline de sânge. Cu glasul stins, arătând spre piciorul drept, apucă să spună:

— Viperă.

Se prăbușește. I se face vaccinul antiviperin. La un control amănunțit, medicul descoperă în pulpa piciorului o gaură adâncă. După ceva timp, când femeia își revine, medicul o întreabă:

— Ce ați pățit? — Am plecat de dimineață, spune ea, la cules de afine cu copilul cel mic. La prânz, în timp ce scoteam din desagă mâncarea, copilul așeza doi bolovani pe care să stăm. Deodată am văzut o viperă țâșnind spre copil. Am sărit în fața ei vrând s-o alung. S-a aruncat la piciorul meu. Chipurile celor șapte prunci pe care-i am de crescut mi-au apărut în fața ochilor. Am scos briceagul și am tăiat ce am putut.

— Mai am o întrebare, spune medicul. La consultul medical am văzut că aveți urme de arsuri vechi pe o mare parte din corp. Ce ați pățit?

— O… este o poveste veche. Eram copilă. Mama ne lăsase în coliba de pe munte, iar ea ieșise să aducă apă. Nu știu cum au început să ardă paiele de pe jos. De frică, m-am ascuns sub cergă. Am auzit strigătul disperat al mamei, care ne chema pe nume, căutându-ne prin flăcări. I-a scos pe frățiorii mei, apoi s-a întors după mine. Să vedeți arsurile ei, nu pe ale mele!

Putem împlini porunca de a face ucenici doar când gustăm dragostea mântuitoare a Domnului Hristos. „El a părăsit slava Sa, pentru a veni să ne mântuiască. El ne-a găsit când eram aproape de moarte și S-a ocupat de cazul nostru. Ne-a vindecat rănile. Ne-a acoperit cu haina neprihănirii Sale. […] A murit ca să ne răscumpere. Arătând către propriul exemplu, El zice către urmașii Săi: «Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții»” (VI, p. 432).

Doamne, ajută-mă să învăț lecția iubirii Tale!

Provocare:

Identifică momentul în care crezi că ai fost cel mai greu de iubit!

Carol Băndean Potocian
Conferința Transilvania de Nord

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Porunca lui apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  31 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

31 accesări
0 comentarii

CERERI ÎN CADRUL RELATIEI Mat.7: 7:23

CERERI ÎN CADRUL RELATIEI   Mat.7: 7:23

Matei 7:7  Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. 8  Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. 9  Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? 10  Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? 11  Deci, dacă voi, care Sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! 12  Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii. 13  Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. 14  Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află. 15  Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru Sunt nişte lupi răpitori. 16  Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17  Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18  Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19  Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. 20  Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. 21  Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. 22  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” 23  Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

1).INTRODUCERE  – Dacă Dumnezeu ne-ar întreba ca pe Solomon: „ce vrei să-ţi fac” ?, Ce ai răspunde?.

Scopul Evangheliei după Matei este de natură apologetică şi Escatologică. Este destinată evreilor. Avem  5 discursuri: Etic, Misiologic, Kerigmatic, eklesial, escatologic.  Evanghelia este denumită şi Evanghelia Regelui. cap. 5 -7, „Predica de pe Munte”, Isus este un nou Moise, ce oferă o nouă Tora poporului său. „ a-ţi auzit dar Eu vă spun”, se merge la motivaţii. Seasemenea se pune o întrevare : ce aşteptări avem atunci când interacţionăm cu poporul lui Dumnezeu.

2).ASPECTUL RUGĂCIUNII  – Rugăciunea şi postul sunt practici ale V.T. ; N.T. Dumnezeu este Creatorul, noi fiinţe create, în aspectul relaţiei, (postul şi rugăciunea), reverenţa este obligatorie. Dumnezeu aşteaptă rugăciunile noastre.  Când ne rugăm, invocăm Numele lui Dumnezeu; Isus Cristos, Duhul Sfânt. Avem aspecte obligatorii ale rugăciunii: Ea trebuie adresată lui Dumnezeu nu publicului trebuie să fie simplă şi specific de asemene trabuie făcută cu credinţă şi speranţă  în plus rugăciunea nu este condiţionată.  Modelul de rugăciune „Tatăl nostru” în care predomină aspectul spiritual şi stăruinţa.

3). PROROCII MINCINOŞI  Din păcate ei există şi ne întrebăm ce poate determina o aşteptare falsă, şi o învăţătură falsă. (ver.15)  Ioan botezătorul ( Ioan.1:19-23) 19 Iată mărturisirea făcută de Ioan, când Iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?” 20 El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. 21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu Sunt!” „Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!” 22 Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” 23 „Eu” a zis el „Sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului” cum a zis proorocul Isaia.” Norodul a ieşit la Ioan din Ierusalim, toată Iudeia, şi împrejurul Iordanului. A fost o mişcare deosebită: (Matei 3:5)  Iudeii aşteptau: – o izbăvire similară cu cea din Egipt – trebuia să fie precedată de un val de pocăinţă – în tradiţia iudaică Ilie semăna mai degrabă cu u general de armată decât cu un profet. Tradiţia spunea că Ilie, de pe vremea lui Ahab,  este prezent şi interesat de situaţia lui Israel, era cu rabinii, sau în cer notând dorinţele oamenilor şi împlinirea Legii. El era mijlocitorul dintre om şi Dumnezeu. Rabinii susţineau că  lui Ilie i s-a încredinţat cele 3 chei ale vieţii: – naşterea – ploaia – învierea.   Ioan este întrebat: eşti Ilie – NU: eşti Mesia – NU. (Ioan.1: 23)„Eu” a zis el „Sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului” cum a zis proorocul Isaia.” Astfel Ioan nu se identifică cu Ilie aşteptat de iudei. Nu ştia şi Nu era. Totuşi Isus spune: (Matei 17:12)  Dar vă spun că Ilie a şi venit, şiei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.” Mesajul lui Ioan: Isaia 42: Robul Domnului; 53 Mielul lui Dumnezeu. Cum s-a ajuns aici? Tora orală –  Tora Srisă – Mishnah  şi Ghemara (Talmudul Palestinian 500 D.C. Babilonian 700 D.C.)   Tora scrisă = Midrasim (comentarii pe Tora) + Targum ( traduceri ale Torei în aramaică. Ghemara = comentarii pe Mishnah, dea lungul generaţiilor dintre diferiţi comentatorii.   ATENŢIE la tragedia interpretări, interpretărilor.  MESIA – exista o aşteptare mesianică deosebită, curba lui Gaus = 2 secole B.C. (Crucea) 1 secol D.C.  Luca 3:15  Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, Avem caracteristici a lui Mesia : careeste un om ales de Dumnezeu (Isaia 41:25). Este numit să facă o anumită lucrare pentru poporul lui Dumnezeu, ( Isaia 45: 1-13) deasemenea i s-a dat stăpânire peste naţiuni,( Isaia 45:1-3), şi să facă o judecată (Isaia 47),  El este însuşi Dumnezeu, (Isaia 45.17). Cristos s-a văzut pe Sine ca o întruchipare a năzuinţelor mesianice a V.T. Întrebare : de ce nu l-au recunoscut evreii pe Cristos ? Avem acelaşi motiv ca şi la Ioan botezătorul, care este tragedia  interpretări, interpretărilor. !!!!

4). OFERTA LUI DUMNEZEU ÎN CRISTOS  – (Ioan 1:29-34)  29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! 30 El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine. 31 Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” 32 Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. 33 Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” 34 Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”  El era  Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, de asemenea  Cel care era înainte de Ioan, dar vine după el  şi Cel care trebuia să fie recunoscut de Israel în plusera Cel peste care s-a pogorât D.S. în chip de porumbel şi Cel despre care mărturiseşte însuşi Tatăl Mai era Cel care botează cu D.S. şi Cel care este Fiul lui Dumnezeu. Evreii nu l-au recunoscut, baza lor nu era S.S. ci tradiţia Atenţie la tragedia  interpretări, interpretărilor. !!!! De asemenea este importantă Relaţia :  Fiu de Dumnezeu, Miel şi Cel ce botează cu D.S.

5). CONCLUZII  – în aspectul rugăciunii predomină aspectul spiritual. Atunci când te rogi contează motivaţia. Interpretări, interpretărilor, un pericol şi astăzi şi o învăţătură falsă, va genera aşteptări şi o închinare falsă, în plus, Cererea trebuie să fie în cadrul ofertei pe care o face Dumnezeu („Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”) Avem libertatea de a cere şi alte lucruri: pâine, un serviciu, sănătate fizică şi spirituală, şi alte lucruri. Alegerea corectă în viaţă,este Poarta şi Calea, legate de S.S.  Ceri când ai o inimă curăţită de păcat.    Matei 7 : 7 Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Dacă am fi întrebaţi  „ce vrei să-ţi fac” ?, Ce ai răspunde?.

Ardelean Viorel

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  37 accesări
  0 comentarii
37 accesări
0 comentarii

Maestrul

„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

Ascultă ediția audio aici.

Imaginează-ți că ești într-o sală de concert! Încet, cortina se ridică. Orchestra interpretează piesa ta preferată. Simți cum îți tace inima ca să asculte… Sala e mută. La finalul piesei, explodează în aplauze. Abia aștepți ca dirijorul mic de statură să se întoarcă ca să-i vezi fața… Se face tăcere, ca apoi sala să explodeze iar în aplauze și aclamații.

Înainte cu ceva timp de începerea concertului, la intrarea în sală era îmbulzeală, deși oamenii aveau bilete cu loc. Atenția tuturor era atrasă de un grup elegant, dar mai gălăgios, în care animatorul, îmbrăcat după cele mai noi canoane ale modei, avea carismă și demonstra că vrea să se impună pe toate căile între concurenții de fițe din grupul lui. A reușit să se impună total, la un moment dat, când a pus la punct un alt grup condus de un tip mai mic de înălțime, îmbrăcat într-un pardesiu modest, care încerca discret să-și croiască drum prin mulțime. La mustrarea vedetei, toată mulțimea a aprobat cu aplauze, iar grupul celui cu pardesiul ponosit s-a așezat tăcut la coadă. I-au lăsat să intre până și pe cei care au venit după ei. Cineva l-a întrebat de ce n-a spus nimic. Iar el a tăcut…

„Inima omenească nu va cunoaște niciodată fericirea până când nu va fi modelată de Duhul lui Dumnezeu. Duhul ajută sufletul reînnoit să se conformeze modelului, care este Isus Hristos. Prin influența Sa, vrăjmășia împotriva lui Dumnezeu este schimbată în credință și iubire, iar mândria, în umilință. Sufletul vede frumusețea adevărului, iar Hristos este onorat prin excelența și desăvârșirea caracterului” (OHC, p. 152).

Doamne, ajută-ne să facem ucenici după modelul Tău!

Provocare:

Identifică modelele din societate și biserică pe care le promovați ca familie!

Carol Băndean Potocian
Conferința Transilvania de Nord

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Maestrul apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  32 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

32 accesări
0 comentarii

CERERI ÎN CADRUL RELATIEI Mat.7: 7:23

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  31 accesări
  0 comentarii
31 accesări
0 comentarii

Supunerea

„Apoi, S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus.” (Luca 2:51)

Ascultă ediția audio aici.

Supunerea – iată ceva ce nu ne place deloc! Firea noastră pământească percepe adesea supunerea ca pe o îngrădire a drepturilor și se revoltă sau se plânge când vine vorba de așa ceva. Este adevărat că, de-a lungul istoriei, supunerea a fost impusă de bărbați, de proprietarii de sclavi sau de aristocrați. Femeile, sclavii și copiii au suferit enorm! Milioane de oameni au fost exploatați pentru că li se pretindea supunere. Isus a avertizat: „Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie așa” (Marcu 10:42,43). Unui creștin îi este interzis să pretindă supunere de la semenul său.

Supunerea trebuie să fie voluntară, izvorâtă din dragoste, altfel este un abuz sau o șiretenie. Scriptura ne spune că Isus a fost un copil supus părinților Săi, dar decizia I-a aparținut Lui. Deși la vârsta de 12 ani deja Își depășea părinții în înțelegerea planului lui Dumnezeu, a ales să le fie un copil supus: „Isus nu a neglijat legătura cu părinții Săi pământești. De la Ierusalim, S-a întors acasă cu ei și i-a ajutat în viața lor de muncă grea. El ascunsese în inimă taina misiunii Sale, așteptând cu supunere timpul hotărât pentru ca El să-Și înceapă lucrarea” (VI, p. 61). El este astfel exemplul desăvârșit pentru fiecare copil. Exemplul și învățătura Sa sunt însă imperative și pentru adulți. Apostolul Pavel ne arată calea pe care suntem chemați să mergem în relațiile noastre interumane: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21).

Supunerea noastră față de Dumnezeu este dovada cea mai frumoasă a faptului că avem încredere în El. El ne-a creat și ne cunoaște cel mai bine, chiar mai bine decât noi înșine. Și mai știe ceva important – viitorul. Are un plan pentru noi, un plan mult mai bun decât am putea concepe noi. De aceea, să avem încredere deplină în El!

Doamne, Te rog să mă ajuți să înțeleg voia Ta!

Provocare:

Caută astăzi acele domenii din viața ta în care trebuie să te supui lui Dumnezeu!

Miklos Palffi
Conferința Transilvania de Nord

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Supunerea apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  37 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

37 accesări
0 comentarii

Rugăciunea

elementele de cult ale evreilor

Din punct de vedere spiritual, rugăciunea este „respiraţia sufletului”. Ea poate exista ca un dialog între creatură şi Creator, ca o petiţie îndreptată spre tronul harului sau ca o proclamare entuziastă a măreţiei lui Dumnezeu.

Biblia ni-i prezintă pe oameni îndeletnicindu-se cu rugăciunea dintr-o pornire lăuntrică conştientă, care urmăreşte să spargă limitele firii pămînteşti în care am fost închişi după căderea în păcat.

În Eden, primii oameni vorbeau nemijlocit cu Dumnezeu în părtăşia pe care o aveau „în răcoarea zilei” (Gen. 3:8). După alungarea din Eden, Abel şi Cain au căutat să reia legătura cu Dumnezeu prin aducerea de jertfe pe altare (Gen. 4:3, 4). Din adîncul prăbuşirii lor, oamenii au început „să cheme Numele Domnului” (Gen. 4:26).

Specificul rugăciunilor practicate de evrei a fost: sinceritatea, claritatea şi caracterul personal. Poporul Domnului nu a practicat „repetiţia monotonă şi fără sens” a descîntecelor („ Să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” – Mat. 6:7).

Una dintre ocaziile care a scos cel mai bine în relief diferenţa dintre rugăciunile practicate de poporul Domnului şi rugăciunile paginilor a fost confruntarea dintre proorocul Ilie şi proorocii lui Baal pe muntele Carmel (1 Regi 18:24, 26-29, 36-37).

Un aspect aparte al rugăciunilor îl constituie „cîntările de laudă” înălţate de anumiţi copii ai lui Dumnezeu în ocazii deosebite. Aceste cîntări au fost rugăciuni inspirate direct de Duhul Sfînt şi au devenit ocazii în care Dumnezeu S-a descoperit mai mult pe Sine oamenilor şi le-a comunicat direct voia Sa. Iată o listă incompletă a „cîntărilor” din Biblie:

Exod 15:1-21 – Cîntarea lui Moise. Numeri 21:17 – Cîntarea Israelului pentru apa din stîncă. Deuter. 32:1-43 – Cîntarea lui Moise la graniţele Canaanului. Judecători 5:2-31 – Cîntarea biruinţei lui Debora şi Sarac. 1 Samuel 2:1-10 – Cîntarea Anei, mama lui Samuel. 2 Samuel 22:2-51 – Cîntare de izbăvire înălţată de David. Isaia 5:1-6 – Cîntarea Prea Iubitului despre via Lui. Isaia 26:1 – Cîntarea profetică pe care o vor cînta evreii în noul Ierusalim. Isaia 53:1-12 – Cîntarea de jale a evreilor după ce se vor întoarce la Mesia. Ezra 3:11 – Cîntarea de laudă la reaşezarea temeliei Templului. Luca 1:46-55 – Cîntarea fecioarei Maria. Luca 1:68-79 – Cîntarea lui Zaharia. Apocalipsa 5:9, 10 – Cîntarea cea nouă cîntată de cei „24 de bătrîni”. Apocalipsa 14:3 – Cîntarea celor 144.000. Apocalipsa 15:3, 4 – Cîntarea celor răscumpăraţi în sîngele Mielului.

Sigur că în aceeaşi categorie cu cîntările trebuie incluşi şi Psalmii. Ei sînt rugăciuni în care suflarea patosului uman se întrepătrunde cu „suflarea Duhului Sfînt”, producînd mîngîiere, îmbărbătare şi iluminare divină. Lectura lor exercită asupra sufletului un efect binefăcător, care nu şi-a pierdut peste ani din putere.

https://scripturile.wordpress.com/2013/01/19/rugaciunea/

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  43 accesări
  0 comentarii
43 accesări
0 comentarii

De ce o viaţă grea şi nedreaptă poate fi o binecuvântare

„Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.” (2 Corinteni 8:9)

Ascultă ediția audio aici.

Isus s-a născut în sărăcie. În Galileea secolului I, sărăcia însemna cu totul altceva decât astăzi, în lumea modernă. Oamenii munceau în general din greu pentru hrana zilnică. Un om de rând nu avea provizii. Mâncarea era simplă: pâine de orz, pește, brânză, măsline și zarzavaturi. Casele erau mici, fără mobilier, și într-o cameră se înghesuia toată familia, care era formată din mai mulți copii. Bărbații și femeile aveau doar hainele pe care le purtau, haina fiind folosită și ca învelitoare în timpul nopții.

Iosif era tâmplar, iar Maria creștea și copiii lui Iosif din prima căsătorie: Iacov, Iosif, Simon, Iuda și câteva fete (Matei 13:55,56). Isus era cel mai tânăr. Frații, „fiind mai în vârstă ca Isus, pretindeau că El trebuie să asculte de ei. Îl acuzau că Se crede superior față de ei și-L mustrau că Se ridică mai presus de învățătorii, preoții și mai marii poporului lor. Adesea, Îl amenințau și căutau să-L intimideze; dar El trecea mai departe, făcând din Scriptură călăuza Sa” (VI, p. 66).

Copilăria Domnului Hristos a fost marcată de sărăcie și nedreptate, locuitorii răutăcioși din Nazaret îngreunându-I existența. „Isus nu Se lupta pentru drepturile Sale. Adesea I se făcea munca mai grea decât era nevoie, tocmai pentru că El era bun și nu Se plângea. Cu toate acestea, n-a greșit și nici nu S-a descurajat. El a trăit mai presus de toate aceste greutăți, de parcă era în lumina feței lui Dumnezeu” (Ibidem, p. 68).

Viața Sa modestă, lipsită de atracțiile păcătoase ale unei vieți de trândăveală, stă mărturie despre binecuvântarea de a crește într-o familie cu multă trudă și muncă fizică. El însă avea și libertatea de a fi cu Tatăl Său, liber de tradiția iudaică și de compromisurile acestei lumi. Astfel, El este exemplul nostru, pe care suntem chemați să îl urmăm.

Doamne, ajută-mă să Te pot urma în greutățile mele!

Provocare:

Astăzi, întoarce răul printr-o faptă bună!

Miklos Palffi
Conferința Transilvania de Nord

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul De ce o viaţă grea şi nedreaptă poate fi o binecuvântare apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  43 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

43 accesări
0 comentarii

BISERICA

BISERICA.   Mat : 13-20

1). Introducere. Biserica este un fenomen N T iniţiat de Isus Hristos  „ porţile „Locuinţei morţilor nu o vor birui”. –  Prin convertire omul este introdus în părtăşie cu alţi credincioşi, în Biserică. Biserica este Isus Hristos şi oamenii, şi nu se pot despărţi. –  Hristos este Capul Biserici. Biserica universală nu este o organizaţie pământească vizibilă ci este organismul viu, spiritual, al celor mântuiţi, adică a celor ce au crezut în Hristos şi au fost născuţi din nou, Evr. 12:23, Fapte : 20:28, Efeseni 1: 22-23. Ei formează totalitatea credincioşilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sau clasă socială, din toate timpurile din cer şi de pe Pământ. – Se face confuzie între Biserica ca şi edificiu, clădire,  şi Biserica Spirituală. În biserica spirituală se intră prin : convertire, „ Naşterea din Nou”  Natura bisericii este locală şi spirituală. Biserica este diferită de lume, în conflict cu lumea şi tinde să o transforme.  – Biserica este născută la „ Rusalii” Găsim biserica din Corint ( 1 Cor : 1-2, ),  Galateni :1.2, etc. La început biserica se întrunea în case particulare, Mat. 18:20, Rom 16:5, 1 Cor.16:9,  Col 4:15,  Fap. 8:1, Gal.1:22, 1 Cor. 1:2. Abia în secolul 2 apar casele de rugăciune. – Avem o abordare „filozofică” ca şi copii, umbre imperfecte şi o abordare „istorică”, ce înseamnă angajarea ei în realităţile acestei lumi.  –  Cuvântul grecesc pentru biserică este „ekklesia” şi înseamnă adunarea credincioşilor, care trebuie să aibă o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos,  iar în ebraică avem cuvântul „qahal”, „edah” ce înseamnă convocarea poporului lui Dumnezeu. – În V.T. şi N.T., Dumnezeu este acela care vorbeşte.

2). Imagini biblice despre Biserică.  – Avem Biserica  ca şi : „Popor” 1 Petru 2.9, „Templul Duhului Sfânt” , 1 Cor. 3:16,  „Trupul lui Hristos”, 1 Cor. 12 : 12-14,.

Avem „metafore” despre biserică ca şi : familie, mireasă,  viţa şi mlădiţele, măslinul,  holdele, casă, Noul Templu,  Casa lui Dumnezeu. De asemenea Biserica este o aproximare a Împărăţiei lui Dumnezeu.

3).Probleme speciale.    – Una din probleme este Biserica şi Împărăţia. Biserica este domeniul lui Dumnezeu format din oameni. Împărăţia este tot domeniul lui Dumnezeu, iar noi suntem supuşi. Ele tind să fie una. Biserica mărturiseşte despre Împărăţie, este un instrument, o manifestare, o exprimare a Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.- Biserica şi Israelul, în care Israelul va fi mântuit prin intrarea în Biserică, se pare că va fi o întoarcere în masă. Romani 11:25  –  Justificarea prin credinţă este un punct esenţial. Cine modifică conţinutul Evangheliei se poate pierde.

Semnele unei biserici adevărate :  – Puritatea doctrinelor şi persoane înputernicite de Duhul Sfânt, pentru administrarea sacramentelor, „Cina” şi „Botezul” Hristos este centrul predicării, urmează Doctrinele Centrale, apoi alte învăţături. ( nu se inversează, lucrurile şi din alte învăţături se fac norme de conduită în biserică. Isus Hristos a predicat pocăinţa. Evanghelia se concentrează pe Persoana şi lucrarea lui Isus Hristos, şi statutul pe care Îl are: umanitatea, divinitatea, moartea şi învierea, judecata finală.  – Oameni îndreptăţiţi să le ia,  1 Cor. 11: 27-29, Se pune accent pe starea individului, vezi (Fapte 2 : 37-38 pocăinţa ). Trebuie să fii membru în Biserică (Fapte 5 : 1-10), ex. Anania şi Safira.  Se tinde ca Biserica şi Împărăţia să fie una.  – Conducerea biserici este de 4 feluri : episcopală, prezbiteriană, congregaţională, fără formă de conducere. Conducătorii biserici trebuie să pună accentul pe slujirea Biserici

4.) Funcţiile Biserici.   Faptele Apostolilor 2:42  Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni. – Evanghelizare, Mat. 28 : 18-20, este o poruncă şi o obligaţie. Ucenicii au fost trimişi la Ierusalim, Samaria, Iudeea, marginile pământului, la toate neamurile. Cuvântul folosit este „basar” şi înseamnă proclamarea Evangheliei, nimic în plus, nimic în minus. Avem şi cuvântul „evanghelion” ce conţine proclamarea activă şi conţinutul proclamat. – Zidirea. În Efe.4:8 avem diferite daruri pentru zidirea biserici. În părtăşie bucuria creşte şi durerea se micşorează.  – Corectarea şi mustrarea, avem ca tipar de disciplină în Mat 18:15-17 şi 1 Cor. 1-16, se face în dragoste şi scopul principal este readucerea persoanei care a păcătuit înapoi în biserică. – Instruirea se face prin chatechizare, şcoala duminicală, predicarea, seminarii, Institute Teologice. În închinare punctul focal este Dumnezeu. – Preocupări sociale. Lui Isus Hristos ia păsat de cei aflaţi în suderinţă, şi El aşteaptă acte de bunătate de la noi. Mat. 25:31-46. Iacov vorbeşte despre creştinismul practic. Iac: 1-2. Ioan este tăios. 1 Ioan :3 17-18. Amos în V.T. condamnă dedreptatea. – Caracterul biserici. Isus Hristos a înbrăcat condiţia umană. Trebuie să existe dispoziţie pentru slujire. Isus Hristos a venit să slujească. Mat:20: 25-28.  – Biserica nu trebuie să domine societatea ci să o transforme. – -Relaţia dintre Biserică şi Stat este o problemă istorică.  –Biserica trebuie să fie adaptabilă dar fără compromisuri, în alte culturi, alte popoare, sau zone mai bogate sau mai sărace. 

5). Concluzii.  Biserica este întemeiată în mod divin. Isus Hristos vorceşte despre ea la modul viitor.  Nu trebuie neglijate func-iile bisericii din Fap. 2:42  – Este o continuare a lucrării lui Isus Hristos, o părtăşie a credinciosului regenerat cu Trinitatea prin ajutorul Duhului Sfânt.  – Este o lucrarea a Duhului Sfânt şi prin ea ne vorbeşte Dumnezeu. – Se remarcă ideea de Trup, toţi suferă, toţi se bucură. –Există semne ale unei Biserici adevărate. – Conducătorii trebuie să slujescă Biserica.  – Evanghelia predicată trebuie să fie curată şi exclusivă.  –În trebare: ce am predicat ?, pe cine am zidit în biserică. –Trebuie să existe şi o preocupare socială pentru cei săraci din jurul tău. –Trebuie să existe caracterul de slujire în activitatea credinciosului şi a Bisericii. – Fiecare credincios din Biserică trebuie să lupte pentru o biserică adevărată

Matei 16:13  Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că Sunt Eu, Fiul omului?” 14  Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din prooroci.” 15  „Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că Sunt?” 16  Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17  Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18  Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. 19  Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” 20  Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

ARDELEAN VIOREL

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  48 accesări
  0 comentarii
48 accesări
0 comentarii

Marea grijă a lui Dumnezeu

 În mijlocul acestui „zguduit de toate lucrurile" la nivel mondial, care este marea grijă a lui Dumnezeu în toate acestea? Biblia ne spune că viziunea lui Dumnezeu este instruită asupra copiilor Săi: „Iată, ochiul Domnului este asupra celor ce se tem de El, asupra celor care nădăjduiesc în mila Lui" (Psalmul 33:18).

Domnul nostru este conștient de fiecare mișcare de pe pământ, de fiecare lucru viu. Și totuși, privirea Sa se concentrează în primul rând asupra bunăstării copiilor săi. El își fixează ochii asupra durerilor și nevoilor fiecărui membru al corpului Său spiritual. Pur și simplu, orice ne face rău Îl privește.

Pentru a ne dovedi acest lucru, Isus a spus: „Și nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Dar mai degrabă te teme de Acela care este capabil să distrugă atât sufletul, cât și trupul în iad "(Matei 10:28). Chiar și în mijlocul marilor războaie mondiale, accentul primordial al lui Dumnezeu nu este asupra tiranilor. Se concentrează pe fiecare circumstanță din viața copiilor Săi.

Hristos spune chiar în versetul următor: „Nu sunt vândute două vrăbii pentru o monedă de cupru? Și niciunul dintre ei nu cade la pământ, în afară de voința Tatălui vostru "(Matei 10:29). În zilele lui Hristos, vrăbiile erau carnea săracilor și se vindeau două pentru un bănuț. Cu toate acestea, Isus a spus: „Niciuna dintre aceste mici creaturi nu cade la pământ fără ca Tatăl vostru să știe asta".

Folosirea de către Isus a cuvântului „cădere" în acest verset înseamnă mai mult decât moartea păsării. Înțelesul aramaic este „a lumina pe pământ". Cu alte cuvinte, „căderea" aici indică fiecare hop mic pe care îl face o pasăre mică.

Hristos ne spune în esență: „Ochiul Tatălui tău este pus pe vrăbiuie nu doar când moare, ci chiar și atunci când luminează pe pământ. Pe măsură ce o vrabie învață să zboare, cade din cuib și începe să sară de-a lungul solului. Și Dumnezeu vede fiecare luptă mică pe care o are. El este preocupat de fiecare detaliu al vieții sale. "

Apoi Isus adaugă: „Nu vă temeți deci; ai mai multă valoare decât multe vrăbii "(10:31). Într-adevăr, el spune: „Chiar părul capului tău este numerotat" (10:30). Mai simplu spus, Cel care a făcut și a numărat toate stelele – care a monitorizat fiecare acțiune a Imperiului Roman, care ține galaxiile în orbita lor – are ochiul fixat asupra ta. Și, Isus întreabă: „Nu valorezi mult mai mult pentru El?"

  38 accesări
  0 comentarii
38 accesări
0 comentarii

Reînnoire adevărată

„Să vă înnoiți în duhul minții voastre.” (Efeseni 4:23)

Ascultă ediția audio aici.

De ce este important să ne reînnoim mintea? Și ce înseamnă duhul minții noastre? Este voia lui Dumnezeu ca ceea ce El a ascuns în adâncurile sufletelor noastre, în urma creației, să nu moară ca urmare a păcatului. După căderea în păcat, natura umană perfectă pe care ne-a dat-o Dumnezeu s-a degradat, astfel încât omul nu mai poate trăi potrivit principiilor divine. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a lăsat omul singur în această luptă strânsă. Marea întrebare este: Ce sau cine câștigă teren în viața ta – o decizie atentă a rațiunii sau o voce divină din adâncurile rațiunii?

În viața de familie, cu fiecare decizie luată, avem o mare influență unul asupra celuilalt: soț și soție, părinți și copii. Când luăm o nouă decizie, iar viața noastră și viața de familie trec printr-o reînnoire, oare pe ce bază se întâmplă asta? Numai prin reînnoirea minții sau prin reînnoirea duhului minții. Reînnoirea minții poate avea loc și fără Dumnezeu, atunci când, pe baza unor argumente logice sau de sănătate, se evaluează importanța realizării unei schimbări în viață, reînnoirea obiceiurilor și a planurilor. Aproape fiecare ființă umană poate face acest lucru, chiar dacă nu are nimic de-a face cu Dumnezeu. Nici măcar nu trebuie să fii religios ca să fii un soț sau un tată bun. Priviți din exterior, uneori despre acești oameni se spune că trăiesc vieți mai frumoase chiar și decât cei credincioși. Cu toate acestea, schimbarea substanțială a vieții nu se bazează pe argumente logice, ci pe angajamentul divin, care este decizia și răspunsul omului la vocea interioară pe care o consideră întotdeauna importantă în mintea lui. Prin puterea lui Isus Hristos, omul nu numai că își va reînnoi viața exterioară, ci prin duhul minții sale va avea parte de adevărata reînnoire pe care și-a dorit-o dintotdeauna.

Roagă-te pentru o reînnoire sinceră și pentru a te lăsa condus de glasul Duhului Sfânt!

Provocare:

Să ne influențăm reciproc în viața noastră personală și de familie prin descoperirea Duhului lui Dumnezeu, singurul care ne poate reînnoi pe deplin.

Amota Lóránt
Conferința Transilvania de Sud

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Reînnoire adevărată apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  42 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

42 accesări
0 comentarii

Mersul la biserică te ajută să începi săptămâna bine, mărturiseşte actriţa Jennifer Garner

FilmePersonalităţi 9 martie 2021  4 comentariiPoteraș Ionuț

Cunoscuta actriţă, interpretă în mai multe producţii de succes de la Hollywood,  spune că există numai beneficii atunci când pui credinţa pe primul loc şi înveţi cum să spui da propriilor tăi copii mai mult. Garner este producătoarea şi interpreta rolului principal într-un nou film destinat întregii familii despre părinţi care trebuie să lase frâiele un pic mai liber şi să se destindă mai mult.

Filmul care va apărea pe platforma Netflix se numeşte „Yes Day” (Ziua lui Da, n.trad) şi prezintă familia formată din Allison şi Carlos care s-au transformat din nişte spirite libere într-un cuplu de părinţi care pun capăt oricărui entuziasm, iar copii lor s-au săturat de această atitudine din partea părinților lor.

În film, părinţii sunt de acord să-i lase pe copii să facă ei regulile pentru o zi întreagă. Nu şi-au putut însă imagina că vor trebui să treacă prin 24 de ore ce vor include un spălat de maşină neconvenţional, o bătaie cu baloane pline cu apă şi multe alte trăznăi la care nu te-ai fi aşteptat.

Garner a postat pe Instagram că a început să aibe zile cu da cu proprii ei copii, după ce a fost inspirată de cartea „Ziua lui Da” scrisă de Amy Krouse Rosenthal şi Tom Lichtenheld.

„Fata mea mijlocie a fost fascinată de ideea unei zile pline cu „Da-uri”! Da pentru îngheţată la micul dejun, da pentru o ieşire la picnic, da pentru mersul la culcare târziu. Da pentru sărit peste treburile casnice, da pentru a o „tortur” pe mama, da pentru biscuiţi cu cremă, da pentru explorat locuri noaptea la lumina lanternei.”

Garner a colaborat cu autorii cărţii pentru a reflecta mai bine ceea ce simt părinţii.

„Povestea este una personală pentru mine. Am dezvoltat scenariul pentru acest film. Obişnuiam să fiu mult mai relaxată înainte să am copii, însă acum mă simt adesea ca un sergent de instrucţie, motiv pentru care am început să le ofer „Zile cu Da” copiilor mei în ultimii nouă ani.”

Garner a subliniat cât de important este să ai experienţe pozitive împreună cu copiii tăi, cum este frecventarea bisericii cu toată familia.

„Îţi oferă un impuls pentru începutul de săptămână. Cântările şi părtăşia în comun cu toată biserica pentru acel timp  duminica dimineața, ne ajută să avem un bun început şi îmi este dor să mă duc fizic la biserică pentru că aveam acel sentiment puternic de comunitate.”

Garner în vârstă de 48 de ani este cunoscută pentru credinţa ei creştină, la care a revenit după ce a filmat pelicula „Miracole din Rai” în 2016. Filmul spune povestea lui Annabel Bea, o fetiţă ce suferea de o boală digestivă incurabilă.

Garner a mărturisit pentru CBN News că a fost impresionată profund de credinţa creştină a lui Christy Beam, mama lui Annabel.

„Ziua lui Da” va avea premiera pe Netflix pe 12 martie.

https://www.stiricrestine.ro/2021/03/09/mersul-la-biserica-te-ajuta

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  54 accesări
  0 comentarii
54 accesări
0 comentarii

Mi-ar plăcea ca biserica mea să iubească

„Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7)

Ascultă ediția audio aici.

Antoine de Saint-Exupéry spunea că „adevărata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aștepți nimic în schimb”. Probabil că aceasta este cea mai înaltă așteptare și cea mai profundă nevoie a omului. Un copil, un adolescent, un tânăr sau un adult tânjește după iubire necondiționată. Chiar și un vârstnic mai are loc în suflet pentru un strop de iubire.

Dragostea este o afacere în pierdere, o risipă, pentru că atunci când iubești cu adevărat nu te aștepți la profit, la… ce-ți iese. Iubirea condiționată încetează să mai fie iubire. Dacă Dumnezeu Și-ar fi condiționat iubirea, cel mai probabil El ar fi rămas Dumnezeu, dar nu ar mai fi fost Dumnezeul iubirii, pentru că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8)! Dacă Tatăl Și-ar fi făcut calcule, atunci nu L-ar fi dat pe Fiul Său să moară pentru noi. Biblia dezvăluie că „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”(Romani 5:8). Uitându-ne în jur, observăm că răspunsul oamenilor la sacrificiul fără precedent este unul aparent nepromițător. Cu toate acestea, El a suferit moartea, și încă moarte de cruce.

O altă dimensiune a iubirii este caracterul ei transformator. Dragostea necondiționată nu este statică, ci ea îl transformă atât pe cel care iubește, cât și pe cel iubit. Cel înzestrat cu o asemenea experiență va fi condus spre dimensiuni nebănuite ale cunoașterii de sine. Comunitatea se va schimba în măsura în care va cunoaște din experiență cele două dimensiuni ale dragostei divine. În fond, este mai greu să-i iubești pe cei din casa ta și mai ușor să-i iubești pe cei aflați la distanță. Mereu căutăm să-i convertim pe cei aflați departe, dar uităm că și cei din proximitatea noastră „vor cunoaște […] că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35).

Mijlocește în rugăciune ca tinerii să cunoască iubirea divină!

Provocare:

Exprimă-ți dragostea față de cei dragi din viața ta!

Mihai Miron
Conferința Transilvania de Sud

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Mi-ar plăcea ca biserica mea să iubească apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  46 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

46 accesări
0 comentarii

Pastorul nigerian răpit în decembrie anul trecut de către organizația teroristă Boko Haram, a fost eliberat

ExterneImportantPoliticUltimele știri 6 martie 2021  3 comentariiCosmin Frișan

Pastorul creștin Bulus Yikura al Church of the Brethren (EYN) a fost eliberat din mâinile răpitorilor săi, după ce a fost ținut captiv din data de 24 decembrie 2020.

Human Angle relatează că organizația teroristă Boko Haram, condusă de Abubakar Shekau, l-a eliberat pe pastor în seara zilei de miercuri – chiar când termenul pentru cererile lor de răscumpărare a expirat.

Din ziua în care a fost răpit, Yikura a apărut în trei clipuri video în care a fost obligat de către răpitorii săi înarmați să își spună numele, apoi să ceară oficialilor guvernamentali și liderilor creștini să negocieze eliberarea acestuia.În ultimul videoclip, apărut la sfârșitul lunii ianuarie, pastorul Yikura solicită, de asemenea, Asociației Creștine din Nigeria (CAN) și președintelui EYN să-i asigure eliberarea:

„Vă rog să vă rugați pentru mine. Astăzi este ultima zi în care am ocazia să vă chem în calitate de părinți și rude ale mele din țară. Oricine are intenția, ar trebui să mă ajute și să mă salveze. Vă rog să mă eliberați de această durere.”

Potrivit martorilor, Yikura a fost răpit de extremiștii islamici în luna decembrie a anului trecut, în satul Pemi, lângă Chibok, în statul Borno. Pemi se află la aproximativ 20 de kilometri de Chibok, unde insurgenții Boko Haram au răpit sute de eleve, în 2014.PREMIUM TIMES declara că pastorul a fost văzut în timp ce era mutat la biroul serviciului de informații interne din Nigeria, cunoscut sub numele de Serviciul de Securitate de Stat din Borno, în seara de miercuri, când a fost eliberat.

Acesta este un sfârșit fericit pentru pastorul Bulus Yikura, însă nu toate aceste acțiuni se termină la fel. Președintele Raionului Church of the Brethren (EYN) din Michika, statul Adamawa, nord-estul Nigeriei, Lawan Andimi, a fost răpit în Ianuarie 2020 de Boko Haram și ucis, în ciuda cerințelor sale adresate guvernului pentru a-i asigura eliberarea.

https://www.stiricrestine.ro/

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  54 accesări
  0 comentarii
54 accesări
0 comentarii