Blog-uri eLogos

Marea trecere

ReferințeEclesiastul 3:11

Mi se scurg zilele în clepsidra nemiloasă a timpului,
Adie puțin clipele şi apoi, purtate pe aripa vântului,
Plutesc înspre zări depărtate şi fără întoarcere,
Astăzi e ieri şi mine e azi – o tăcută, implacabilă trecere.

Multe s-au dus, mai puține sunt cele rămase
Au zburat iute clipe de vis efemere pe pagini întoarse
Tablouri dragi cu chipuri, cu zâmbet neşters
Trudesc să m-oprească puțin din grabnicul mers.

M-am intrebat: cine sunt, ce am fost, ce voi fi?
La ce bun, o viață aici cineva şi-ar dori?
Doar asta să fie? Un cânt, un fior, un cuvânt?
Un abur ce se-arată puțin, între cer şi pământ?

Credința, Nădejdea, Iubirea, chiar gândul înalt,
La ce-ar folosi să le ai, dacă totu-i în van, e neant?
Totul să fie, doar zbatere-ntre leagăn şi cruce?
Marea mea trecere, spre ce liman mă va duce?

Doresc mai mult decât o viață şi-o plecare senină,
Doresc nemurirea, râvnesc să trăiesc în lumină!
Însetat de Cuvânt, caut izvorul cu apa cea vie,
Fiindcă-n mine Dumnezeu a înscris: „Veşnicie”!

Olivia Pocol

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  15 accesări
  0 comentarii
15 accesări
0 comentarii

Viaţa veşnică


Dar rămâneţi in cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

Luca 24:49

Ucenicii trebuiau să aştepte în Ierusalim până în ziua Cincizecimii nu doar pentru pregătirea lor; ci trebuiau să aştepte până când Domnul avea să fie cu adevărat glorificat. Ce s-a întâmplat imediat ce a fost El glorificat? „O dată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi" (Fapte 2:33). Paranteza din Ioan 7:39 („Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese proslăvit") nu se aplică la noi: Duhul Sfânt a fost dat. Domnul este glorificat; aşteptarea depinde nu de providenţa lui Dumnezeu, ci de pregătirea noastră spirituală.

Influenţa şi puterea Duhului Sfânt erau la lucru şi înainte de Cincizecime dar El nu era aici. Imediat ce Domnul nostru a fost glorificat şi înălţat, Duhul Sfânt a venit în lume şi de atunci El este aici. Trebuie să primim revelaţia că El este aici. Primirea Duhului Sfânt este atitudinea permanentă a unui credincios. Când primim Duhul Sfânt, primim o viaţă plină de putere de la Domnul cel înălţat

Nu botezul Duhului Sfânt îi schimbă pe oameni, ci puterea lui Cristos cel înălţat care vine în viaţa oamenilor prin Duhul Sfânt face schimbarea. Noi separăm prea des lucrurile pe care Noul Testament nu le separă niciodată. Botezul Duhului Sfânt nu este o experienţă separată de Isus Cristos, ci este dovada înălţării lui Cristos.

Botezul Duhului Sfânt nu te face să te gândeşti la Timp sau la Eternitate, ci este un uimitor şi glorios acum. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine" (Ioan 17:3). Începe să-L cunoşti pe Dumnezeu acum şi nu vei termina niciodată.

  18 accesări
  0 comentarii
18 accesări
0 comentarii

FII CU MINTEA DESCHISĂ!


„Căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet" (Proverbele 23:7)

Până la apariția lui Roger Bannister, în anul 1954, experții susțineau că este imposibil, din punct de vedere fizic, să cobori sub 4 minute în proba atletică de 1500 m. Pentru că nimeni nu reușise, însemna că nu se poate! Dar Bannister nu numai că a doborât recordul, dar a inițiat un nou curent. Istoria continuă să dovedească faptul că recordurile sunt făcute ca să fie doborâte. Și cu Dumnezeu de partea ta, șansele tale de a avea succes cresc la maximum! Apostolul Pavel a spus: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte." (Filipeni 4:13). Ai văzut vreodată purici dresați într-un borcan? Nu ai nevoie de capac pentru a-i ține înăuntru. Acest lucru se întâmplă deoarece atunci când dresorul îi pune pentru prima dată în borcan, el pune capacul, iar puricii sar în sus și-n jos dând frenetic cu capul de capac. În cele din urmă, după numeroase „dureri de cap", ei nu mai sar și se instalează la baza borcanului, bucurându-se de noul confort pe care l-au descoperit. Când capacul este dat la o parte, puricii sunt ținuți captivi de o mentalitate care spune: „În sus nu se poate!" Ce putem învăța din acest exemplu? Domnul Isus a spus că El a venit „să propovăduiască robilor de război slobozirea" (Luca 4:18). Robii cui? Ai greșelilor trecute, ai criticilor dure, ai fricilor paralizante, ai învățăturilor greșite, ai handicapurilor fizice, emoționale, mentale și spirituale. Cu alte cuvinte, Domnul Isus a venit ca să te ajute să-ți deschizi mintea! Indiferent cât de sumbru este trecutul tău, viitorul pe care El ți l-a pregătit este unul bun – și merită să-l dobândești, deci luptă-te pentru el!

© Fundatia S.E.E.R

  14 accesări
  0 comentarii
14 accesări
0 comentarii

Știai că a te supăra este păcat?

 Adesea considerăm că a te supăra e ceva minor, că nu e nici vorbă de păcat, că a fi o fire mai supărăcioasă e Ok. Dar oare ce izvorăște din supărare?

Cain l-a omorât pe Abel de la o supărare. Cain a fost supărat că Dumnezeu a primit jertfa curată a lui Abel, iar lui i-a zis să mai încerce. De la o simplă supărare mintea i s-a întunecat, a ajuns la furie, iar de acolo a fost doar un pas să pună mâna pe ceva să-i dea fratelui său în cap.

Am văzut familii distruse de la supărare, divorțul este adesea un efect al supărărilor, care s-au transformat în neiertare și ură. Am văzut Biserici dezbinate de duhul de supărare. Frați în credință care au ajuns să se certe, să bârfească, să denigreze de la niște supărări. Oare nu-i supărarea un păcat dacă Biblia ne zice că ea duce numai la rău și că niciodată la bine (Ps. 37:8)? Atunci de ce ești o fire supărăcioasă?

Alungă supărarea și nu te lăsa iar și iar biruit de ea. Biblia ne zice despre doi slujitori ai lui Ahașveroș, Bigtan și Tereș, care "s-au lăsat biruiți de supărare" și care au vrut să-l asasineze pe împărat. De câte ori ai fost biruit de supărare și ai făcut rău aproapelui tău? Conștientizează că supărarea e un mare păcat și că poți să-ți distrugi chiar propria viață prin el. Dacă ai un duh supărăcios, roagă-te și cere-i Domnului o inimă plină de dragoste, de pace și de răbdare care să acopere greșeala aproapelui, să nu se lipească amărăciunea de tine pentru a nu face niciun rău.

Cu prețuire,

Toni Berbece

www.toniberbece.ro

  25 accesări
  0 comentarii
25 accesări
0 comentarii

PREZENȚA LUI DUMNEZEU NE PUNE DEOPARTE


26 MAi


„Oare nu când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?" (Exodul 33:16)

Lumea așteaptă de la creștini să fie diferiți de cei care nu pretind că-L cunosc pe Domnul Isus, și așa trebuie să fie. Credincioșii trebuie să fie un exemplu în ceea ce privește slujirea altora și manifestarea dragostei. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan 13:35). În Vechiul Testament, când evreii au încălcat legământul cu Dumnezeu închinându-se vițelului de aur, Moise a mijlocit înaintea lui Dumnezeu să nu-i lepede. Argumentul său a fost următorul: „Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?" Ceea ce făcea ca poporul Israel să fie unic printre popoare era dovada prezenței lui Dumnezeu în mijlocul lor și în călătoria lor. Și prezența lui Dumnezeu trebuie să te deosebească și pe tine de ceilalți! Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." (Matei 28:20), El Și-a demonstrat prezența prin Duhul Sfânt care a locuit în ei și le-a dat putere. Atât de multă, încât dușmanii lor au afirmat că ei „au răscolit lumea" (Fapte 17:6). Dar așa cum remarcă pastorul și autorul Mark D. Roberts: „Aceasta nu ne oferă o justificare pentru mândrie sau lăudăroșenie. Prezența lui Dumnezeu este o expresie a harului Său, nu a meritelor noastre. De fapt, încrederea noastră în prezența lui Dumnezeu ne conferă o convingere puternică a înaltei noastre chemări de a-L sluji în toate domeniile vieții; ne dă curajul de a trăi conform legilor Împărăției Sale și de a-i sluji pe alții în Numele Său. Dacă Dumnezeu este de partea noastră, de cine să ne temem?" Așadar astăzi mulțumește-I lui Dumnezeu pentru prezența Sa în viața ta, și nu o pune niciodată la îndoială!

© Fundatia S.E.E.R

  21 accesări
  0 comentarii
21 accesări
0 comentarii

IMPORTANȚA UNEI BUNE COMUNICĂRI

„Ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii." (2 Timotei 2:2)

Iată o fărâmă de înțelepciune care a trecut testul timpului și care te va ajuta să obții rezultatele pe care le dorești în viață: Trebuie să devii un bun comunicator. Fie că ești lider la biserică, la locul de muncă sau acasă, tu trebuie să-ți faci timp să comunici clar cu oamenii, pentru ca lucrurile să meargă bine! Una din așteptările pe care orice angajat le are de la superiorii săi este o comunicare mai bună. Din nefericire, când acești angajați devin manageri, ei uită să comunice cu cei pe care îi au în subordine. Nu așa au stat lucrurile și cu Sally Frame Kasaks, care a devenit director executiv al francizei magazinului de îmbrăcăminte Ann Taylor. Ea a pus accent pe calitatea produselor și pe o „comunicare mai amplă și mai bună cu angajații la toate nivelurile." În decurs de un an, vânzările au crescut cu 30%. Paul Kahn a avut un plan similar când a devenit președinte la Safeguard Services. El l-a făcut pe șeful operațiunilor, Richard Interdonato să schimbe strategia internă a companie în vederea accentuării următoarelor lucruri: 1) Uși deschise. Conducerea a devenit mai accesibilă angajaților. 2) Vizibilitate. Interdonato și-a petrecut 40% din timp „doar vorbind cu oamenii." 3) Transmiterea informațiilor, printr-un buletin informativ zilnic și prin forumuri deschise cu angajații. A funcționat: în decurs de un an, veniturile au crescut cu 13,1%! Când ești în vârf, adu-ți aminte mereu de lucrurile care sunt importante pentru subalterni. De ce? Pentru că indiferent cât de măreață îți este viziunea, fără cooperarea și dedicarea celor pe care îi conduci, viziunea ta nu se va împlini niciodată. Apostolul Pavel, care a fost foarte priceput la comunicare, a scris: „Ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii." Deci, fii un bun comunicator!

© Fundatia S.E.E.R

  24 accesări
  0 comentarii
24 accesări
0 comentarii

REMEDIUL LUI DUMNEZEU PENTRU DEPRESIE


„Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?" (Psalmul 43:5)

Potrivit statisticilor oficiale, una din 10 persoane este afectată de depresie într-un moment anume al vieții; sunt acum aproape de 10 ori mai mulți decât în anul 1945 oamenii care suferă de depresie! Și cei mai mulți nu vor să apeleze la asistență, pentru că au impresia că depresia este o slăbiciune personală. Trebuie să facem o distincție importantă aici. Dacă ești clinic deprimat, lucrul acesta se poate datora unui dezechilibru din organism și doctorul te poate ajuta. Dar Biblia are remediul lui Dumnezeu pentru depresie. Dacă te simți trist sau neajutorat, Biblia îți oferă înțelepciune ca să știi cum să-ți revii. Situația ta nu se poate rezolva cu câteva clișee sau cu o prelegere motivatoare din partea unui prieten. Ceea ce îți trebuie este „înțelepciunea care vine de sus" (Iacov 3:17). După ce a chemat foc din cer, Ilie „a şezut sub un ienuper, şi dorea să moară" (1 Împărați 19:4) – simptom clar depresiv. Din fericire, el a apelat la sursa corectă. „Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te" (1 Împărați 19:5). Poate Dumnezeu nu-ți va trimite un înger, dar îți va răspunde, te va ridica și te va restaura. Psalmistul a spus: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu." Cu cine vorbește împăratul David? Cu el însuși! Mai întâi a vorbit cu Dumnezeu despre problema sa – asta facem de obicei în rugăciune; apoi L-a ascultat pe Dumnezeu referitor la problema sa – asta facem când citim Scripturile și când rostim Cuvântul lui Dumnezeu peste viețile noastre. Această strategie dă roade. A dat roade pentru David – și va da și în cazul tău! Încearc-o încrezător!

© Fundatia S.E.E.R

  26 accesări
  0 comentarii
26 accesări
0 comentarii

Banii nu ne salvează. Isus o face.



Credința - indiferent cât de mică - este un lucru puternic. În evanghelia lui Ioan, unul dintre ucenicii lui Isus, Ioan, descrie un moment în care Isus era plin de râvnă încât a predicat până spre seară. Oamenilor le era foame așa că ucenicii L-au întrebat pe Isus dacă nu poate încheia și trimite mulțimea acasă pentru cină. În schimb, Isus le spune ucenicilor să facă rost de mâncare. Tot ce au putut obține a fost prânzul unui băiețel. În acea zi, Isus a hrănit peste 5000 de oameni folosind cinci pâini și doi pești mici.

Ce minune! Pentru că un băiețel a avut suficientă credință să dăruiască tot ce avea, mii de oameni li s-a dat să mănânce „cât au vrut" (Ioan 6:11). Băiatul nu doar că a primit înapoi mai mult decât a dat, dar a putut împărți cu miile pentru că aveau așa de mult.

Dumnezeu nu ne cere să dăruim pentru că El are nevoie de ce avem noi. Dumnezeu vrea ca noi să dăruim pentru că noi avem nevoie de ce are El. Credința ta în a dărui are un impact mai mare decât îți poți imagina. Când ne hotărâm să facem un pas în față și să dăruim, Dumnezeu va folosi credința noastră pentru a face minuni.

  21 accesări
  0 comentarii
21 accesări
0 comentarii

SFINȚEȘTE-TE PENTRU DUMNEZEU!


„Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru." (Iosua 3:5)

În apropierea Țării Promise, Dumnezeu a spus poporului Său: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru." Când te sfințești pentru Dumnezeu, El va face lucruri extraordinare – în tine, cu tine, pentru tine, și prin tine... lucruri care te vor uimi! Noi vrem să facem lucruri uimitoare pentru Dumnezeu și pare o dorință nobilă. Însă am înțeles greșit. Dumnezeu dorește să facă lucruri uimitoare pentru noi. Este datoria Sa, nu a noastră. Datoria noastră este să ne sfințim. Și sfințirea înseamnă mai mult decât să mergi la biserică, să respecți cele 10 porunci, să dai zeciuială, să vorbești despre credința ta, să rostești rugăciunea păcătosului, să te oferi voluntar într-o lucrare, să-ți ridici mâinile în închinare ori să mergi într-o călătorie misionară. Toate acestea sunt bune, dar nu înseamnă sfințire. Uneltele folosite în închinarea de la Templu erau considerate „sfințite". Cu alte cuvinte, erau puse deoparte pentru folosul exclusiv al lui Dumnezeu. Erau consacrate slujirii Lui! Sfințirea înseamnă detronarea persoanei tale și întronarea lui Hristos ca Domn al vieții tale. Înseamnă renunțarea completă la interesul propriu. Înseamnă să Îi dai lui Dumnezeu dreptul de veto. Înseamnă să predai tot ce este al tău în mâna Sa. E o recunoaștere simplă a faptului că fiecare secundă a timpului tău, fiecare fărâmă a energiei tale și fiecare bănuț al tău este un dar de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Sfințirea înseamnă o adâncire constantă a dragostei tale pentru Domnul Isus, o încredere (ca de copil) în Tatăl ceresc, și o ascultare oarbă de Duhul Sfânt. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: sfințește-te pentru Dumnezeu!

© Fundatia S.E.E.R

  22 accesări
  0 comentarii
22 accesări
0 comentarii

Stând la umbra Lui

Dar ce va fi de tine? . .
Oare ce te vei face? . .
Nu te-ai gândit prea bine. .
Dar cum poți să-ți dai pace? . .
Puțin, puțin lipsește
Și te vei prăbuși
Căci boala te-ncolțește:
De tine ce va fi? ?
***
Ați auzit vreodată
Asemenea sentințe
Prin șoapta-nveninată
De duhul necredinței?
Ați stat voi față-n față
Cu solul celui Rău
Care nesiguranță
Sufla din duhul său?
***
L-am auzit, odată
Și-atunci, decis, am spus:
-Eu am în cer un Tată,
În slava făr’ apus!
Și am în El credință
Că nu mă va lăsa
Ci-mi va da biruință
Că-i mare mila Sa!
*
Și-așa cum eu spusesem
Se și adeveri
Căci mâna-și întinsese
Tatăl din veșnicii!
Iar azi stau în picioare
Ca să mărturisesc
Despre puterea-i mare
Și brațul Său ceresc!
Rămas-a de rușine
Cel Rău cu oastea lui,
Azi cânt de bucurie
Că sunt al Domnului!
Și-acum spun cu tărie
Celor îngrijorați:
-Chiar de-ar cădea o mie
Să nu vă-nspăimântați!
Să nu uitați vreodată
Că stând la umbra Sa
Nimic rău, niciodată
Nu vă va vătăma!

Emanuel Hasan  

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  24 accesări
  0 comentarii
24 accesări
0 comentarii

Alătură-te oamenilor rugăciunii

 Până la vârsta de optzeci de ani, profetul evlavios Daniel i-a prins pe cei doi împărați babilonieni: Nebucadnețar și fiul său Belșațar, după care a slujit în timpul domniei împăratului Darius. Daniel a fost dintotdeauna un om al rugăciunii și nu se gândea deloc să schimbe acest lucru odată cu vârsta sa înaintată.

Împăratul Darius a promovat pe Daniel în funcția cea mai înaltă din țară, punându-l în răspunderea de a forma politica guvernamentală și de a-i învăța pe toți funcționarii și intelectualii curții: „Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia." (Daniel 6:3)

Daniel a fost în mod evident un profet ocupat, dar nimic nu-l putea ține departe pe acest om al lui Dumnezeu de momentele sale de rugăciune. De trei ori pe zi, se retrăgea de la toate obligațiile, poverile și solicitările sale de conducător pentru a petrece timp cu Domnul.

Daniel ne este un exemplu pentru cât de important este să avem conducători ai rugăciunii. Aduceți-vă aminte că el fusese ales peste toate celelalte căpetenii din acel ținut. Luați în calcul și efortul imens de care avea nevoie Daniel pentru a se dedica rugăciunii. La urma urmelor, locuia în orașul New York al zilelor sale, adică în mărețul, maiestuosul și înstăritul oraș Babilon. Trăia într-o vreme de apatie spirituală, când beția, căutarea de plăceri și lăcomia se găseau în rândul oamenilor lui Dumnezeu.

Rugăciunea nu vine în mod natural pentru nimeni, nici măcar pentru Daniel. Un timp disciplinat de rugăciune este ușor de început, dar greu de menținut, atât trupul nostru, cât și diavolul uneltesc împreună împotriva acestui lucru. Rugăciunea eficientă vine din partea slujitorului credincios, silitor, care, văzându-și țara și biserica adâncindu-se tot mai mult în păcat, cade pe genunchi și strigă pentru acestea la Dumnezeu. Dumnezeu își dorește foarte mult să-Și binecuvânteze poporul, dar dacă mintea noastră este poluată de duhul acestei lumi, nu mai suntem în poziția de a primi binecuvântarea Sa.

Vei fi tu astăzi, parte din poporul lui Dumnezeu care se roagă? Dacă da, atunci strigă la El: „O, Doamne, cu orice preț, ține-mă pe genunchi. Tânjesc să văd Duhul Tău mișcând inimile bărbaților și femeilor!"

  30 accesări
  0 comentarii
30 accesări
0 comentarii

TE SIMȚI AMENINȚAT?


„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul" (Faptele Apostolilor 4:31)

Te afli într-o situație care te intimidează? Dacă este așa, iată patru lucruri pe care le-au făcut ucenicii când s-au simțit amenințați de autoritățile religioase ale vremii lor. 1) L-au adus pe Dumnezeu în peisaj: „Doamne, uită-Te la ameninţările lor..." (Fapte 4:29). Ai vorbit cu Domnul despre situația ta? Dacă problema ta nu e destul de mare ca să fie o rugăciune, atunci e prea mică pentru a fi o povară! Dumnezeu trebuie să fie prima persoană cu care discuți, nu ultima. Rugăciunea este ușa prin care El intră în situația ta, așa că nu uita și nu ezita să-L inviți! 2) S-au rugat pentru o credință mai mare. „Dă putere robilor Tăi… cu toată îndrăzneala" (Fapte 4:29). E nerealist să crezi că toate întrebările tale vor primi răspuns și că toate temerile tale vor dispărea. Credința și frica vor lucra în continuare în viața ta. Pentru a fi un învingător, trebuie să înveți să înfometezi frica și să hrănești credința prin Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Romani 10:17). 3) Au așteptat ca Dumnezeu să intervină. „Întinde-Ţi mâna..." (Fapte 4:30). Nu sta cu mâinile încrucișate așteptând ca Dumnezeu să acționeze. Pornește atacul! Când ucenicii au trecut printr-o furtună, Biblia spune: „Când se îngâna ziua cu noaptea (greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblând pe mare." (Matei 14:25). Domnul Isus lucrează și în schimbul de noapte! El este disponibil ori de câte ori Îl chemi! 4) Au fost umpluți cu Duhul Sfânt. „După ce s-au rugat ei… toţi s-au umplut de Duhul Sfânt" (Fapte 4:31). Iată cheia! Au fost întăriți și umpluți de energie prin puterea lui Dumnezeu – și la fel poți fi și tu!

© Fundatia S.E.E.R

  28 accesări
  0 comentarii
28 accesări
0 comentarii

Recunoaște-ți darul și cunoaște-ți țelul


„Nu vă abateţi de la El, altfel aţi merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos." (1 Samuel 12:21)

Dacă vrei să reușești în ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci în viața aceasta, trebuie să îți recunoști darul și să îți cunoști țelul. Când știi limpede care sunt aceste două lucruri și îți iei un angajament în ceea ce le privește, trebuie să dai dovadă de două calități: disciplină și determinare.

Fritz Kreisler, unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, le-a avut. Mulțimi de oameni se adunau să îl asculte când ținea spectacole la Carnegie Hall în New York. Însă drumul lui spre succes nu a fost deloc ușor. În copilărie își dorea mai mult ca orice să cânte la vioară, așa că părinții au plătit pentru ore de muzică. Dar nu a înregistrat progrese atât de spectaculoase cum și-ar fi dorit părinții săi, așa că după câțiva ani a renunțat la lecții.

Apoi a studiat medicina, dar nu a reușit să își obțină diploma. A intrat în armată, dar nici acolo nu a reușit să se evidențieze. A încercat și a renunțat la multe alte activități. Când și-a dat seama că singura fărâmă de succes de care s-a bucurat în viață era legată de vioară, s-a dus la profesoara sa din copilărie și i-a spus:

— Vreau să cânt!

— Bine, i-a răspuns aceasta. Am să accept să devii din nou elevul meu, dar numai dacă vei dovedi că ai acea calitate de neînlocuit ce îți este absolut necesară dacă vrei să devii un mare violonist: determinare neabătută.

Așadar, iată care sunt pașii spre succes: 1) Recunoaște-ți darul. 2) Cunoaște-ți țelul. 3) Dedică-te procesului, indiferent cât de mult ar dura. 4) Ai încredere că Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile.

  23 accesări
  0 comentarii
23 accesări
0 comentarii

LASĂ O MOȘTENIRE

 „Bine, rob bun şi credincios..." (Matei 25:21) Nu putem alege momentul sosirii sau al plecării noastre de pe pământ, dar putem alege moștenirea pe care o lăsăm și pentru care vom fi ținuți minte! Fiți atenți: la vârsta de cinci ani, a scris un concert pentru clavecin. Înainte de vârsta de zece ani, publicase mai multe sonate pentru vioară și cânta din memorie cele mai bune lucrări ale lui Handel și Bach. La scurt timp după ce a împlinit doisprezece ani, a compus și a dirijat prima lui operă. I s-a acordat o invitație de onoare în calitate de concert-maistru la Orchestra Simfonică din Salzburg și în câțiva ani a fost aclamat ca „mândria Salzburgului". Când a murit (la vârsta de treizeci și cinci de ani!), compusese patruzeci și opt de simfonii, patruzeci și șapte de arii, duete și cvartete cu acompaniament orchestral, și peste o duzină de opere. Îi sunt atribuite, în total, aproximativ 600 de compoziții originale. Chiar și așa, Mozart, căci despre el este vorba, și-a trăit cea mai mare parte a vieții în sărăcie și a murit în obscuritate. Văduva lui bolnavă a părut indiferentă la moartea sa. Câțiva prieteni au ajuns la biserică pentru serviciul de înmormântare, dar o furtună i-a împiedicat să meargă și la mormânt ca să-l îngrope. Deci locul mormântului său a devenit astfel imposibil de identificat. Niciun altar nu-i marchează locul de veci. Astăzi, pentru ce ne aducem aminte de Mozart? Care este moștenirea sa? Nu viața pe care a trăit-o, ci muzica pe care a dat-o lumii ne îmbogățește și astăzi viețile. Când punctul central al vieții tale este doar interesul propriu, lumea nu-ți va simți lipsa când vei pleca din lumea aceasta... pe bună dreptate! Așadar, găsește o cauză mai mare decât tine însuți, o cauză care va dăinui, și dedică-ți viața în această direcție. Nu lăsa doar un testament, lasă o moștenire care împlinește voia lui Dumnezeu.  

© Fundatia S.E.E.R

  34 accesări
  0 comentarii
34 accesări
0 comentarii

Apropierea de Dumnezeu cu încredere

 După planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere." (Efeseni 3:11-12) Copiii lui Dumnezeu au dreptul și libertatea să intre oricând în prezența Domnului – acesta este unul dintre cele mai mărețe privilegii acordate vreodată omenirii.

Tatăl nostru ceresc stă pe tronul Său în veșnicie și la dreapta Sa este Fiul Său, binecuvântatul nostru Domn și Mântuitor, Isus. În afara acestei încăperi a tronului sunt porți care se deschid tuturor celor ce sunt în Hristos. În orice moment – zi sau noapte – putem să trecem de îngerii păzitori, de serafimi și de toate oștile cerești și să intrăm cu îndrăzneală pe porțile acestea ca să ne apropiem de tronul Tatălui. Hristos ne-a oferit intrarea liberă înaintea Tatălui pentru a primi toată mila și harul de care avem nevoie, indiferent de circumstanțele în care ne aflăm.

Acest lucru nu a fost posibil dintotdeauna. În Vechiul Testament, cu puține excepții, nicio persoană nu putea să intre în prezența Tatălui. Avraam a fost numit prietenul lui Dumnezeu și s-a bucurat, într-o anumită măsură, de a sta în prezența Domnului, dar chiar și el a rămas „dincolo de perdea".

Moise, conducătorul Israelului, a avut parte de o intrare neobișnuită înaintea lui Dumnezeu, care a spus: „Eu, Domnul…îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului" (Numeri 12:6-8), dar toți ceilalți din poporul Israel nu cunoșteau nimic despre acest fel de apropiere.

Când Hristos s-a întrupat, viața Sa ne-a oferit o apropiere mult mai mare de Tatăl, dar și aceasta era limitată. Însă în momentul morții Sale, perdeaua dinăuntrul Templului din Ierusalim s-a rupt pur și simplu și soarta noastră a fost pecetluită. Când Isus a trimis Duhul Său, ne-a fost dăruită o intrare deplină, fără restricții în Sfânta Sfintelor: „Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său." (Evrei 10:19-20)

Scriptura ne previne: „să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină… Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa." (10:22-23). Dumnezeu ne îndeamnă: „Vino des, zilnic în prezența Mea! Nu poți să-ți păstrezi credința, dacă nu te apropii de Mine! Dacă nu intri cu încredere în prezența Mea, credința ta va fi fluctuantă."

Ia hotărârea în inima ta de a profita din plin de mărețul dar al lui Dumnezeu de a te apropia de El. Viitorul tău etern depinde de acesta!

  33 accesări
  0 comentarii
33 accesări
0 comentarii

LUPTĂ-TE PENTRU CĂSNICIA TA!


„...este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul." (1 Corinteni 7:39)

Biblia ne învață că temelia unei căsnicii fericite nu este doar să împarți același pat în fiecare noapte, cu soțul sau soția ta, ci să împărtășești aceleași valori și idealuri în fiecare zi. Fără acestea, va fi ca și cum voi doi v-ați vorbi unul altuia în limbi necunoscute. Acum, nu veți fi de acord unul cu celălalt de fiecare dată, și trebuie să accepți lucrul acesta. Dar dacă doriți să ajungeți la aceeași destinație, trebuie să vă ghidați după aceeași hartă. Precum în construcția unei case, trebuie să porniți de la un plan stabilit de comun acord. După o vreme, veți descoperi că numai intimitatea fizică nu ajunge. Poate vă va ajuta să treceți noaptea cu bine, dar este nevoie de o prietenie autentică și de o credință comună în Dumnezeu ca să puteți trece cu bine peste fiecare zi, an după an. Vorbim aici despre soți și soții care comunică fără cuvinte, pentru că viețile lor sunt guvernate de aceleași scopuri și principii. Și când vor apărea problemele, și acestea vor apărea inevitabil, ei caută soluții la aceeași sursă – Dumnezeu. Când viața în grădina Edenului s-a terminat pentru Adam și Eva, ei au venit înaintea lui Dumnezeu împreună, pentru că amândoi aveau o relație cu El. La urma urmelor, cum puteți corecta o problemă, când unul dintre voi nu crede că există o problemă?! Adevărata intimitate vine când relația intimă s-a terminat și când angajamentul este mai puternic ca niciodată. Această intimitate îți permite să fii cu cineva fără să trebuiască să-l impresionezi. Un autor o spunea în felul următor: „Când știm că suntem iubiți datorită a ceea ce suntem, devenim mai sănătoși la minte și mai intimi în exprimare. Suntem eliberați de teama de respingere și de anxietatea că trebuie să îndeplinim ceva." Deci, luptă-te pentru căsnicia ta!

© Fundatia S.E.E.R

  26 accesări
  0 comentarii
26 accesări
0 comentarii

Pașii vindecării

„Vrei să te faci sănătos?" (Ioan 5:6)

Domnul Isus i-a adresat o întrebare aparent inoportună acestui om bolnav: „Vrei să te faci sănătos?" Timp de treizeci și opt de ani, starea de sănătate a acestui om îl imobilizase, produsese compătimirea celorlalți și poate că-i dăduse prilej să spună: „Nu sunt responsabil pentru starea mea!" Dar noi toți suntem vinovați și răspunzători pentru două lucruri: pentru atitudinile noastre și pentru alegerile noastre. Adevărul este că toți am fost răniți, într-un fel sau altul. Dar dacă ne mai gândim încă la lucrul acela și după douăzeci de ani, nu suntem victime ale împrejurărilor, ci ale opțiunii. Ce înseamnă mai exact o victimă a opțiunii? Este cel care crede că atenția negativă este mai bună decât lipsa de atenție! Domnul Isus a zis: „Să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre." (Marcu 11:25). Aceste cuvinte presupun faptul că cineva te-a rănit. Totodată te fac responsabil pentru reacția ta față de acea persoană. Domnul Isus ne-a învățat că, dacă nu iertăm, nu putem primi iertarea atunci când avem nevoie de ea. Indiferent ce ți-au luat alții în trecut, dacă rămâi plin de amărăciune, în viitor îți vor lua și mai mult. Poate te gândești: „Ce bine ar fi dacă s-ar întoarce și și-ar cere iertare." Asta aștepți? Nu-ți pierde timpul! Cheia fericirii este în mâinile tale, nu la ei! Și această cheie este iertarea. Aștepți ca cineva să-ți spună: „Te iert", înainte ca tu să te poți ierta pe tine însuți? Dar dacă nu își vor cere niciodată iertare?! Iată formula eliberării: 1) Cere-ți iertare, dacă trebuie; 2) Fă schimbări, dacă poți; 3) Iartă-te pe tine însuți; 4) Mergi mai departe! Vrei să te însănătoșești? Aceștia sunt pașii pe care trebuie să-i urmezi!

© Fundatia S.E.E.R

  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Răspunde la aceste două întrebări,astăzi


„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa" (Romani 15:13)

Prima întrebare: Cum este relația ta cu Dumnezeu în acest moment? Pui la îndoială promisiunile Sale, chemarea Sa pentru viața ta, capacitatea ta de a-I auzi vocea, faptul că Își găsește plăcerea în tine sau că poți face suficient ca să Se bucure de tine? Dacă este așa, acest verset este croit exact pe măsura ta: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa." Când încetezi să te încrezi în Dumnezeu și începi să te încrezi în propriile tale eforturi, îți pierzi bucuria și pacea. Ți-ai pierdut bucuria și pacea? Dacă vrei să le recapeți, trebuie să pui capăt îndoielii și să te întorci la credință! A doua întrebare: Cum este relația ta cu tine însuți în acest moment? Un autor creștin scria: „Ani de zile, singura relație pe care am avut-o cu mine însumi a fost una de îndoială. Mă îndoiam de deciziile mele, de înfățișarea mea, mă întrebam dacă spun sau fac ceea ce trebuie, dacă sunt pe placul lui Dumnezeu sau al vreunei persoane. Eu nu eram mulțumit de mine însumi, cum ar fi putut deci, Dumnezeu sau oricare altă persoană, să fie?! Acei ani de nefericire sunt istorie însă, deoarece acuma știu că harul lui Dumnezeu mă acoperă ca o pătură. Știu că numai prin Domnul Isus sunt socotit neprihănit și sunt acceptat de Dumnezeu. Ce bucurie! Eram atât de legat de religie, încât va trebui să fiu mereu în gardă, împotriva ei, de acum încolo. Însă acum știu cum să-i recunosc simptomele!" Apostolul Pavel îndemna (Galateni 5:1): „Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei." Așadar, nu te mai îndoi de mântuirea ta, nici de tine însuți... și cu atât mai mult de Dumnezeu!

© Fundatia S.E.E.R

  28 accesări
  0 comentarii
28 accesări
0 comentarii

BINECUVÂNTAREA VINE PRIN FAPTE


„Împlinesc poruncile Tale." (Psalmul 119:166)

În cartea sa „Traveling Hopefully" (Călătoria speranței - n.tr.), renumitul evanghelist vizionar Stan Mooneyham, primul președinte al World Vision, scria: „Voi merge, când... voi dărui, după ce... voi asculta, dar mai întâi... găsim mereu atâtea motive să amânăm, și uneori par să fie chiar motive valide. Împreună cu un bun prieten de-al meu, am simțit chemarea de a deveni predicatori cam în același timp și am mers la universitate împreună. În timpul celor patru ani de studiu, eu am întors homiletica pe toate părțile în bisericile rurale din Oklahoma, dar prietenul meu a spus că nu va rosti prima predică până când nu-și va primi diploma de doctor. Lucrul acesta s-a întâmplat cu treizeci de ani în urmă. Eu încă întorc homiletica pe toate părțile, dar prietenul meu tot nu predică. Niciodată nu a predicat. Pregătirea este importantă, dar trecerea la fapte este o parte vitală a pregătirii. În Vechiul Testament, citim multe despre oferirea „primelor roade." Partea cuvenită lui Dumnezeu era chiar din cele mai bune produse. Astăzi, suntem cunoscuți mai degrabă prin (și pentru) „ultimele roade". Lângă butonul „așteptare" de la linia telefonică a cerului, cred că aceste cuvinte ar fi potrivite: „Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu acolo, atunci unde?" Aștepți cumva să vină „momentul perfect", înainte să pășești prin credință și să asculți ceea ce ți-a zis Dumnezeu să faci? Ascultă de Dumnezeu! Acum! Nu este suficient să crezi Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-l și împlinești. Nu e suficient să acumulezi cunoștințe din Biblie, trebuie să și aplici în viața ta de fiecare zi cunoașterea de care ți-a făcut parte Dumnezeu." Iacov ne îndeamnă (Iacov 1:22, 25): „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui."

© Fundatia S.E.E.R

  28 accesări
  0 comentarii
28 accesări
0 comentarii

Iubește pe Domnul

 „Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele." – Psalmii 116:1

Dacă Îl iubim pe Domnul Hristos, atunci vom dori să trăim pentru El, să-I prezentăm darurile noastre de mulţumire şi să lucrăm pentru El. Atunci, orice lucrare va fi uşoară. Atunci, dorinţa Sa de a-i mântui pe oameni ne va cuprinde şi pe noi." – Ellen White

Dumnezeu iubeşte necondiţionat, îi iubește chiar şi pe duşmanii Lui. Pe noi ne-a iubit încă de pe vremea când nu-I eram prieteni şi nu Îl cunoşteam. Oamenii îi iubesc pe cei care le fac bine, pe cei care le sunt apropiaţi şi simpatici. Chiar şi pe Dumnezeu Îl iubim, cel puţin pentru început, pentru că ne dă binecuvântări şi pentru că ne răspunde la cererile făcute. Dacă nu ne răspunde, avem tendinţa de a ne supăra pe El şi a ne îndepărta de El. Evoluţia unui creştin apare atunci când şi în situaţii mai puţin favorabile creştinul rămâne ataşat de Dumnezeu. Satana era convins că Iov se va lepăda de Dumnezeu dacă nu va mai fi binecuvântat. Dar marea surpriză a venit când Iov declara la final: „Fie Numele Domnului binecuvântat." De fapt, aceasta este şi marea dorinţă a lui Dumnezeu – să Îl iubim ca pe un Tată, indiferent dacă poate sau nu să ne răspundă la toate cererile, şi să avem încredere că El ne doreşte numai binele. Până când vom înţelege mai mult, El este fericit că Îl iubim aşa cum suntem în stare acum, deci să iubim cu toată cunoştinţa şi cu toată puterea pe care le avem acum.

Roagă-te să Îl poţi iubi necondiţionat. Este o cerere la care sigur va răspunde.

  39 accesări
  0 comentarii
39 accesări
0 comentarii