Blog-uri eLogos

Despre pofta rea






 Dragii mei,aș vrea să scriu despre poftă.

La fel ca orice lucru,pofta poate fi bună sau rea.

În Coloseni 3.5,6 găsim scris ca "pofta rea" este o închinarea la idoli și păcatul a intrat în lume prin poftă.Ne aducem aminte de Eva,care privind la pomul din mijlocul grădinii,spune că "era de dorit ca să deschidă cuiva mintea" Geneza 3.6

Dragii mei,pofta rea vine ambalată într-un ambalaj foarte frumos,ca să atragă privirile,și să te facă să îți dorești acel lucru.

Privind la David,vedem cum pofta rea,l-a dărâmat și a ajuns să comită păcat duipă păcat,crezând că își poate acoperii greșeala."Era după-amiază spre seară,când David se plimba pe acoperișul casei împărătești,a zărit de acolo o femeie care se călda și care era foarte frumoasă la chip" 2 Samuel 11.2.

Să nu uităm că poporul Domnului era la lupta,iar David în loc să vegheze în rugăciune pentru biruință,poftește o femeie în inima lui,păcătuind împotriva lui Dumnezeu.

Ce facem noi când suntem singuri,când avem timp liber? Veghem în rugăciune sau facem ceea ce ne place nouă?Deși aflase că este măritată,"David a trimis oamenii să o aducă și s-a culcat cu ea".

Vedeți dragii mei,de la pofta rea se ajunge la preacurvie,apoi la crimă.Păcatul este distrugător,"te înfășoară atât de lesne" Evrei 12.1

Este chemat soțul acelei femei,Urie,și observ ceva interesant la acest om.David îl trimite acasă,dar el s-a culcat la poarta casei împărătești,motivând astfel "Chivotul și Israel și Iuda locuiesc în corturi,domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărâți pe câmp,și eu să intru în casă să mănânc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea!Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta" 2 Samuel 11.11

Ce om deosebit care simte cu poporul Domnului.Și totuși David își continuă planul rău,îl îmbată pe Urie,apoi îl omoară punându-l în prima linie a bătăliei,și ceilanți s-au retras ca să fie omorât."Fapta lui David n-a plăcut Domnului". 2 Samuel 11.27

Domnul îl trimite pe Natan,îi descoperă păcatul,David recunoaște că a păcătuit,și Domnul aduce și biruință,Ioab cucerește cetatea Raba.

Dragii mei;David a păcătuit,dar nu a rămas în păcat ,s-a pocăit de acel păcat și Dumnezeu l-a iertat,dar copilul născut prin acel păcat,a murit.David a plătit scump,acel păcat.

Psalmul 51 l-a scris cu acel prilej,și vedem trasformarea și căința și pocăința din sufletul lui.

Este cu neputință să nu păcătuim ,dar ce facem cu păcatul nostru,continuăm să păcătuim sau ne pocăim de păcatul nostru,rugându-ne la Dumnezeu să ne ierte,și "Sângele lui Isus Hristos,Fiul Lui,,ne curățește de orice păcat" 1 Ioan 1.7

Dumnezeu ne cere veghere și rugăciune ca să nu cădem în ispită. Matei 26.41

Sunt vremuri grele,dragii mei,Dumnezeu a îngăduit această boală,coronavirus,și pentru că a îngăduit-o El,trebuie să o accept.Biblia vorbește despre ciumi,boli,care vor veni,toate pentru ca Cuvântul lui să se împlinească,dar acestea sunt doar începutul dureriilor...vor mai fi și altele.Haideți să Îl căutăm pe Domnul,din toată inima,nu este de glumit cu Dunmnezeu.Nu este timp de pierdut,roagă-te în odăița ta,și Domnul te aude.Îmi aduc aminte de o cântare care zice "La ce îți folosește spada,dacă ești paznic adormit...Domnul azi te cheamă să Îi răspunzi degrabă,la ce îți folosește spada dacă ești paznic adormit".

Sâmînța ca să încolțească are nevoie de un pământ bun,pregătit pentru asta,spunea Domnul Isus. Matei 13

Duhul Sfânt te ajută să crezi,dacă Îl cauți pe Domnul Isus,din toată inima."Domnul I-a deschis inima,ca să i-a aminte la cele ce spunea Pavel" Fapte 16.14,pentru ca"omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu,căci pentru el,sunt o nebunie și nu le poate înțelege,pentru că trebuiesc judecate duhovnicește". 1 Corinteni 2.14

"Strânge-ți Cuvântul Domnului în inimă" Ps 119.11,că de acolo nu îl poate lua nimeni.Poate în scurt timp,bibliile se vor lua,"va veni foamete după Cuvântul Domnului" Amos 8.11

Vedem că libertatea religioasă,se îngrădește tot mai mult,în alte țări,creștinii sunt executați,lumea vrea să Îl scoată pe Dumnezeu,din viața lor din societate,toate aceste lucruri se vor întâmpla pentru că Scriptura trebuie să se împlinească,"Cerul și pământul vor trece,dar cuvintele Mele nu vor trece"

Poate până acum ai trăit în păcat,părăsește acel păcat,dacă Îl iubești pe Domnul Isus. 

Autor Nelu

  21 accesări
  0 comentarii
21 accesări
0 comentarii

Iov (fragment)

Și Domnul a vorbit lui Iov și i-a răspuns
”Cât de încredințat ești tu care vorbești?
Împotrivindu-te Celui ce-i nepătruns
Atotputernic Domn în Slăvile Cerești?

Tu, ce pe Dumnezeu să-L mustri ai ajuns
Mai ai ceva de zis? lucruri pe măsură?
Și Iov atunci a zis: ” Nu mai găsesc răspuns
O Doamne sunt prea mic, mâna-mi pun la gură.

Vorbit-am o dată și nu voi răspunde
De două ori încă, nimic n-oi mai zice
Atunci din vârtej de furtuni furibunde
Porni glasul Lui ca un fulger să pice.

”De ești un viteaz al tău mijloc ‘l-încinge
Ca tu să mă-nveți întrebări când ți-oi pune
Să-Mi spulberi dreptatea? Sau vrei a Mi-o stinge?
Dreptatea ta însăți dorind a-ți expune?

Ai brațul ca Domnul? puternic și tare?
Ai glasul de tunet răzbind prin mulțime?
Îmbracă-te-atunci strălucind în splendoare
Poți tu oare fi-mpodobit cu mărire?

Revarsă-ți atunci valul mâniei tale
Și doar c-o privire pe trufași doboară
Zdrobește-i pe loc și oprește-i pe cale
Ascunde-i pe toți și-n țărână-i coboară.

Atunci de pe Tronul Domnirii-n Lumină
Să-ți ies înainte găsi-voi o cale
Dorind să-ți privesc strălucirea deplină
Iar lauda mea s-o închin dreptei tale.

Iar Iov auzind ce rosti Savaotul
Spre Domnu-și îndreaptă răspunsul din vale:
”Prea bine știu Doamne de-acum, Tu poți totul!
Nimic nu stă contra gândirilor Tale.

Când Domnu-i vorbise-I simțise mânia
Ca focul ce mistuie codrii și lanuri
Zicând: “Cine-i cel ce-a avut nebunia
Dorind să-Mi întunece Sfintele planuri?

Și eu, da, vorbit-am dar făr-a-nțelege
De lucruri ce nimeni nu poate concepe
Minuni ce nu-s date la om să dezlege
Iar mintea mea Doamne nu poate pricepe.

Ascultă-mi o Doamne cuvintele mele
Privește la mine, la slaba-mi făptură
A mele-ntrebări le înalț printre slele
Doar Tu-mi dai lumină și învățătură.

Urechea-auzise lucrări minunate
Și-atîtea vorbiri despre Tine-au fost spuse
Da-n zilele mele prea greu încercate
Trecînd prin cuptor ochiul meu Te văzuse.

De-aceea o Doamne mi-e scârbă de mine
Deși aș dori să-mi deschizi a Ta ușă
Primește-mi căința, privește la mine
M-aplec în țărână, în praf și cenușă.

Și Iov a rămas credincios restul vieții
Căci Domnul cunoaște măsura-încercării
Loviți și-ncercați au ajuns toți profeții
Pe flori nu ajungi la cununa-alergării.

Atâtea exemple de oameni cucernici
Zvârliți unii-n groapă iar alții-n cuptoare
Ei nu s-au clintit ci rămas-au statornici
Iar Domnul i-a scos și din mijloc de mare.

Și azi neschimbații nori negrii se-arată
Și-adesea gustăm vrând-nevrând suferință
Că-i cancer, covid sau vreo boală ingrată
E greu încercată a noastră credință.

Dar Iov ne dezleagă secretul cel mare
Când suferi și chiar îți dorești clipa morții
Când nici nu mai speri să primești vindecare
Vezi Mâna Slăvită ce-ți numără sorții.

Căci viața de-aici e oricum trecătoare
Și după mormânt veșnicia urmează
Iar Cel care poate să-ți dea vindecare
E-Acel ce și-acum al tău suflet veghează.

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  29 accesări
  0 comentarii
29 accesări
0 comentarii

Psalmul 103

O, suflete-al meu binecuvântează!
Pe Domnul în umblarea pe pământ
Și tot ce este-n mine și vibrează
Binecuvinte Numele Lui Sfânt!

Binecuvântă-L suflete pe Domnul!
Și-ale Lui binefaceri nu uita
El toate-ți iartă, îți veghează somnul
Și-ți vindecă întreagă boala ta.

Viața El din groapă-ți izbăvește
Cunună de-ndurare-țj dă în dar
Când ești bătrân te satură regește
Ca vulturul te-ntinerește iar.

Dreptate face Domnul, judecată
Acelor asupriți, nu uită El
I-a arătat lui Moise Calea dreaptă
Și-a Lui lucrări la-ntregul Israel.

Da, Domnu-i plin de milă și-ndurare
E bun și-a Lui răbdare-i îndelungă
El nu se ceartă fără de-ncetare
Mînia Lui nu-i veșnic să ne-ajungă.

El nu ne face chiar după păcate
Nici după fărdelegi nu pedepsește
Ci cât de sus sunt ceruri depărtate
Și bunătatea Lui atâta crește.

Precum din răsărit e depărtarea
Până-n apus ce greu o înțelegi
Tot astfel El ‘și-arată îndurarea
Și depărtează-a noastre fărdelegi.

Cum se îndură-un tată cu blândețe
De-ai săi copii și Domnul tot la fel
Le dăruie-ndurare și noblețe
Acelora care se tem de El.

Suntem țărână, El ‘și-aduce-aminte
Ca iarba de pe câmp și ca o floare
Când trece-un vînt puternic și fierbinte
Și omul se usucă și dispare.

Dar veșnic are Domnul bunătate
Și îndurare pentru-ai Săi copii
Și-a lor copii ce Legea-I țin în toate
Dorind a Lui porunci a le-mplini.

Da, Domnul Dumnezeu împărățește
În Ceruri pe-al Său scaun de domnie
Și peste tot domnia-I stăpânește
E Domn și Împărat pentru vecie.

Îngeri puternici care-aveți tărie
Și voi pe Domnul binecuvântați!
Voi ce-mpliniți cu-atâta bucurie
A Lui porunci și glasu-I ascultați.

Să binecuvântați pe Domnul Mare
Voi robii Lui și-oștirea Lui cea trează
Și stăpânirea Lui și-a Lui lucrare
Pe Domnul, suflet, binecuvântează!

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  26 accesări
  0 comentarii
26 accesări
0 comentarii

Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb.

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă.

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă chiamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus!

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați.

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii.

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare?

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  31 accesări
  0 comentarii
31 accesări
0 comentarii

Regrete

Să nu ne pară rău de încercare,
Poate așa am învățat să ne smerim.
Să regretăm că-n zilele cu soare
Nu prea am spus: Isuse, Te iubim.

Ce am făcut în zilele când peștii
Și pâinile El ni le înmulțea?
Nu se cuvine ca să ne smerim cu toții,
Și să-I căutăm Fața, și nu doar mâna Sa?

Pe marea linistită, a fost cu noi în barcă,
Iar multe despre El, n-am vrut să știm.
Dar când în barcă intră tot mai multă apă,
Strigăm cu toții: Doamne, nu-Ți pasă că pierim?

Nu vom pieri, căci iarăși se ridică,
Chiar dacă azi pe cârmă, pare că doarme dus.
Când Domnul ceartă vântul, o frunză nu mai mișcă,
Nimic nu-i imposibil, pentru al nost’ Isus.

Până când, Doamne? Nu asta-i întrebarea.
Nici pentru ce? Ci, Doamne, ce trebuie sa fac?
Ca nu cumva odată ce trece încercarea,
Să-mi văd de viața veche si iar să mă complac.

O, iartă-ne azi, Doamne, de nepăsarea mare,
În care multă vreme am stat și n-am știut.
Adu înviorare, suntem a Ta lucrare,
Și toarnă untdelemnul în vasele de lut.

Dany Căpătan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  39 accesări
  0 comentarii
39 accesări
0 comentarii

Conectat la trăirile divine

Când vorbești despre trădare și tu ești legat de ea,
Ești fățarnic, n-ai valoare, cauți a te afirma.
Nu poți spune de mândrie și să-i fi un rob supus,
Asta-i prefăcătorie și nu ai nimic de sus.

Nu poți arăta spre alții că-s dublicitari în umblet
Când tu ocolești toți frații și ai vicleșug în cuget.
Nu poți arunca cu pietre în acel ce se-ostenește
Nu-i mai căuta defecte, mai bine, te pocăiește!

Nu poți spune de gunoiul din ograda altcuiva
Când la tine e noroiul și mizeria cea mai rea.
Nu mai arăta cu mâna, doar spre alții, dragul meu
Că-ți vei pierde și cununa și pe Sfântul Dumnezeu!

Nu mai încerca mereu să arăți a om curat
Când păcatul tău e greu și ai cugetul pătat.
Caută să te sfințești, să-mplinești cu drag scriptura
Căci așa cum tu trăiești, tot așa-ți vorbește gura.

Nu-ncerca să-nvinuiești, pe nimeni în locul tău
Că ai să păcătuiești și-L superi pe Dumnezeu.
Asumă-ți ceea ce faci și învață să iubești
Taci când trebuie să taci și când trebuie vorbești.

Nu privi la ce fac alții, fii atent la viața ta
Și iubește-i pe toți frații, nu îi mai tot judeca.
Fiecare om pe lume, are câte un defect
Dar are și lucruri bune, asta îl face perfect.

Căci așa, plini de defecte ne-a iubit Isus Hristos
Și ne-a dat zece decrete, să trăim armonios.
Dar mai este o poruncă, fără ea nu poți trăi
Iubește-l pe cel de-aproape și-astfel mântuit vei fi.

Că-n iubire stă esența mântuirii-n general
Dacă e doar aparența, asta poate fi fatal.
Când iubești cu-adevărat pe acel de lângă tine,
Omule, ești conectat la trăirile divine!

Fii al cerului exemplu pentru cei din jurul tău
Căci inima ta e templu” Fiului de Dumnezeu.
Ține-al fericirii steag ridicat orice ar fi
Să-l vadă orice pribeag pe Hristos ce va veni.

Nichifor Nicu

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  39 accesări
  0 comentarii
39 accesări
0 comentarii

Evenimente-mi vin în gând

Evenimente-mi vin în gând
De-atâtea ori în pribegie
Când m-a scăpat Pâstorul blând
Pe fond de sfântă melodie.

Hățișul lumii m-a-ncurcat
Dar am primit clarificare
Căci Veghetorul m-a luat
Scoțându-mă din încercare.

Să mă atragă-n cursa lor
Au încercat și mai încearcă
Cu tonul lor provocator
Dar iată-mă, din nou, în barcă…

Și iată, merg cu-avânt, spre Țel
Chiar dacă spinii mă înțeapă
S-ajung în veșnicul Betel
Să intru-n veșnica etapă.

Nu pot să nu menționez
Cum m-a atins îngrijorarea
Dar Cel pe care mă bazez
Iar mi-a adus asigurarea.

Destule-au fost alunecări,
Căderi în starea de-ntristare
Dar EL expert în vindecări,
Iar a trimis înviorare.

De slăbiciuni fiind atins
(De câte ori nici nu pot spune)
Mi-am amintit că nu-s învins
Cât timp mai cred în vreo minune.

Când loviturile-au venit
Le-a-ntâmpinat un crez fierbinte
Și-atunci mai bine le-am primit
Fără vreun murmur prin cuvinte.

Cu trudă-am adunat comori
Să le păstrez în visterie
Și am considerat valori
Doar ce-i născut din mărturie.

Cântarea m-a-nsoțit mereu
Punând în suflet relaxare
Mi-a fost tărie pe traseu
Și un îndemn spre închinare.

Dureri și plâns, și frământări,
Au fost cu mine-n bătălie
Dar au urmat eliberări
Cu multă, multă veselie.

Am stat pe Stâncă neclintit
Deși au vrut să mă doboare
Sunt de Cuvânt nedespărțit
Că-mi pune-n suflet sărbătoare.

Și-aceste sfinte amintiri
Mă leagă și mai mult de Mire
Căci El mi-aduce răsplătiri
Și mă conduce-n Nemurire.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  50 accesări
  0 comentarii
50 accesări
0 comentarii

Cugetare

Ziua, noaptea, cuget Doamne cine-am fost si cine sunt…
Cine-ai fost si esti Tu astăzi, pentru mine, Tata Sfânt!
M-a uimește-a Ta – răbdare și adânca îndurare
Și neobosita milă și iubirea-Ți veșnic mare!

Și ma-ntreb smerit, cum spui Tu, că demult ai pregătit
Cea mai -nalta slava-n ceruri, pentru -un păcătos greșit?
Tu pe cel ce se întoarce îl transformi in fiu al Tău
Și-l ajuți ca sa iubească chiar pe-acel ce a fost rău.

Planul Tău de mântuire, zămislit din veșnicii,
Depășește-a mea putere de-a pricepe și gândi.
Ceea ce-ai gătit ca slava, pentru-ai Tai aleși copii,
Are străluciri, ce ochii noștri astăzi ar orbi…

Bunătatea Ta Părinte mai adânca-i decât marea…
Și a Ta înțelepciune mai departe-i decât zarea.
Laudele ce, pe dreptate se cuvin a-ți fi aduse,
Nu pot, fi de niște inimi nesfințiți, a fi spuse.

Strălucirile de aur și de-argint sunt prea sărace
Ca sa poată strălucirea celui Prea Înalt sa-mbrace!
Numai când in ziua slavei ne vei da veșmânt slăvit
Și când suflet, trup și spirit, Tu deplin vei fi Sfințit,

Vom putea cântări plăcute, sa-ți cântam Ceresc Părinte,
Pe altarele de aur sa-ți aducem daruri sfinte.
O, prosterne-ne cu fruntea in cenușă și țărână,
Ca sa poți in ziua ceea, sa ne-nalti prin a Ta mâna.

Trupurile să-Ți aducem, jertfa Ție, cum dorești…
Duhul Sfant să le străbată cu-ale Lui văpăi cerești,
Căci pe-ntreaga noastră viața și ființa Tu ai pus
O pecete- veci neștearsă, și pe ea ai scris – ISUS-

Aurel Cupfer

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  56 accesări
  0 comentarii
56 accesări
0 comentarii

Psalmul 143

Ascultă-mi rugăcinea Doamne Sfinte
Și-a mele cereri nu le ignora
Urechea-Ți pleacă, drept și bun Părinte
Și-ascultămă-n credincioșia Ta

Cu mine nu intra la judecată
Că-s robul Tău și pururi vreau să-Ți fiu
Iar înaintea Ta nu-i chip să poată
Fi fără de prihană vre-un om viu

Vrăjmașul sufletul îmi urmărește
Îmi calcă chiar și viața la pământ
Spre-ntunecoase locuri mă gonește
Spre-acei de multă vreme în mormânt

Mâhnit îmi este duhul meu în mine
Și inima-n lăuntru-i tulburată
De vremuri vechi ‘mi-aduc aminte bine
Și cuget la lucrarea-Ți minunată

Spre Tine mâini întind de vreme multă
Și după Tine sufletu-mi suspină
Grăbește Doamne vino de m-ascultă
Și nu-mi ascunde fața Ta senină

Căci aș ajunge ca cei fără viață
Ce se coboară-n groapă cu suspine,
Fă-mă s-aud în orice dimineață
Ce bun ești Tu, căci eu mă-ncred în Tine

Arată-mi Doamne calea necesară
La Tine-mi înalț sufletul și rostul
Mă scapă de vrăjmași când mă-nconjoară
Căci eu la Tine-mi caut adăpostul

Învață-mă să-Ți fac voia cerescă
Căci Doamne Tu ești Dumnezeul meu
Iar Duhul Tău să mă călăuzească
Pe calea dreaptă ca să merg mereu

Pentru-al Tău nume Mare și Puternic
Înviorează-mă! Ești Cel ce poate
Iar în dreptatea Ta Părinte Veșnic
Din greul meu necaz sufletu-mi scoate

Iar bunătatea Ta să mă dezmierde
În ea vrăjmații mei îi nimicește
Pe cei mai răi potrivnici Doamne-i pierde
Căci eu sunt robul Tău ce te iubește

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  50 accesări
  0 comentarii
50 accesări
0 comentarii

Potolirea furtunii

Păşeşte Isus pe marea-n furtună,
În noaptea de groază ‎El calcă pe ape,
‎Îmi pare-o nălucă sub raza de lună,
Şi nu e departe, e-atât de aproape! …

Eu ştiu că-i ‎acolo, se plimbă pe valuri
Şi ştiu că mă vede, că-i El, nu o vrajă,
Vâslesc ca s-ajung la visatele maluri‎,
Dar noaptea nu-i dusă-n penultima strajă.

Răpus de-ndoială, de-a fricii orbire
Şi prea-mpovărat de multa mea vină,
Din multele zbateri, căderi şi zdrobire,
Tânjind după zori şi a zilei lumină …

‎Prin neguri de plumb ce-apasă pe pleoape
Îl caut cu dor, în rugi cu suspine‎,
‎Iar când era gata un val să mă-ngroape,
Iubitul meu Domn stătea lângă mine.

“Taci mare turbată!” a spus … ce minune!
Precum un zăgaz la năvalnice ape,
La glasul divin pe loc se supune,
Şi Domnul venea iar din hău să mă scape.

Ce tainică pace ‎din nou mă cuprinde!
Oprite-s furtuna şi valul şi vântul,
‎În mine o nouă nădejde se-aprinde,
Căci până şi marea i-ascultă Cuvântul!

Isus potoli-va şi-a lumii furtună,
În beznele vremii El ‎calcă pe ape,
‎Piciorul pe stâncă El poate să-ţi pună,
Întinde-I doar mâna, e-atât de aproape!

Olivia Pocol 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  52 accesări
  0 comentarii
52 accesări
0 comentarii

Am chemat pe Domnul

 "Dar în strâmtoarea mea,am chemat pe Domnul,și am strigat către Dumnezeul meu:din locașul Lui,El mi-a auzit glasul,și strigătul meu a ajuns până la El,până la urechile Lui". Ps 18.6

Acest psalm începe așa de frumos: " Te iubesc din inimă,Doamne,tăria mea".Oare noi ce iubim? Îl iubim din inimă pe Domnul mai mult decât orice?

Psalmul a fost scris de David,când Domnul l-a izbăvit de vrășmași,dar și de Saul.

Îmi place la David că a avut o relație bună cu Dumnezeu,și a știut să aștepte timpul lui Dumnezeu.

Vine profetul Samuel,îl unge împărat,și totuși fugea de Saul.Domnul îl dă pe Saul în mâinile lui,și nu îi face rău,el îl consideră Unsul Domnului,chiar dacă era lepădat.1 Samuel 16:1;24:10

Ce am fi făcut noi?

În contextul frământărilor lui,David strigă către Domnul,ca de obicei,și Domnul aude și îi răspunde afirmativ.Mulți oameni,îl caută pe Dumnezeu,doar când au probleme,David îl căuta pe Domnul,tot timpul,în fiecare zi,cu o dorință sfântă,de a cunoaște Voia Lui și planul Lui pentru El.

De ce nu îL căutăm pe Domnul de ce nu Îi mulțumim? Pentru că ne am obișnuit să primim aceste lucruri zilnic și uităm valoarea lor.

Din 10 leproși,vindecați de Domnul Isus,doar unul s-a întors să Îi mulțumească.

Caută-L pe Domnul,în fiecare zi,și Domnul e gata să se apropie de tine,să îți vorbească și să te binecuvânteze.

Lasă păcatul părăsește lucrurile care ști că nu sunt după voia Domnului.

Poate ai problemă pe care nu o poți spune nimănui,spune-o Domnului Isus El,doar El,te poate ajuta.

Domnul vrea să te binecuvânteze,ai fost creat spre slava lui Dumnezeu,pentru a fi binecuvântat,depinde doar de dv,ce faceți cu viața dv.

Binecuvântarea vine doar prin pocăință,și ascultare de Dumnezeu.

  72 accesări
  0 comentarii
72 accesări
0 comentarii

În ce Împărăție trăim?

Nicicând nu va apune a noastră-mpărăție
Stă neclintită pe temelie de granit
E-un fapt ce muritorii ar trebui să-l știe
Să-și schimbe-nchipuirea în trai neprihănit.

Au dispărut imperii bazate pe decepții
Și amintirea lor e, azi, avertisment
Pentru guvernele ce-și întrețin adepții
Cu pâinea înșelării pe post de fundament.

Cum cad copaci uscați s-au prăbușit regate
Și nu au fost în stare să se ridice iar
Căci și-au zidit structura nu pe integritate
Ci doar pe rămășițe din zgură și coșmar.

Dar turma ce-i hrănită cu idealuri sfinte
Trăiește fără teama că vor veni surpări
Și nu se sprijinește pe zone cu morminte
Ci doar pe entitatea ce dă stabilizări.

A noastră-mpărăție rezistă la furtună
Având la cârma ei un Ziditor expert
Care întotdeauna știut-a ce să spună
Să nu ne rătăcim prin zone cu deșert.

Să vină catastrofe, torente uriașe
Să rupă temelia nicicând nu vor putea
Și nici acele forțe grozave, ucigașe
În fața Trinității câștig nu pot avea.

Unde e trai ghidat de Legea cea divină
Acolo-mpărăția găsește sol fertil
E-n inimă la toți ce-n Duhul se închină
De-aceea nu dispare când valul e ostil.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  50 accesări
  0 comentarii
50 accesări
0 comentarii

Isus te primește

 Omul acesta primeşte pe păcătoşi. Luca 15:2

Observă bunătatea faptului că Isus îi primea pe păcătoşi. Acest Om, care domneşte asupra tuturor oamenilor, acest om care este „sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi" (Evrei 7:26), acest Om primeşte păcătoşii. Acest Om, care nu este altul decât Dumnezeul veşnic, în faţa Căruia îngerii îşi acoperă feţele (Isaia 6:2) — acest Om primeşte pe păcătoşi. Numai limba îngerilor ar putea descrie un asemenea exemplu de umilinţă de dragul iubirii. Nu ar fi fost ceva remarcabil dacă unul dintre noi ar vrea să caute oameni pierduţi, bărbaţi, femei şi copii, fiindcă suntem din acelaşi neam. Totuşi, faptul că El, Dumnezeul jignit, împotriva Căruia au fost comise toate fărădelegile, a luat trupul unui slujitor şi a purtat păcatul multora, şi a fost gata să primească cea mai rea pedeapsă — acest fapt este minunat! „Omul acesta primeşte pe păcătoşi", nu pentru ca ei să rămână păcătoşi, ci ca să le ierte păcatele, să-i îndreptăţească, să le curăţească inimile prin Cuvântul Său purificator, şi să le păstreze sufletele prin locuirea Duhului Sfânt. El îi primeşte ca să-i facă demni să-I slujească, să-I aducă laude, şi să aibă părtăşie cu El. El primeşte păcătoşii în inima iubirii Lui. El îi scoate din temniţă şi îi poarta ca pe nişte nestemate în coroana Lui. El îi smulge ca pe nişte tăciuni din foc, şi îi păstrează ca pe nişte amintiri ale îndurării Sale. Nimeni nu este atât de preţios în ochii lui Isus, ca păcătoşii pentru care El a murit. Isus nu primeşte păcătoşii în faţa uşii sau în curte, ca să-i ospăteze acolo, aşa cum fac oamenii cu cerşetorii. Nu, El deschide porţile de aur ale inimii Sale regale şi îi primeşte pe păcătoşi la Sine! Da, El îl primeşte pe credinciosul umil în uniune personală cu El, şi face din El un mădular al trupului Său — carne din carnea Sa, şi os din oasele Sale. Nu a existat niciodată o asemenea primire! Mai există încă un fapt sigur în seara aceasta: El îi primeşte încă pe păcătoşi. Mă rog ca şi păcătoşii să-L primească pe El.

  87 accesări
  0 comentarii
87 accesări
0 comentarii

Jugul patimilor

Când jugu-i greu pe umeri
Durerea să-mi aline
Sub pleoape lacrimi sfinte
Din adâncimi irup
Lumina încet se stinge
În grotele din mine
Pe care corbii nopții
Mi le-au săpat în trup.

Legat ca de păianjeni
De patimile oarbe
Mă zbat să ies o clipă
Afară la lumină
Și-un îngere pe-aripă
În ceruri mă ridică
Și simt că mă desprind
Ușor din rădăcină.

Plutesc în noapte-adâncă
De parc-aș ști anume
C-am să te văd pe Tine
În ceruri la zenit
Dar, Doamne, de ce încă
Mă simt legat de lume
Și Fiul Tău pe cruce
De ce l-ai părăsit?

Fiindcă mi-e greu păcatul
Și jugul meu de patimi
Mai poate să-l dezlege
Doar jertfa din iubire
A Celui ce pe cruce
A fost nevinovatul
Ce răstignit de lume
El i-a rămas tot Mire.

Marin Mihalache

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  78 accesări
  0 comentarii
78 accesări
0 comentarii

Agape

„Să fie lumină” Dumnezeu a zis,
Iar pământul întreg de ea a fost cuprins.
Ce e pe pământ, dar și ce e în cer,
Tot ce îți văd ochii, a fost creat de El.

În iubirea-I mare l-a creat pe om,
I-a dat și suflare și l-a pus pe tron.
S-a uitat la lume, totul bun era,
Dar omul departe, la rău se gândea.

Șarpele vine, îl cheamă, îl îndeamnă,
Ființa umană vrea mai multa slavă.
Și gustă din rodul păcatului amar,
Aducând în lume al vieții greu coșmar.

Căci ceea ce-nainte era bun și curat
Acum este murdar, acum este stricat.
Din acest punct `nainte păcatul a continuat:
Iodolatrii, războaie și moarte-au triumfat.

Iar Diavolul în adâncuri zâmbește încântat.
Omul de-a lui greșeală, nu poate fi salvat.
Domnul e-ntristat și plânge al omului destin,
Căci El n-a vrut pierirea și trecerea prin chin.

Dar îndurarea Lui la capăt n-a ajuns,
În lume a găsit și oameni ce-au străpuns
Lumeștile-ncercări și-al vieții greu păcat,
Deși curați n-au fost, Lui I s-au dedicat.

Aici iubirea sfântă și harul Său nespus
Au dat promisiunea că într-o zi de sus
Veni-va al-nost Mesia, ce crucea va purta,
Iar haina cea pătată, deplin va curăța.

Nu-i basm, nu e poveste, ce Biblia ne spune;
Fecioara va naște-un Fiu, și-I va pune-un nume
Care va pune capăt acestui greu război.
El e Emanuel, Dumnezeu este cu noi!

Un timp trecu. În lume, păcatul se-adâncește.
Poporul Său se duce-n pustiu, nu-I mai slujește.
Se duce după idoli și străluciri deșarte,
Se pierde printre neamuri, se duce prea departe…

Dar într-o zi anume, umil, în loc sărac,
A omului speranță, în lume a intrat.
Isus Mesia, Fiul, al nost’ Mântuitor,
Din cer s-a coborât, privind spre viitor.

Căci omul singur nu mai poate înainta,
Prea mult s-a abătut de sfântă calea Sa.
Păcatul osândește întreaga omenire,
Pentru a omului vină, se cere pedepsire.

Pe-un deal se pregătește altarul pentru jertfă.
O cruce, niște cuie, și ură se observă.
Cununa cea de spini, păcatul v-a purta.
Dar cine va veni? Se va sacrifica?

Un Om fără de vină, fără de vreun păcat,
Din marea de-ntuneric ușor s-a ridicat.
Paharul de osândă, e negru, clocotind,
Așteptă să se verse, de greu păcat mustind.

El ia paharul plin, se uită cu-ezitare,
Al lumii mult păcat, nu sufer-amânare.
Îl bea pe tot de-odată, pe cruce răstignit.
„O, Tata-al Meu din ceruri, de ce M-ai părăsit?”

Dar răutatea lumii, n-are cale de întors.
Singur, între tâlhari, muri Isus Hristos.
O liniște în lume atuncea s-a lăsat
Perdeaua cea din Templu, deplin s-a sfâșiat,
Căci zidul dintre oameni și Tatăl cel de sus,
Pe veci El dărâma-ta. La Domnul ne-a condus!

Luiza Cotea  

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  58 accesări
  0 comentarii
58 accesări
0 comentarii

Izbucnesc în mine râuri

Izbucnesc în mine, Doamne,
Râuri mari de bucurie,
Şi-n adâncă închinare
Mă predau cu totul Ție.

M-ai umplut de mângâiere,
Sus mi-ai ridicat obrazul;
Mi-ai dat viață şi putere
Şi-ai îndepărtat necazul.

Copleşită mi-e făptura
De iubirea Ta deplină;
Cântă inima şi gura
Frumusețea Ta divină.

Te ador, Isuse dragă,
Eşti odihnă, fericire,
Eşti comoara mea întreagă,
Tu eşti sens şi împlinire.

Când privesc la Tine, Doamne,
La lucrarea Ta măreață,
Bucuria mă cuprinde,
Lacrimile curg pe față.

Să cunoască lumea toată:
Cel ce se încrede-n Tine,
Nicidecum şi niciodată
Nu va fi dat de ruşine!

Paula D 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  62 accesări
  0 comentarii
62 accesări
0 comentarii

Povestea puiului de vultur

Dumnezeu e în control

Sus pe o stâncă, în cuibul stabil,
Puiul de vultur privește subtil,
Zarea e aceeași, dar știe cumva:
„Mama revine în cioc cu ceva”.

Nu înțelege nici zborul măreț,
Cerul e-o taină, ceva fără preț,
Nu poate puiul să știe-n ce fel
Grija de mamă o-ntoarce la el.

Nu-i singur puiul lăsat, părăsit,
Este doar modul, demult stabilit,
Puii să fie crescuți și hrăniți
Pân’ la o vreme, în cuib ocrotiți.

Însă există un timp programat
Când chiar și cuibul va fi deranjat,
Nu să-l respingă îl va scutura,
Ci să-nțeleagă că poate zbura.

Nu-l lasă singur să cadă în gol,
Îl urmărește, și-aproape de sol
Ea îl ridică, cu-n gest natural,
Până când zborul devine normal.

Zboară, o, zboară, mereu tot mai sus!
Cerul ți-e țară și frica s-a dus!
Însă dar, puiule, azi nu uita,
Cuibul a fost cândva chiar casa ta.

Iar dacă ochii acei părintești
N-au…

Vezi articolul original 21 de cuvinte mai mult

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  64 accesări
  0 comentarii
64 accesări
0 comentarii

Cu viaţa-n contratimp

Am azvârlit cu diamante-n apă
Şi m-am certat ades cu Dumnezeu,
Credeam că-s “pietre”-n clipa mea mioapă,
Urcând pe-anevoiosul meu traseu.

Trecutul mă chema cu oarbe gânduri
Să mă aşeze-n sumbrul lui tablou,
M-ademeneau iuzii printre rânduri
Şi tresăre‎am la cel mai slab ecou.

Eu am râvnit la-a zorilor dulceaţă,
Să sorb din cupa florilor nectarul,
Să mă desfete locuri cu verdeață,
Mi-erau străine jertfa şi altarul.

Fugeam de ceasurile-nsingurării,
De ploile şi vântul toamnei reci,
De-ogorul sfânt, de sarcina lucrării,
De văile cu stânci, spinoase, seci.

Dar am văzut că lumea mea se schimbă,
Deşi m-am agăţat de-un anotimp,
Pendulul pe cadran ‘napoi se plimbă,
Iar eu eram cu viaţa-n contratimp.

Şi Te-am rugat să-mi reînvii prezentul,
Să-mi muţi privirea ‎de la ce-a trecut,
Azi nici nu-mi pot descrie sentimentul,
Văzând comoara timpului pierdut.

Cu braţele deschise, cu-amândouă
Îmbraţişez viaţa-n orice clipă,
Şi o privesc din perspectivă nouă,
N-o să mai fac din anii mei risipă.

Am înţeles că toate au o vreme,
Că nu mai este timp ‎de târguieli,
Mă voi supune voii Lui supreme
Stând pe făgaşul sfintei rânduieli.

Olivia Pocol

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  87 accesări
  0 comentarii
87 accesări
0 comentarii

Credința nu-i abonament la servicii…

 Am transformat Biserica și creștinismul într-un pachet de servicii. Oamenii mai au nevoie de Biserică doar pentru trei sau patru servicii. Merg la Biserică la nuntă, la botezul copiilor, la Paște și Crăciun (opțional) și mai sunt duși la slujba de înmormântare. La cel puțin două dintre serviciile acestea oamenii sunt "absenți", anume la botez și la înmormântare. Nimeni nu știe se s-a petrecut la botezul lui ca copil și nimeni nu știe ce s-a predicat la înmormântare. Mulți mai merg la serviciile acestea de rușinea mamei, a bunicii și a vecinilor. Aceasta nu-i credință!

Mai nou mai există un serviciu anual de vindecare la racla unor morți, e un serviciu "premium", e un serviciu de care nu ai parte mereu, e dat cu "pipeta" și e destul de scump și inaccesibil tocmai pentru cei bolnavi cu adevărat. Oamenii vin plini de curvii, ucideri, ură și vicii, dar vor vindecarea trupului. Este un soi de serviciu pentru vindecarea trupului, nu și pentru cea a sufletului. Când oamenii ajung la ananghie nu le trece prin cap că păcatul i-a adus acolo, ei se cred creștini, dar niște creștini care mai au nevoie de trup pentru a mai băga câteva sute de pachete de țigări, câteva sute de litri de tărie, ceva curvii, niște pornografie, niște videochat și alte mizerii. A-i cere lui Dumnezeu un trup sănătos ca să-l irosești din nou pe păcat e cea mai mare ticăloșie.

Biserica și creștinismul sunt mai mult decât pachet de servicii pentru trup. Biserica lui Hristos este forța de care ai nevoie pentru a fi rupt de vicii, Biserica este soluția pentru oamenii posedați demonic și chinuiți psihic, Biserica este soluția pentru vindecarea boli trupești și spirituale, Biserica este soluția pentru vindecarea de foamea de a ucide prunci, de foamea după alcool, droguri și tutun. La Biserică trebuie să alerge cei obosiți de păcat și să găsescă o viață nouă. Biserica este locul acela care ar trebui să-ți trezească cugetul și nu să-l îngroape mai tare.

Când oamenii vin la Biserică trebuie să simtă că au intrat în Terapia Intensivă a Cerului, că au fost preluați pe brațele pline de dragoste ale sfinților, ale îngerilor și pe însăși brațele lui Hristos. Omul căzut nu trebuie să simtă miros de moarte și de fum în Biserică, ci miros de viață, de binecuvântare, de pace și lumină. Dacă nu ai descoperit o astfel de Biserică, crede-mă că ea există, ai nevoie de părtășia cu sfinții pentru întărirea credinței tale. Fii și tu parte din Biserica lui Hristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

https://toniberbece.ro/credinta-nu-i-abonament-la-servicii/

  96 accesări
  0 comentarii
96 accesări
0 comentarii

Acces liber la Dumnezeu

„Nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu." (Ioan 8:28) Când Hristos a slujit pe pământ, El s-a bucurat de acces deplin la Tatăl. El a spus: „Nu pot face nimic pe cont propriu. Eu fac doar ceea ce Tatăl îmi spune și îmi arată." (vezi și Ioan 5:19, 30). Mai mult, Isus nu a trebuit numai să se cufunde în rugăciune pentru a obține gândirea Tatălui. Desigur, El s-a rugat des și intens, dar totul ținea de părtășia Sa cu Tatăl.

Era mereu ceva diferit în activitățile Sale de zi cu zi, fie că învăța, vindeca sau scotea demonii. Isus a știut în fiecare moment că este în Tatăl și că Tatăl era în El. El nu a trebuit să „se urce" la Tatăl pentru a ști ce să facă. Tatăl locuia deja în El, făcându-I-Se cunoscut. Și Isus a auzit întotdeauna un cuvânt în urma Lui, spunând: „Aceasta este calea… lucrul acesta trebuie făcut."

Astăzi, ni se oferă același acces liber la Tatăl pe care și Hristos L-a avut. S-ar putea să vă gândiți: „Așteaptă un moment, asta este ceva incredibil! Eu beneficiez de aceeași cale de acces la Tatăl pe care a avut-o Isus, Creatorul și Domnul universului?"

Nu faceți nicio greșeală: la fel ca și Isus, noi trebuie să ne rugăm des și fervent. Trebuie să fim căutători ai feței lui Dumnezeu – să-L așteptăm pe Domnul. În umblarea noastră zilnică – venirile și plecările noastre, relațiile noastre, viața de familie, slujirea noastră – nu trebuie să‑L implorăm pe Dumnezeu ca să ne dăruiască un cuvânt de încurajare sau călăuzire, fiindcă avem Duhul Său care trăiește în noi. Iar Duhul Sfânt ne descoperă gândul și voia Tatălui. Vocea Lui este întotdeauna în spatele nostru, spunând: „Aceasta este calea, mergi pe ea!"

Adevărul despre unirea noastră cu Hristos a fost un mister ascuns pentru biserică până când a apărut Pavel. Duhul Sfânt l-a folosit pe Pavel pentru a ne revela acest mister, și anume: „Hristos în voi, nădejdea slavei". (vezi Coloseni 1:27)

Preaiubiților, nu este o problemă complicată. Pur și simplu întrebați-vă dacă L-ați primit pe Isus nu doar ca Mântuitorul vostru, ci și ca Domnul întronat în ceruri. Ați acceptat ca Domnul întronat să trăiască în voi? Nouă ni s-a dat cerul aici, în sufletele noastre. Mântuitorul nostru, Isus Hristos a venit să ne ofere mult mai mult decât mântuirea. El a venit ca noi să putem avea plinătate de viață în fiecare zi.

Articol original

  80 accesări
  0 comentarii
80 accesări
0 comentarii