Blog-uri eLogos

Salvarea-i la Tine!

La moara lui Felix

DSC_7071Se tânguie-n chinuri planeta albastră
Și-s neguri pe zările cândva senine,
Cu jalea înfiptă în inima noastră
Deschidem prin rugă spre ceruri fereastră:
Ascultă-ne, Doamne, salvarea-i la Tine!

Ne bântuie voci de sirene stridente,
Ducând suferința-n spitalele pline,
Și-n lupta de-acolo, cumplite momente,
Pun petice vieții trăite-n… procente
Căci, Doamne, salvarea e numai la Tine!

Când dricul lipsit de cortegiu străbate
Cetăți pustiite, durerea revine,
Părând să-și adune puterile toate,
Și mușcă din inimi deja sfâșiate;
Îndură-Te, Doamne, salvarea-i la Tine!

Se caută leacul, febril și tenace,
Dar molima încă de lume se ține,
Cu ghearele morții scurmând în torace,
Ne arde, Părinte, ni-e sete de pace,
Adu izbăvirea, salvarea-i la Tine!

Un „azi” dureros ne retează din vise
Și altfel ne pare conceptul de „bine”;
Spre „mâine” sunt porțile gata deschise,
Ghidează-ne, Doamne, prin cele ce-s scrise,
Căci Tu ești salvarea și viața e-n Tine!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen…

Vezi articolul original 3 cuvinte mai mult

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  10 accesări
  0 comentarii
10 accesări
0 comentarii

Nu ceda niciun pas în fața fricii

31 martie

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic." (Psalmul 118:6)

Întotdeauna vei avea de-a face cu frica – sub o formă sau alta. Iar temerile tale vor fi diferite în momente diferite din viață. Din momentul în care accepți acest lucru, poți face progrese.

De exemplu, Iulius Cezar a cucerit lumea, dar se temea de tunete. Petru cel Mare al Rusiei plângea ca un copil când trebuia să traverseze vreun pod. Cunoscutul scriitor britanic Dr. Samuel Johnson nu pășea niciodată cu stângul într-o încăpere. Dacă se întâmpla să pășească mai întâi cu stângul, făcea câțiva pași înapoi și reintra în încăpere cu piciorul drept înainte. (Vorba ceea – să pășești cu dreptul!)

Dacă îi dai voie să te controleze, teama te va împiedica să îți trăiești viața la maximum. Teama duce la inacțiune, inacțiunea duce la lipsă de experiență, lipsa de experiență duce la ignoranță, iar ignoranța naște și mai multe temeri. Este un cerc vicios, iar dacă ești cumva prins în el, iată câteva versete care te pot ajuta:

1) „Celui statornic Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine" (Isaia 26:3, NTR).

2) „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte" (Ioan 14:27).

3) „Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om, îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el" (Proverbe 16:7, NTR).

4) „În Dumnezeu mă încred şi nu mă tem! Ce poate să-mi facă omul?" (Psalmul 56:4, NTR).

5) „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă" (2 Timotei 1:7).

Personalizează aceste texte în rugăciunea ta, bizuie-te pe ele și nu ceda niciun pas în fața fricii.

  11 accesări
  0 comentarii
11 accesări
0 comentarii

Eu sunt Vița

 Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este viticultorul.

Ioan 15.1

Aceasta este ultima dintre cele șapte afirmații „Eu sunt" pe care le găsim în Evanghelia după Ioan. Domnul Isus deja declarase: „Eu sunt Pâinea vieții" (Ioan 6.35), „Eu sunt Lumina lumii" (Ioan 8.12), „Eu sunt ușa" și „Eu sunt Păstorul cel bun" (Ioan 10.9,11). Aceste patru afirmații au fost făcute în public, după care, în Ioan 11.25, Domnul îi spune Martei: „Eu sunt învierea și viața". Apoi, în Ioan 14 și 15, Domnul Isus, vorbind ucenicilor, le-a spus: „Eu sunt calea și adevărul și viața" și „Eu sunt adevărata viță". Cuvintele „Eu sunt" ne vorbesc despre faptul că Domnul Isus era înainte de Avraam (Ioan 8.58). El este „Eu sunt" din Exod 3, Dumnezeu arătat în trup (1 Timotei 3.16), Cuvântul etern care S-a întrupat și care a locuit printre noi (Ioan 1.1,14).

Fiind adevărata viță, Domnul Isus stă în contrast cu poporul Israel (Isaia 5.1-7; Psalmul 80.8; Ieremia 2.21), care a eșuat în a aduce rodul căutat de Viticultor. Domnul a fost Adevărata Viță, întotdeauna dependent de Viticultor, de Tatăl Său (Ioan 5.19; 14.19).

Ce privilegiu să fim atașați de această viță și să putem spune și noi: „La umbra Lui m-am desfătat și m-am așezat; și rodul Lui este dulce pentru cerul gurii mele" (Cântarea Cântărilor 2.3)! Toate resursele care sunt adevărata viță se află la dispoziția tuturor celor care rămân în El.

T. Hadley, Sr.

  15 accesări
  0 comentarii
15 accesări
0 comentarii

Devoțional - Îngrijind de nevoile aproapelui

În timpul Său pe pământ, Isus a fost întruparea milei lui Dumnezeu. Scriptura spune adesea că lui Hristos „I s-a făcut milă” de suferința oamenilor (vezi Matei 14:14).

Multor creștini le place să creadă că ei sunt plini de milă. Dar chiar și cei mai răi păcătoși sunt „mișcați” când aud de suferința copiilor. Compasiunea nu este doar milă sau simpatie. Adevărata compasiune ne provoacă să acționăm.

Citim despre Isus: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.” (Matei 9:36). Fraza „I s-a făcut milă” înseamnă „împins spre acțiune.” Deci ce a făcut Isus în privința aceasta? El nu doar a vorbit despre acest lucru. Nu, inima Sa a fost pusă în mișcare de ceea ce a văzut și a avut o dorință mistuitoare să schimbe lucrurile.

„Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.” (9:35) Aceasta nu era cine știe ce teologie ieftină. Isus nu doar s-a retras să fie singur cu Tatăl și să spună: „Tată, trimite lucrători la secerișul Tău!” S-a dus El Însuși! Și-a întins mâinile peste leproși și s-a implicat profund, în mod practic și intim.

Citim: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1 Ioan 3:17). În timp ce te uiți în jur și vezi nevoia oamenilor, inima ta plină de milă ar trebui să strige: „Doamne, ce vrei să fac?” Nu ar trebui să călătorim mai departe de vecinătatea noastră ca să găsim nevoi pe care să le putem împlini.

Dumnezeu vrea ca tu să fii o parte din inima Sa plină de milă pentru această lume. Dacă ești cu adevărat dispus să treci la fapte, El Îți va trimite nevoi chiar la ușa ta. Deci, prezintă-te înaintea Domnului ca să fii folosit și privește-L cum îți deschide multe uși.

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  17 accesări
  0 comentarii
17 accesări
0 comentarii

Veghere

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. Plângerile lui Ieremia 3:40

Soţia care îşi iubeşte soţul absent îi aşteaptă cu dor întoarcerea. O separare prelungită îi aduce moarte în suflet. La fel se întâmplă cu sufletele care II iubesc pe Domnul. Ei trebuie să-i vadă faţa. Nu pot îndura să fie departe de părtăşia cu El. O privire dezaprobatoare sau mustrătoare este dureroasă pentru copiii iubitori care nu vor să-şi supere tatăl; ei sunt fericiţi doar când II văd zâmbind. Prea iubitule, la fel ai fost şi tu cândva. Un cuvânt din Scriptură, o mustrare, o atingere cu nuiaua erau destul ca să alergi la Tatăl tău, strigând: „Spune-mi de ce eşti supărat pe mine!" La fel este şi acum? Eşti mulţumit să-L urmezi pe Isus de la distanţă? Poţi să contempli liniştit sfârşitul părtăşiei tale cu Christos? Poţi să înduri să-L vezi depărtându-se de tine fiindcă şi tu te-ai depărtat de El? Te-au despărţit păcatele de Dumnezeu, şi inima ta nu are nici o grijă? Ingăduie-mi să te avertizez cu blândeţe: este dureros să te văd trăind mulţumit fără să vezi faţa Mântuitorului. Ar fi bine să realizăm ce rău este să avem dragoste puţină pentru Cel care a murit pe cruce, bucurie puţină în preţiosul nostru Isus, părtăşie puţină cu Cel iubit! Îmbracă-ți sufletul în văluri de doliu şi jeleşte-ţi nepăsarea. Nu te opri din plâns! Aminteşte-ţi unde ai primit mântuirea. Du-te imediat la cruce. Acolo, şi numai acolo, poți să-ţi trezeşti sufletul. Nu contează cât de aspru, cât de nepăsător, cât de mort ai devenit, întoarce-te la condiţia ta naturală, sărac şi zdrenţuit şi mânjit cum eşti. Prinde-te de cruce şi priveşte în ochii Săi. Spală-te în izvorul sângelui. Atunci te vei întoarce la dragostea dintâi. Vei experimenta din nou simplitatea credinţei şi blândeţea inimii. 

  23 accesări
  0 comentarii
23 accesări
0 comentarii

Arată dragostea lui Dumnezeu (2)

 

„Dacă îi iubiţi doar pe cei ce vă iubesc […] prin ce vă deosebiţi de alţii?" (Matei 5:46-47, NTIT)

John Walker scrie: „«Trimiteți fotografie și voi răspunde» este un mesaj obișnuit în anunțurile matrimoniale și, având în vedere în ce vremuri trăim, e bine să dăm dovadă de precauție. […] Dar când se pune problema să îi iubești pe alții, nu cumva spui la fel? Adevărul este că fiecare dintre noi spune într-un fel sau altul: «Trebuie să văd dacă ești suficient de bun; […] Nu sunt sigur că ești vrednic de dragostea mea; […] Trebuie să te porți potrivit așteptărilor mele ca să te pot iubi.» E timpul să încetăm „a-i mai cântări pe creştini [pe oameni] după ce crede lumea despre ei" (2 Corinteni 5:16, NTIT).

În Predica de pe Munte, Isus a spus: „El [Tatăl vostru din cer] dă lumina soarelui şi celor răi, şi celor buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. Ce folos dacă îi iubiţi doar pe cei ce vă iubesc? Până şi vameşii fac atâta lucru. Dacă vă purtaţi prieteneşte doar cu prietenii, prin ce vă deosebiţi de alţii? Până şi păgânii fac asta. Dar voi trebuie să fiţi desăvârşiţi [maturi], după cum Tatăl vostru din cer este desăvârşit" (versetele 45-48, NTIT).

Dragostea lui Dumnezeu față de noi este desăvârșită pentru că este necondiționată, necritică și neprecupețită. Biblia spune că pe când eram noi încă vrăjmași ai lui Dumnezeu, El „Și-a arătat marea Sa iubire pentru noi prin faptul că L-a trimis pe Cristos să moară în locul nostru" (Romani 5:8, NTIT).

Există în viața ta vreo persoană care te-a rănit și pe care acum îți vine greu să o iubești? Dacă da, roagă-te: „Tată, mă lupt să îl/o iubesc pe [completează numele]. Ajută-mă să renunț la dorința de a judeca și de a învinovăți și să îl/o iubesc așa cum mă iubești Tu."

  18 accesări
  0 comentarii
18 accesări
0 comentarii

Arată dragostea lui Dumnezeu

„Dumnezeu Și-a arătat marea Sa iubire pentru noi prin faptul că L-a trimis pe Cristos să moară în locul nostru, deşi noi eram păcătoşi." (Romani 5:8, NTIT)

Dragostea omenească spune: „Am să te iubesc atâta vreme cât îmi împlinești așteptările, ești de acord cu simpatiile mele politice, frecventezi biserica mea sau te potrivești în cercul meu social." Dumnezeu nu este așa. El nu a așteptat ca noi să fim vrednici pentru a face primul pas. „Dumnezeu Și-a arătat marea Sa iubire pentru noi prin faptul că L-a trimis pe Cristos să moară în locul nostru, deşi noi eram păcătoşi." Și, făcând asta, a schimbat toate regulile. Isus a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu" (Ioan 13:34); „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22:39); „Iubiți […] fără să mai aşteptaţi nimic în schimb" (Luca 6:35, NTR).

Pastorul Bill Hybels spune: „Când iubesc, de obicei ajung să dau în loc să primesc. Dragostea mă costă în mod inevitabil trei dintre lucrurile cele mai prețioase pentru mine – timpul meu, energia mea și banii mei. […] Când îți pasă de binele altora, de obicei trebuie să sacrifici."

Un alt autor adaugă: „O vreme am fost supărat pe dragoste […] nu era tot ce se spunea că este. Nu dura. Nu merita efortul. Cu cât era mai profundă, cu atât durea mai rău. Dragostea mi se părea irațională, complicată, evazivă și nestatornică. Iar eu nu mai voiam să am de-a face cu ea. Pas cu pas, Domnul mi-a vindecat inima. Mânia a început să mi se risipească. […] Acum văd că omenescul vatămă și înăbușă dragostea […]. «Dragostea este de la Dumnezeu» (1 Ioan 4:7) și merită efortul, indiferent de preț. Nu contează cât rău s-a făcut în numele ei, nu suntem întregi fără dragoste."

  28 accesări
  0 comentarii
28 accesări
0 comentarii

Lasă vindecarea să înceapă

„Doamne Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat." (Psalmul 30:2)

Vorbim atât de ușor despre lucruri lipsite de importanță. Dar când vine vorba să vorbim despre temerile noastre, despre singurătatea noastră, despre vinovăția noastră sau despre nevoia noastră de a fi iubiți, ne închidem ca niște stridii.

Uneori ne purtăm de parcă nici n-am auzi, când adevărul este că nu ne place ce auzim. Auzi când partenerul de viață îți spune că are nevoie de mai mult din timpul tău și auzi când copilul îți spune: „Te iubesc." Și îi auzi și suspinul atunci când nu îi răspunzi. Fugi și te ascunzi pentru că fie nu știi cum să le oferi ce îți cer, fie nu ești dispus să plătești prețul. Cu toții avem ascunzători – locul de muncă, obiceiurile noastre, relațiile care nu necesită vulnerabilitate emoțională. Rezultatul este că ajungem să ținem totul în noi și fiecare din mecanismele noastre de scăpare ne prinde și mai strâns în ciclul acesta al tăcerii.

Dumnezeu te-a creat cu nevoia de a simți, de a atinge, de a exprima emoții. Cât timp te vei mai ascunde în spatele unei măști, negându-ți nevoile neîmplinite și temerile neexprimate? Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur" (Geneza 2:18). Dacă vei continua să îți negi emoțiile, nu vei experimenta niciodată bucuria unei relații autentice și frumoase.

Lui David nu i-a fost teamă să recunoască înaintea lui Dumnezeu că se simte slab, sau trist, sau mânios, ori că are nevoie de dragoste. El a zis: „Voi striga către Tine, când inima îmi va fi copleşită" (Psalmul 61:2, GBV). Dacă nu poți să îți exprimi sentimentele înaintea altora, începe prin a vorbi cu Dumnezeu. El poate face și pentru tine ceea ce a făcut pentru David. Așa că întoarce-ți fața spre El și lasă vindecarea să înceapă.

  37 accesări
  0 comentarii
37 accesări
0 comentarii

Sora Rodica Volintiru a fost testată pozitiv. Dumnezeu să lase vindecare!

Ciprian Barsan

VIRUSUL INVIZIBIL

Asa cum poate multi deja ati aflat, ca acest virus invizibil, care lucreaza ca un dusman secret, a indraznit sa vina si la mine. Dar nu ma tem de el, pentru ca Sangele Domnului Isus l-a biruit la Golgota.

Eu sunt deja bolnava de o raceala mai urata de 2 saptamani, dar, doar ieri 25 Martie am primit raspunsul de la testul ce l-am facut luni, ca este POZITIV.

Nu stiu de unde am putut lua acest virus, se poate lua de oriunde. Stau la pat, izolata, destul de slabita, cu dureri de cap, ameteli,tuse si fara pofta de mancare. Obosesc foarte repede, si nu pot face nimic, respir greu.

DAR, ceea ce este cel mai interesant in toata lupta mea cu acest virus este ca;

-AM O PACE CA O MARE,

-AM O INCREDERE NECLINTITA IN BUNATATEA LUI DUMNEZEU, SI PURTAREA SA DE GRIJA

-MA BUCUR CEL…

Vezi articolul original 249 de cuvinte mai mult

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  29 accesări
  0 comentarii
29 accesări
0 comentarii

Răzbunarea este a Mea

„«Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti», zice Domnul." (Romani 12:19)

Răzbunarea este treaba lui Dumnezeu, nu a ta. El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în viața aceasta. El îl poate pedepsi pe șeful care te exploatează, poate înmuia inima unui părinte mânios, îți poate readuce fostul partener de viață în genunchi sau la sentimente mai bune.

Iertarea nu diminuează dreptatea; o lasă doar în seama lui Dumnezeu. El Se va asigura că răsplata este pe măsura faptei. Noi am da fie prea mult, fie prea puțin, pe când El are rețeta exactă. Și, spre deosebire de noi, El nu renunță niciodată la cineva. (Iar tu ar trebui să te bucuri că așa stau lucrurile.) Mult timp după ce noi am mers mai departe, Dumnezeu rămâne acolo, sondând conștiința, stârnind convingerile, orchestrând răscumpărarea.

Să-ți „repari" dușmanii? Asta e treaba lui Dumnezeu. Să-ți ierți dușmanii? Aha – aici intri tu în joc. „Niciodată să nu răsplătiţi răul cu rău. În tot ceea ce faceţi, procedaţi astfel încât oamenii să vadă că sunteţi cinstiţi […]. Trăiţi în pace cu toţi, atât cât ţine de voi. Prieteni dragi, nu vă răzbunaţi niciodată. Lăsaţi aceasta pe seama lui Dumnezeu, căci El a zis că va plăti fiecăruia după merit. […] Ci, mai degrabă dă-i să mănânce duşmanului tău, dacă-i este foame. Dacă-i este sete, dă-i să bea ceva şi astfel «vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul său.» […] Nu lăsaţi răul să ajungă stăpân pe situaţie, ci învingeţi răul făcând bine" (versetele 17-21, NTIT).

Scriitorul Max Lucado spune: „Răzbunarea zidește case mici și singuratice, în care nu e loc pentru mai mult de o persoană. Viața celor ce locuiesc în ele este redusă la un singur țel: Să facă pe cineva nefericit. Și reușesc – pe ei înșiși. Nu e de mirare că Dumnezeu insistă să veghem ca «nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune» (Evrei 12:15)."

  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Devoțional - Ai fost adoptat

Noi, cei care trăim în timpul Noului Testament, am primit o adevărată mărturie. Avem nu doar lucrările lui Isus la care să ne gândim, dar și faptele mărețe ale bisericii din primul secol. La acestea se adaugă cele două mii de ani în care oameni ai lui Dumnezeu „au făcut lucruri mai mari ca acestea” și astfel avem o licărire din ceea ce este Tatăl nostru ceresc.

Ai putea spune: „Îl cunosc pe Domnul. Am o relație apropiată cu El și știu cine sunt în Hristos.” Totuși Isus poate că îți spune: „Este adevărat, am fost împreună pentru atât de mult timp și totuși nu Îl cunoști încă pe Dumnezeu ca Tată al tău.” Scopul intimității cu Isus este acela de a ți se revela cine este Tatăl.

Dumnezeu vrea ca noi să avem o revelație despre El ca Tată – un Tată ceresc! Isus S-a rugat: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una” (Ioan 17:21-22). Isus spunea aici: „Spui că vrei să Mă cunoști, și e un lucru bun, dar acum vreau ca tu să cunoști pe Tatăl Meu așa cum Îl cunosc Eu și să te bucuri de El așa cum o fac Eu.”

Dumnezeu nu doar te-a ales, dar te-a și adoptat ca pe copilul Său. Și Duhul Său îți spune să strigi: „Ava, Tată!”, să Îi spui: „M-ai făcut să fiu împreună-moștenitor cu Isus, un frate pentru El. Ești cu adevărat al Meu!”

Cât de minunat să știi că, doar datorită dragostei și milei Sale, ne-a ales pe fiecare din noi să fim copiii Săi. În mila Sa, El îți spune: „Te vreau – te aleg – pentru că vreau să fiu un Tată pentru tine.”

Renunță la iubirea a tot ce este lumesc și urmează-L astăzi!

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  21 accesări
  0 comentarii
21 accesări
0 comentarii

Nu ceda,luptă...

„Să nu daţi prilej diavolului." (Efeseni 4:27)

Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului" (versetele 26-27). Cuvântul tradus prin „prilej" este cuvântul grecesc topos – același din care a derivat substantivul „topografie" – care înseamnă teritoriu sau teren. Mânia înseamnă să îi cedezi teritoriu diavolului. Amărăciunea îl invită să ocupe spațiu în inima ta. Și unde intră el, spurcă locul cu lucruri precum bârfa, calomnia sau mânia. Ori de câte ori vezi vreuna dintre acestea manifestându-se în viața ta, înseamnă că ai cedat teren înaintea lui Satan.

Ce ar trebui să faci? Alungă-l. Nu-ți pierde timpul cu el. În Numele lui Isus spune-i să-și facă bagajele și să se care. Începe procesul de iertare. Nu ține evidența răului care ți-a fost pricinuit. Roagă-te pentru adversarii tăi în loc să complotezi împotriva lor. Urăște răul fără să îi urăști pe cei care fac răul. Nu te mai gândi la ce ți-au făcut ei ție, ci gândește-te la ce a făcut Isus pentru tine. Chiar dacă ți se pare scandalos, El a murit și pentru ei. Iar dacă El consideră că merită să fie iertați, atunci așa este.

Asta înseamnă că îți va fi ușor să îi ierți? Nu. Iertarea cunoaște urcușuri și coborâșuri, are zile bune și zile mai puțin bune. Vor veni zile când vei avea impresia că vechile răni s-au vindecat și ai trecut peste ce s-a întâmplat și atunci cineva va zgândări vechea cicatrice și durerea va reveni. E în ordine. Când vine vorba de iertare, cu toții suntem începători. Atâta vreme cât încerci să ierți, ești în procesul iertării. Abia când nu mai încerci începi să cedezi teren diavolului.

  25 accesări
  0 comentarii
25 accesări
0 comentarii

A venit vremea...

 A venit vremea când medicii lui Ezechia i-au înmânat analizele pe care scria: boală incurabilă. A fost o zi în care buffetul suedez cu sute de feluri de mâncare nu mai avea nicio valoare pentru Împăratul Ezechia. Nici marmura, nici granitul. Nici hainele de mătase, nici talanții de aur. Dintr-o dată, singura soluție care i-a rămas a fost "întoarcerea cu fața la perete".

2 Imparati 20:2 "Ezechia s-a întors cu faţa la perete:" Deși nu ne place să recunoaștem, durerea trupului aduce deseori vindecare sufletului. Aduce lacrimi la rugăciune, smerenie și pocăință.

Vremurile de strâmtorare au menirea să ne desprindă de pământ. Să ne reamintească că aici suntem călători. Că putem pleca într-o clipă. Că unii mor iar alții pier.

Poate că a venit vremea să ne întoarcem cu fața la perete. Să regăsim valoarea familiei, a părtășiei și a căminului nostru.

E benefică durerea despărțirii. Am stat prea mult pe telefon când eram împreună. Ne va face să prețuim mai mult frații și surorile noastre de-acum, când bisericile sunt închise. La deschidere vom cânta cu lacrimi: "Părtășie, părtășie, binecuvântată ești". Ieri m-a salutat cineva din adunare, de pe trotuar, în timp ce eu conduceam. Am condus cu lacrimi mai departe. Lacrimile curățesc ochii. Și inima se face mai bună. Și dorul de părtășie crește.

Nu ne place falimentul. Nici pierderea locului de muncă. Nici boala. Nici instabilitatea economică sau socială. Dar să nu uităm că ani de zile, când totul a fost bine, am uitat să-I mulțumim lui Dumnezeu.
Are Dumnezeu metode extraordinare să îngenuncheze Planeta. Când ne-a vorbit prin sănătate să ne pocăim, ne-am pus căștile în urechi și am mers mai departe. Acum ne vorbește prin viruși. Doar să luăm seama.

E bun și spirtul și săpunul pentru curățirea mâinilor. Dar David a înțeles că igiena sufletului o face doar Dumnezeu în urma pocăinței mele:
Psalmii 51:2 "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea" —— Nu ne place boala. Dar ea ne poate aduce vindecarea.

Cristi Boariu

https://www.instagram.com/p/B9_wQ3ChhJW/

  37 accesări
  0 comentarii
37 accesări
0 comentarii

Potolirea furtunii

Dumnezeu e în control

„Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte.”
Luca 8/2 4

Aleargă pe cer turmele albe de nori,
Le mână vântul cu arcușul de viori,
Și -a făcut și aripi din valuri de mare;
Numai Tu, Doamne, ești făr-asemănare!

Marea își scutură pletele albastre,
Este puternică, se înaltă spre astre,
Vrea să răstoarne mica barcă de pescari;
Numai Tu, Doamne, esti al Lumii Mare Far!

Scoală-Te Isuse! Nu mai dormi!
Marea  flămândă pe toți ne va înghiţi,
-Vino! Preia Tu cârma   şi ne vei salva!
Spune o vorbă şi marea se va calma!

Deodată, se cutremură  cer și pământ,
O voce cerească ceartă aprigul vânt;
-”Tăcere să fie, pleacă de pe mare!
Întindeți aripile spre altă zare!

Nici vânt, nici furtună să nu îndrăznească,
Să atingă ce Domnul vrea să păzească!
Valuri de pe mare, norilor de sus,
În această barcă, la cârmă, e Isus!

Vântul, speriat, cu groază Ii răspunde;
-Din Faţa Ta, Doamne, eu mă voi ascunde,
Sunt un străjer ce gonesc puternicii nori,
Când mă strigă Domnul, eu vin iute în zbor.

Aud flautul vântului  cântând duios;
„Ocoliți barca unde se află Cristos!
Nici vânt, nici furtună să nu îndrăznească,
Să atingă ce Domnul vrea să păzească!”

Arancutean Eliza 

Vezi articolul original

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  29 accesări
  0 comentarii
29 accesări
0 comentarii

Strigă către Dumnezeu

„În necazul meu […] am strigat […] către Dumnezeul meu." (Psalmul 18:6, NTR)

Sunt momente în viață când cel mai bun lucru pe care îl poți face este să strigi către Dumnezeu din adâncul ființei tale. Nu te gândi că vei arăta lipsit de demnitate sau că oamenii vor crede că nu ai destulă credință. Psalmistul spune: „În necazul meu […] am strigat […] către Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul."

Orice părinte cunoaște acest strigăt. E diferit de oricare altul. Nu e o izbucnire de furie și nici un scâncet care cerșește atenție, ci e un strigăt după ajutor. Și chiar dacă se aude în miez de noapte, înainte de a-ți putea da seama ce se petrece ești în picioare, lângă copilul tău, pe care îl schimbi, îl hrănești și îl alini. Asta simte Dumnezeu pentru tine.

Când ajungi atât de jos, încât ai impresia că mai jos de atât nu se poate, strigă către Dumnezeu! David a spus: „El S-a întins din înălţime şi […] m-a scos din apele cele mari, m-a scăpat […] de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine. Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin. El m-a scos la loc larg, m-a salvat pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine" (versetele 16-19, NTR).

David a descoperit că Dumnezeu este „întăritura" lui (versetul 2). În vremurile biblice, o întăritură era un loc în care erai în siguranță, pentru că vrăjmașul nu putea ajunge la tine. Proverbe 18:10 spune: „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost." Turnul și întăritura reprezintă locuri în care ești în siguranță, pentru că ești înălțat deasupra pericolului și a circumstanțelor. Acolo îți redobândești perspectiva; de acolo poți să privești înainte și să știi că încercarea se va sfârși curând. Haide, strigă către Dumnezeu și El îți va răspunde.

  32 accesări
  0 comentarii
32 accesări
0 comentarii

Devoțional - Evitând păcatul îndoielii

Asaf, levitul, era un conducător al închinării și un lider al corului împăratului David; de fapt, este cunoscut pentru că a scris unsprezece psalmi. Era un prieten apropiat al lui David; cei doi se bucurau să fie împreună în Casa Domnului. Totuși, în ciuda binecuvântărilor și chemării sale minunate, Asaf a mărturisit: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2).

Noi îl știm pe Asaf ca fiind un om cu inima curată, care credea că Dumnezeu este bun. De fapt, își începe discursul în acest psalm prin faptul că spune: „Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată” (73:1).

Dar chiar în versetul următor, Asaf mărturisește că aproape a alunecat. De ce a declarat așa ceva? El remarcă faptul că a văzut că cei răi de lângă el prosperă, chiar dacă neglijează poruncile lui Dumnezeu și ar fi fost ușor pentru Asaf să se minuneze de ce Dumnezeu nu a „echilibrat balanța”, ca să zicem așa.

Te-ai întrebat vreodată de ce binecuvântările vin grămadă peste oamenii care trăiesc vieți duplicitare? Probabil că ai văzut un cunoscut de-al tău recompensat în locul tău sau un vecin nepocăit care a obținut lucruri materiale, în timp ce tu te-ai străduit să trăiești de azi pe mâine.

Poate fi foarte ușor pentru creștinii îndurerați să alunece într-un păcat cumplit – păcatul îndoielii. Ei poate se gândesc: „Am trăit corect, dar toată strictețea și sârguința mea de a studia Cuvântul lui Dumnezeu, închinarea și lauda pe care I le-am adus, toate au fost în zadar. În ciuda a tot ceea ce fac, încă sufăr”.

Preaiubiților, în astfel de momente trebuie să fiți atenți. Când încercarea vine asupra ta, când ești îndurerat sau descurajat, ai nevoie să-ți păzești inima împotriva îndoielii. Nu-ți lăsa credința sau încrederea ta să fie clătinate. Dumnezeu este încă pe tron. Ia-ți ochii de pe încercările tale și fixează-i asupra Domnului Însuși! Dumnezeu te va ajuta să-L iubești și să nu aluneci niciodată în necredință.

Asaf a văzut că era cât pe ce să alunece, dar s-a ținut tare și a proclamat: „Mi-am pus încrederea în Domnul Dumnezeu, ca să povestesc toate lucrările Tale” (73:28). Și tu poți face la fel!

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  23 accesări
  0 comentarii
23 accesări
0 comentarii

Predă-te lui Dumnezeu

„Nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!" (Marcu 14:36, NTR)

Pentru că predarea este atât de strâns legată de voința noastră, ea are adesea un preț. Poți să crezi că Îi ești complet devotat lui Dumnezeu, dar când vine momentul să acționezi, descoperi că predarea ta e superficială.

Anticipând problema aceasta, de multe ori Isus a identificat sfera în care era necesară predarea în viața persoanei cu care avea de-a face. Femeii prinse în adulter i-a spus: „Nici Eu nu te condamn. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!" (Ioan 8:11, NTR). Cu alte cuvinte, ea trebuia să Îi predea lui Dumnezeu dorințele și pornirile ei sexuale.

De multe ori predarea are legătură cu banii, pentru că banii sunt strâns legați de ideea de încredere și control. Unui om de afaceri bogat care a vrut să Îl urmeze, Isus i-a spus: „Du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor" (Marcu 10:21, NTR). Dar omul nu a fost dispus să facă asta.

Adesea predarea presupune un act de auto-dezvăluire – a unei dușmănii, a unei atitudini, a unui obicei sau a unui păcat. S-ar putea ca, la un moment dat, în timp ce ești în compania unui prieten de încredere, Dumnezeu să te îndemne să vorbești despre o problemă cu care te lupți sau în care ai cunoscut înfrângerea. Să nu te surprindă faptul că prima ta reacție va fi: „Nici nu mă gândesc!" Sau s-ar putea să fii în compania altcuiva și să simți nevoia să pui persoana respectivă față în față cu un anumit adevăr – și nu va fi plăcut. Întrebarea este: Te vei preda atunci când predarea înseamnă să faci ceva neplăcut? Dacă ar fi plăcută, nu s-ar mai numi predare!

Exemplul suprem de predare este cel pe care ni l-a dat Cristos în Ghetsimani, când S-a rugat: „Nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!" (Luca 22:42). A fost cea mai dificilă rugăciune pe care a rostit-o vreodată, și totodată cea care I-a hotărât destinul. Este surprinzător, dar rugăciunea care atrage după sine puterea lui Dumnezeu este tocmai rugăciunea de predare.

  36 accesări
  0 comentarii
36 accesări
0 comentarii

V O R B E

Ciprian Barsan

Nu cu mult timp în urmă, pe vremea referendumului pentru familie, #stămacasă reprezenta altceva; un protest, o altă opinie asupra familiei, ca și când despre familie poți să îți dai cu părerea…Astăzi, #stămacasă este un imperativ pentru cei care își doresc sănătate pentru ei și familia lor. Cum se pot schimba lucrurile, dar mai ales oamenii. Nu vreau să fie forțată această observație, însă nu pot să nu o văd, totuși.

Mă gândesc în contextul acesta la Dumnezeu. Mai exact, la credincioșia și statornicia Lui în contrast cu vulnerabilitatea, confuzia și faptul că oscilăm atunci când pierdem controlul.

De aceea aleg să Îl cred, să mă bazez și să ascult de ceea ce îmi spune El, Dumnezeu.

Raul Damean

Vezi articolul original

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  33 accesări
  0 comentarii
33 accesări
0 comentarii

Devoțional - Este Dumnezeu mânios pe tine?

„Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:6-7).

Niciodată nu ești iubit mai mult decât atunci când ești disciplinat sau corectat de către Domnul. De fapt, întregul proces de disciplinare este legat în întregime de dorința lui Dumnezeu pentru tine. Totul are menirea de a te scufunda în cunoașterea și slava Lui Însuși. Și adu-ți aminte, Dumnezeu nu pedepsește pe copiii Săi cu mânie.

Totuși, nu vă înșelați. Biblia numește aceste momente de disciplină dureroase. În niciun caz nu sunt pline de bucurie. „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie” (Evrei 12:11). Cu toate acestea, ne spune: „dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii” (același verset).

De-a lungul anilor, a trebuit să sting multe din săgețile și minciunile lui Satana, însă azi proclam cu o mare îndrăzneală: „Dumnezeu nu este mânios pe mine. Și, dragă urmaș al lui Isus, El nu este mânios nici pe tine. De aceea, stinge orice îți spune diavolul pentru a încerca să te convingă să crezi contrariul!”

Aceasta este victoria crucii: pacea cu Dumnezeu și însăși pacea lui Dumnezeu. 

David Wilkerson  © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  28 accesări
  0 comentarii
28 accesări
0 comentarii

Din nou la Cortul Intâlnirii

Din nou la Cortul Întânirii Tale
Trec prin perdeaua ruptă spre altar
Sunt trist și istovit de lunga cale,
De câte-am întâlnit trecând prin vale,
Dorind puțin alin și-un strop de Har

În drumul meu spre locul de-nchinare
Atâta suferință-am întâlnit
Surori și frați ce rabdă-n încercare
Dar și atâți ce nu mai au răbdare
Să-și ducă alergarea la sfârșit.

Loviți, căzuți pe calea de credință
Sunt diperați, sau deznădăjduiți
Atinși de boală și de suferință
Înfrânți, nemaisperând la biruință
În duhul lor de-a dreptul sunt zdrobiți.

Căci valul suferinței cînd lovește,
Catargul vieții când e sfărâmat
Doar cel neînfricat care vâslește
În rugă prin credință izbutește
S-ajungă la limanul așteptat.

Mereu e lumea noastră panicată
De-un virus, de-un flagel, de-o boală grea
Iar fără Harul Tău iubite Tată
Chiar cei care au inima curată
De sunt atinși nu pot înainta.

Loviți pe drum spre Patria Cerească
De-atâtea boli, de cancerul cumplit
Ce nu-i doar de natură omenească
Cangrena cea mai grea e sufletească
Și-atâția suferind s-au rătăcit.

Căci nu-i Corona-Virus cel mai tare
Nimic n-aduce-atâta suferință
Decât să mergi pe drumul spre pierzare
Să pierzi iubirea Jertfei salvatoare
Și moștenirea dată prin credință.

Îngenuncheat la Cortul Întâlnirii
Te rog primește-mi ruga pe altar
Celor ce sunt pe calea rătăcirii
Arată-le cărarea Mântuirii
Și-oferă-le din nou cerescul Har

Iar pentru-acei ce sunt căzuți pe cale
Sub crucea suferinței aplecați
Eu bat la ușa îndurării Tale
Te rog, trimite-le-ajutor în vale
O Doamne, ca să fie vindecați.

Daniel Hozan 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  50 accesări
  0 comentarii
50 accesări
0 comentarii