Blog-uri eLogos

Devoțional - Slava lui Hristos nu poate fi ascunsă

„El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25)

Cu toții suntem familiarizați cu această poveste. Nebucadnețar, regele Babilonului, a chemat fiecare conducător din imperiul său îndepărtat, cu un singur scop: acesta trebuia să se plece în fața unei statui uriașe de aur și să onoreze dumnezeii săi. Dacă cineva din țară refuza să se închine, aceasta ar fi însemnat moarte sigură! În acele zile era o practică obișnuită să se pedepsească infractorii de orice fel aruncându-i într-un cuptor aprins. Atunci când trei tineri au stat fermi pentru dreptate și au refuzat să se supună decretului, Nebucadnețar a izbucnit într‑o furie aprinsă. El a ordonat soldaților săi să încingă cuptorul de șapte ori mai fierbinte decât de obicei și să se pregătească să-i ardă pe opozanți (Daniel 3:1-19).

Acești trei tineri evrei: Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au fost aruncați într-un cuptor atât de fierbinte încât soldații desemnați să-i arunce în foc au căzut morți. Cu toate acestea, atunci când regele i-a privit pe cei trei, a rămas uimit de ceea ce a văzut: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? – „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezeu!” (Daniel 3:25)

Cum putea un împărat păgân să-L recunoască pe Fiul lui Dumnezeu? Lucrul acesta a fost descoperit fiindcă slava lui Hristos nu poate fi ascunsă! Ori de câte ori îngerii apar în Scriptură, aceștia sunt îmbrăcați în alb și sunt învăluiți de o strălucire cerească. Totuși, Cel care strălucea nu a fost vreun serafim, ci a fost Isus Însuși – El era mai strălucitor decât flacăra acelui foc încins de șapte ori.

Dragii mei, această mărturie a prezenței lui Hristos a venit de pe buzele păgâne. Și era o situație de viață sau de moarte. Aceasta era criza unei vieți, însă Hristos a intrat cuptor cu acești oameni și i-a salvat.

Ce Îl aduce pe Hristos în criza ta? Este încrederea deplină că El poate să vă salveze și să vă elibereze indiferent cu ce v-ați confrunta. Încrederea că, indiferent de ceea ce se întâmplă, vă aflați în mâinile Lui. Te confrunți cu o criză - spirituală, financiară, mentală, fizică? În căsătoria ta? Slujba ta? În lucrul tău? Când numai o minune vă poate scoate din situația voastră lipsită de speranță, Isus va veni și va trece prin aceasta cu voi. Fiul Dumnezeului celui viu vă poate rezolva problema și vă poate salva în cuptorul necazului vostru.

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  26 accesări
  0 comentarii
26 accesări
0 comentarii

PĂSTRAREA UNUI CUGET CURAT

 De aceea, mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Fapte 24:16


Cuvântul cuget sau conştiinţă apare mai mult de 30 de ori în Noul Testament. Conştiinţa este monitorul interior al sufletului care judecă tot ce facem, spunem sau gândim.  

Dar conştiinţa nu este întotdeauna demnă de încredere. În timp ce vocea aceasta interioară emite judecăţi, fie pentru a ne găsi nevinovaţi sau pentru a ne condamna, factorul critic este standardul după care se iau aceste decizii.
Un scriitor englez subliniază faptul că orice conştiinţă seamănă cu un ceas solar. In timpul zilei cînd soarele străluceşte pe boltă, cadranul solar arată orele cu destulă acurateţe. Dar cînd lumina lunii sau lumina altor surse cade pe el, citirile nu mai sînt demne de încredere.  

Acelaş lucru este adevărat în ceea ce priveşte conştiinţa omului. Deoarece a fost întunecată de păcat, ea trebuie să fie expusă luminii Cuvântului lui Dumnezeu înainte ca ea să ne poată spune ce este bine şi ce este rău. Fără standardul adevărului obiectiv al Bibliei, conştiinţa noastră poate chiar să se simtă bine atunci cînd săvîrşim răul.
Apostolul Pavel a trăit aproape de Domnul şi a fost influenţat de această relaţie divină putând să mărturisească în Fapte 23:1: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta...".
Creştinii se pot bucura de pacea sufletească numai dacă monitorul sufletului este mereu sensibilizat de Cuvîntul lui Dumnzeu.  

Trebuie să avem grijă să nu lăsăm conştiinţa să ne fie omorâtă. Să nu ne permitem să ne angajăm în practici rele şi nici să acceptăm standardele scăzute ale moralităţii din lume.  

Ai o conştiinţă bună şi curată?

  29 accesări
  0 comentarii
29 accesări
0 comentarii

Ai fost vreodată singur cu Dumnezeu?

Dumnezeu e în control

“Când a fost singur, cei doisprezece… L-au întrebat…” 

Marcu 4:10

El singur cu noi. Când Dumnezeu ne face să rămânem singuri cu El, folosindu-se pentru aceasta de suferinţe, dureri sau ispite, de deziluzii, boală sau sentimente înşelate, de o prietenie ruptă sau de o nouă prietenie – când ne face să ajungem cu totul singuri şi noi rămânem fără glas şi nu mai putem pune nici o întrebare, atunci El începe să ne explice lucrurile. Priveşte cum i-a pregătit Isus Cristos pe cei doisprezece. Ucenicii, nu mulţimea de afară, erau încurcaţi, Îi puneau mereu întrebări şi EI le explica mereu lucrurile; dar ei nu le-au înţeles decât după ce au primit Duhul Sfânt (vezi Ioan 14:26).

Dacă mergi înainte cu Dumnezeu, singurul lucru care-ţi este clar şi singurul lucru pe care Dumnezeu vrea să-l înţelegi clar este felul cum se ocupă El de sufletul tău. Întristările şî…

Vezi articolul original 120 de cuvinte mai mult

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Devoțional - Ești distras în închinare?

Vreau să vă vorbesc despre distrageri mentale în timpul rugăciunii și închinarea abandonată - în special în Casa lui Dumnezeu. Isus i-a numit pe oamenii care veneau în prezența Sa rostind cuvinte de laudă, dar ale căror minți și inimi erau preocupate cu alte lucruri - ipocriți. El le-a vorbit direct, spunând: „Îmi dai gura și buzele tale - dar mintea ta este în altă parte. Inima ta nu este deloc lângă Mine!”

Dar tu? Cel mai probabil, ești prezent în Casa lui Dumnezeu timp de o oră în fiecare săptămână. Deci, trupul tău este în Biserică - dar unde îți este mintea? Gura ta spune: „Mă închin ție, Doamne!” - dar este inima ta la o mie de mile distanță? Unde te duc gândurile în timpul închinării și al laudelor?

Nu este un lucru ușor să intri în Casa lui Dumnezeu pentru a te închina Lui! „Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor” (Leviticul 10: 3). Dumnezeu îi spusese lui Moise: „Nu voi fi tratat ca o persoană obișnuită! Dacă veți intra în prezența Mea, trebuie să veniți înaintea mea sfinți! Toți cei care se apropie de sfințenia Mea trebuie să facă acest lucru cu atenție și grijă - datorită gloriei și măreției Mele.”

Nu trebuie să rostim nimic în prezența Domnului fără ca inima și sufletul nostru să fie implicate. Isus poruncește: „Dumnezeu este Duh, iar cei care se închină Lui trebuie să se închine în duh și adevăr!” (Ioan 4:24).

Casa lui Dumnezeu este o casă de închinare. Când intrăm, trebuie să lăsăm deoparte toate cele firești și să strigăm: „Doamne, nu sunt cum ar trebui să fiu, dar Te iubesc! Pune un zid de foc în jurul gândurilor mele și lasă-mă să aduc o jertfă de laudă concentrată și din toată inima!"

Dumnezeu te iubește și El cunoaște puterea pe care închinarea pură o eliberează în duhul tău. Te face mai puternic decât un leu și mai mare decât un uriaș, aruncând în jos fiecare zid și fortăreață care vine împotriva ta. Aleluia!

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  20 accesări
  0 comentarii
20 accesări
0 comentarii

Devoțional - Orarul lui Dumnezeu

Când Dumnezeu spune: „Voi folosi viața ta pentru gloria Mea,” noi de multe ori uităm că o sabie nu este făurită pe hamac, ci pe nicovală. Trebuie să fie supusă căldură, bătăii cu ciocanul, îndoirii și remodelării. Toate acestea sunt necesare și iau timp. Totuși, în acest proces, noi strigăm, „Doamne, am crezut că ai zis că îmi vei folosi viața, dar tot ceea ce fac este să umblu prin foc. Oh, Isus, ajută-mă!”

Domnul îți răspunde: „Ți-am spus că voi folosi viața ta pentru gloria Mea! Dar nu o să te folosesc până nu ești gata.”

Profetul Habacuc a scris: „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3).

Lucrurile pe care Dumnezeu le-a spus cu privire la tine se vor împlini. Dacă Dumnezeu a zis că își va aduce familia acasă, atunci El îți va aduce familia acasă! Dacă Dumnezeu a zis că va folosi viața ta, atunci El chiar va folosi viața ta ― dar după orarul Lui, nu al tău.

Pavel i-a îndemnat pe Filipeni: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8).

Uneori Dumnezeu pare că tace, chiar dacă El de fapt a trimis deja răspunsul. Cu toate acestea, răspunsul întâlnește o formă de împotrivire înainte de a ajunge la noi. Această piedică poate fi înlăuntrul nostru, deoarece am ascultat de alte voci care se împotrivesc vocii lui Dumnezeu. În societatea de azi, avem acces la atât de multe voci, și asta poate cu ușurință să ne ducă gândurile pe căi greșite. Trebuie să avem mare grijă pe cine și ce ascultăm.

Carter Conlon s-a alăturat echipei pastorale a bisericii Times Square în 1994 la invitația pastorului fondator, David Wilkerson, și a fost numit pastor principal în 2001. 

© 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  35 accesări
  0 comentarii
35 accesări
0 comentarii

Curăția inimii și a vieții

​ Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Matei 5.8  

Curăţia inimii este una din principalele ţinte spre care trebuie să tindem. Trebuie să fim curăţiţi înăuntru prin Duhul Sfânt şi Cuvânt, şi vom fi curaţi în afară prin consacrare şi ascultare.  

Este o legătură strânsă între inimă şi pricepere: dacă ne place răul, nu putem înţelege binele. Dacă inima este întunecată, ochiul va fi tulbure, cum pot să vadă pe Dumnezeu, aceia cărora le place păcatul? Ce fericire să-L poţi vedea pe Dumnezeu: este o rază din cer aici pe pământ! în Domnul Isus, aceia care au inima curată Îl văd pe Tatăl. Îl vedem pe El, adevărul Său, dragostea Sa, sfinţenia Sa, planul Său, atotstăpânirea Sa, caracterul Său, da, îl vedem pe Dumnezeu însuşi în Cristos. Dar aceste lucruri nu pot fi înţelese cum se cuvine, decât când părăsim păcatul. Numai acei care au ca ţintă sfinţenia, pot spune: "Ochii inimii mele sunt întotdeauna îndreptaţi spre Domnul". Dorinţa lui Moise: "Arată-mi faţa Ta" nu se va împlini decât pentru aceia care vor fi curăţaţi de orice păcat. "Căutaţi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul", striga Pavel; iar Ioan: "Cel ce are nădejdea aceasta, să-L vadă aşa cum este în slavă, se curăţeşte el însuşi, după cum El este curat". O, Dumnezeule, zideşte în mine "o inimă curată", ca să putem vedea faţa Ta!

  40 accesări
  0 comentarii
40 accesări
0 comentarii

Devoțional - Rugându-ne cum lumea nu a cunoscut vreodată

Odată am auzit pe un misionar vorbind despre mari treziri care au loc pretutindeni în lume. Era clar că în fiecare caz, „duhul de rugăciune” este legat de ultimul seceriș. În Vietnam, Siberia, zona Amazonului, Africa, oamenii lui Dumnezeu se roagă cu foc și fervoare — plângând și strigând la Dumnezeu, căutând fața Lui, ocupându-se de păcat și întorcându-se la neprihănire.

Nu poți fabrica acest soi de înclinație spre rugăciune; este rezultatul duhului de cerere. Am cerut să aibă loc câteva săptămâni de rugăciune la biserica Times Square și am experimentat un pic gustul acestei revărsări a Duhului. Într-adevăr, există o măsură a focului și a sârguinței în rugăciune peste tot în această națiune, dar nu am experimentat revărsarea duhului de rugăciune încă.

Dumnezeu îmi arată că până și dorința și înclinația pentru a ne ruga trebuie să vină de la Duhul Sfânt. Răspunsul se găsește în Zaharia 10:1: „Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată pentru toată verdeaţa de pe câmp” (Zaharia 10:1).

Trebuie să cerem de la Domnul duhul de rugăciune! El ne spune în Zaharia: „Cereți și vă voi da această sarcină din cer. Dar mai întâi trebuie să o căutați de la Mine.”

Este vremea să începem să cerem Domnului: „Oh, Doamne, toarnă Duhul Tău cel Sfânt peste mine ca să pot învăța să mă rog! Deschide fântâna și permite-mi să fiu parte a secerișului Tău de pe urmă!”

 Odată ce duhul Său de rugăciune se revarsă precum o ploaie peste tine, te vei trezi rugându-te pentru sfințenie, evlavie, puritate. Vei mijloci pentru cei dragi ai tăi pierduți și vei plânge pentru o lume care se află pe moarte. Dar tu trebuie să Îi ceri Duhului Sfânt să realizeze aceasta în tine — apoi să te încrezi în El! 

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  33 accesări
  0 comentarii
33 accesări
0 comentarii

O urare la inceput de an

Dumnezeu e în control

Dumnezeu Atotstapanul sa va dea zile senine,
Si prin mila Lui sa fie Anul Nou – un an de bine!
Fericirea si-ndurarea zilnic sa va insoteasca,
Planurile cele bune Dumnezeu sa le-mplineasca!

Sa va fie anu-acesta plin cu bucurii si pace,
In mantua mantuirii Dumnezeu sa va imbrace!
El, Cel Sfant si-Atotputernic, sa va toarne-a lui iubire,
Cu masura indoita de beluga si fericire!

Nici un gand de neiertare sa nu va umbreasca fata,
Soarele Neprihanirii sa va lumineze viata!
Sa va fie casa plana de belsug si desfatare,
Sa aveti paine pe masa, si in inima cantare!

Cand in mlastina si-n groapa incercarii veti ajunge,
Bunul Dumnezeu sa vina deznadejdea s-o alunge.
Sa nu pierdeti niciodata candela pentru picioare,
Biblia sa va ramana Calauza pe carare!

In Hristos Mantuitorul sa va fie bucuria,
Stanca Vietii, neclintita, sa va fie temelia!
Iar daca-ntristari vreodata veti simti ca va apasa,
Nu uitati fagaduinta, El din mana nu va lasa!

Valentin Popovici

Vezi articolul original

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  33 accesări
  0 comentarii
33 accesări
0 comentarii

Devoțional - El este vrednic de lauda noastră

Teologii folosesc un cuvânt straniu pentru a-l descrie pe Isus, zicând că El este “impecabil.” Să fii “pecabil” înseamnă să eșuezi, să păcătuiești, să fii de vină, să te chinui, să transmiți ideea că ceva din tine poate fi perturbat. Dar chiar în condiția Lui umană, natura divină a lui Isus a preluat controlul asupra întregii naturi umane. Nu exista poftă în ochii Lui, nici mândrie nu era în inima Lui. Doar acest lucru în sine este glorios. Chiar și în natura Lui umană El a rămas suveran, una cu Dumnezeu (vezi Matei 18:18, Coloseni 2:10).

Acum să luăm în considerare aceste atribute frumoase: El este perfect neprihănit (Ioan 8:46) și plin de dreptate (Ioan 8:16). El este atât drept, ca și cel care ne justifică (Romani 3:26). Cu alte cuvinte El găsește o cale de a-Și menține neprihănirea Lui în vreme ce El ne socotește neprihăniți de toate faptele noastre nedrepte.

El este veșnic, existând pentru totdeauna (1 Timotei 1:17). El este vrednic de lauda noastră pentru veșnicie. Și El este dragoste (Ioan 13:34) — o dragoste de nepătruns! El este omnipotent — atotputernic, neducând lipsă de putere. Mâinile Lui nu sunt legate de diavol, nici de voința noastră liberă; El are putere asupra oricărei situații în orice moment. El este omniprezent — oriunde tot timpul. El este omniștient, cunoscând începutul de la sfârșit chiar înainte de sosirea sfârșitului.

Toate acestea sunt în contradictoriu cu o anumită învățătură mincinoasă, numită teologia deschisă. Această teologie susține că Dumnezeu face un lucru în istorie, iar noi facem un alt lucru — că El reacționează la ceea ce facem noi și face ajustări. Nu, niciodată! Când Isus a fost răstignit, Dumnezeu nu observa în mod pasiv și zicea: „Oh, ar fi bine să fac ceva să răscumpăr acest lucru”. El a avut în atotcunoașterea Lui un Miel de jertfă cu mult înaintea creației. El are toată autoritatea și El conduce cu judecată perfectă. În rezumat, El este frumos — dorința tuturor popoarelor!

Ai putea crede că ai înțeles câteva lucruri despre Isus, precum cea de-a doua venire a Lui și teologia vremurilor de sfârșit. De fapt, ai putea să știi aceste lucruri la perfecție, de la pre-mileniu la sfârșitul erei și asta e bine. Dar nu vei fi în stare niciodată să înțelegi cu desăvârșire frumusețea lui Isus — dreptatea Lui, dragostea Lui, neprihănirea Lui, suveranitatea Lui, natura Lui veșnică. 

Gary Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  45 accesări
  0 comentarii
45 accesări
0 comentarii

Convertirea continuă

Dumnezeu e în control

„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” ( Matei 18:3)

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în inţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou.

Atitudinea vieţii naturale faţă de cea spirituală trebuie să fie aceea a unei convertiri continue şi acesta este un lucru împotriva căruia obiectăm atât de des. In orice situaţie…

Vezi articolul original 144 de cuvinte mai mult

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  44 accesări
  0 comentarii
44 accesări
0 comentarii

Devoțional - Pericolul răcelii

Unii oameni care s-au depărtat de credință își spun: “Pot să mă împac cu Domnul oricând aleg eu. Doar că nu sunt gata. Nu sunt supărat pe Dumnezeu; am numai nevoie de timp cu prietenii mei, timp să mă distrez. Știu că Dumnezeu este iubitor și milos, deci când sunt gata, voi veni la El. Voi știi când va sosi clipa aceea”. Aud aceste gânduri mai ales printre tinerii care se îndepărtează.

Duhul Sfânt mă constrânge să vă arăt pericolul răcelii. Nu e vorba că Dumnezeu își întoarce fața de la cei care se îndepărtează de credință; harul Lui este oferit mereu. Sângele lui Hristos nu Își va pierde puterea niciodată față de păcătoși, dar răceala spirituală are un efect puternic și previzibil. Ea duce la împietrirea inimii.

Cuvântul „împietrire” indică o condiție care este dincolo de influența oricăror implorări pline de har, oricăror stăruinți din partea Duhului Sfânt. Totul începe cu răceala — o excludere autoimpusă din prezența lui Dumnezeu, fără nici o intenție de a asculta de chemarea Evangheliei. Persistând în răceală față de vocea lui Dumnezeu — ținându-te distant față de Duhul Sfânt — va avea ca rezultat împietrirea.

Pavel se referă la acest lucru atunci când el spune că înainte de revenirea lui Isus „va veni lepădarea de credință” (vezi 2 Tesaloniceni 2:3). El vorbește despre o apostazie în masă, care va fi urmată de o eliberare a duhului lui antihrist la acea vreme. Acei care „nu au primit dragostea adevărului” (2 Tesaloniceni 2:10) vor cădea sub o mare înșelăciune; ei vor crede minciuni mai degrabă decât adevărul. Iar cei care Îi vor întoarce spatele lui Isus, care este adevărul, vor pieri (2:10).

Cartea Evrei ne dă acest avertisment: „Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului” (Evrei 3:12-13).

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  38 accesări
  0 comentarii
38 accesări
0 comentarii

Lăudați pe Domnul !

Dumnezeu e în control

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmul 150/6

Ninge cu  pace, e o noapte adâncă,
Izvorul rece a amuțit în stâncă,
Doarme cocorul alb, obosit de mult zbor,
Flori se scutură de pe aripa de nor.

Doarme și omul, obosit și somnoros,
A uitat de miezul nopții și de Cristos,
Dar cerul nu doarme, nici nu dormitează,
În miez de noapte strigă  tare”Veghează!”

Un vârtej de lumină, al Nordului vânt,
Împrăștie, în noapte, al Cerului cânt;
-Trezește-te harfă, și tu, izvor duios!
Bucură-te, omule, s-a născut Cristos!

Cedrilor făloși, să vă legănați în vânt!
Strigă, în noapte, cu putere Duhul Sfânt,
Cascadelor, să cântați  din harfă duios!
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Valuri mărețe de pe oceanul  mănos,
Peşti ai mării, să Îl lăudați pe Cristos!
Tot ce are  suflare să cânte duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Copii din Vale, alergați după Cuvânt!
Se scutură florile albe de Duh Sfânt,
Înălțați o cântare Pruncului  duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Bucură-te, suflet cu haina pătată,
Cu apa vieții, ea  va fi spălată,
Înalță o cântare Pruncului duios,
Haină albă primești în dar de la Cristos!

Ninge cu pace peste Valea  adâncă,
Turmă a lui Cristos, urcă-te pe Stâncă!
Să ieșiți în noapte, sărutați -vă duios!
Bucură-te, turmă, te iubește Cristos!”

Arancutean Eliza 

Vezi articolul original

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  51 accesări
  0 comentarii
51 accesări
0 comentarii

Devoțional - Ține-te strâns

“De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie.” (Evrei 3:7-8)

“Să rămânem tari în mărturisirea noastră [de credință].” (Evrei 4:14)

A ne ține tare de credința noastră este crucial, pentru că păcatul care ne împietrește cel mai mult este necredința. Israel și-a împietrit inima „în ziua răzvrătirii... în pustie” (Evrei 3:8). Aceasta a avut loc în timpul de încercare al lui Israel, atunci când încercări ca de foc au venit peste ei. Pe durata acelor vremuri dificile, promisiunile lui Dumnezeu părea că dădeau greș. Iar când se părea că Domnul nu le mai asculta strigătele, ei s-au mâniat pe El.

Ceva similar s-a întâmplat cu mulți creștini din această generație. Am vorbit cu credincioși care erau la un moment dat zeloși, dar care acum au inimi împietrite. Aceștia sunt oameni care odată au umblat cu credincioșie cu Domnul. Au crezut Cuvântul Lui, și-au întemeiat viețile pe adevărul biblic și eraupasionați  pentru Isus. Apoi a venit o criză; au strigat la Dumnezeu la vremea lor de nevoie disperată, dar rugăciunile lor nu au fost ascultate atunci când și-au programat ei. Plini de mânie, L-au acuzat pe Dumnezeu: „M-ai dezamăgit!” Astăzi acești oameni nu vor să audă un cuvânt pe care îl rostesc.

Alții sunt îndepărtați de asocieri cu prieteni neevlavioși. Harul lui Dumnezeu încă este disponibil pentru ei, mila Lui este extinsă, dar cu timpul, plăcerile păcatului i-au împietrit.

Dumnezeu să ne ajute în aceste vremuri incerte „să avem grijă” ca nu cumva să ni se împietrească inima în ziua încercării noastre. Este posibil să crezi că tu nu îți vei putea împietri inima niciodată. Însă momente grele și încercările sunt garantate tuturor celor care Îl urmează pe Isus; nimeni nu este scutit. De aceea, „astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 4:7-8).

Acum este timpul să te împaci cu Dumnezeu pentru că generația de astăzi și-a pierdut frica de El. 

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  57 accesări
  0 comentarii
57 accesări
0 comentarii

Timpul

O nouă zi a început
Și curge ca un râu în vale
Se duce; dar eu ce-am făcut?
M-am depărtat, mai mult… pe cale.

Și trece timpul făr’ să-ntrebe
Nu-l poți opri sau să-l grăbești
Se duce; ce-ai să faci atunci?
Când cerul sfânt, tu n-o să vezi?

Și iată timpul, nu te-ntreabă
Ce ai făcut? Sau ce-ai să faci?
Nu vrea să știe, amice dragă
De viața tu ți-ai rezolvat.

Nu vrea să știe de-mpăcarea
Sau mântuirea, tu de-o ai
Nu vrea să știe timpul frate
De cu Isus viața o ai.

Nu vrea să știe de credință
Nu vrea să știe nici de fapte
Nu știe că credința mare
Fără de fapte este moartă.

Și de iubire nu te-ntreabă
Indiferent i-e de iubești
Dacă urăști lui i-e tot una
Nu te împinge să iubești.

De ierți? Nu te întreabă veac!
Dacă te cerți nu vrea să știe
El are doar o-ndatorire
O slujbă ce i-e pregătită.

El e supus, nu-ți da răgaz
Cu el nu poți negocia
El este-n slujba lui Isus
Și n-o să poți a-l amâna.

Și firul vieți-a fost decis
Chiar înainte să te naști
Pământul nu era creat
Când numele îți era dat.

Nici dealuri, mări și nici suflare
Nici orizonturi nu erau
Când Domnul se juca cu tine
Și sufletul îți cunoștea.

Deci crede cu toată ființa
Nu amâna, nu este timp
Nu mai te duce la răscruce
Tu timpul nu o sa îl schimbi.

Maria Rank

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  51 accesări
  0 comentarii
51 accesări
0 comentarii

Devotional - Rugaciunea in conformitate cu voia lui Dumnezeu

„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:26)

Complexele și durerile din viețile noastre ne pot copleși, astfel încât să nu putem găsi cuvinte în rugăciune. Chiar și apostolul Pavel a experimentat această dilemă; El vorbește despre „slăbiciunea noastră” și recunoaște că „nu știm pentru ce ar trebui să ne rugăm”. Dar Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi pentru a ne ajuta să ne rugăm dincolo de capacitatea noastră limitată, pentru că „Cel care cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:27). Deși cuvintele inteligibile nu sunt întotdeauna folosite, Duhul ne ajută să îndeplinim condițiile de a cere după voia lui Dumnezeu – care este și secretul oricărei rugăciuni adevărate. Trebuie să credem acest lucru și să fim deschiși pentru lucrarea actuală a Duhului Sfânt.

Pentru fiecare persoană care nu reușește să se roage din cauza noțiunilor greșite despre suveranitatea lui Dumnezeu, există și altcineva care se roagă mult, dar din motive greșite. Așadar, Iacov adaugă această precauție: „cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4:3).

Astăzi oamenii „pretind” lucruri care nu au fost niciodată promise credincioșilor din Noul Testament, ignorând puterea spirituală și harul de care are nevoie lumea cu disperare. Prima regulă de rugăciune nu este „credința”, ci dacă cererea este conform voii lui Dumnezeu. Să nu uităm că Domnul încă stă pe tronul Său, fiind Suveran peste univers!

Chiar dacă uneori poate fi dificil să discernăm voia lui Dumnezeu, El ne va învăța cum să ne rugăm, dacă așteptăm cu umilință îndrumarea Lui. Două promisiuni puternice pot oferi vieții noastre de rugăciune un nou început, astfel încât să putem să ne rugăm în mod regulat cu încredere:

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5) „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (Filipeni 4:19)

Promisiunile lui Dumnezeu să îți schimbe rugăciunea, astfel încât să nu te mai temi să ceri și să primești lucruri mari de la El.

Jim Cymbala a început lucrarea din Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci de membri, într-o clădire mică, într-o zonă periculoasă a orașului. Nativ din Brooklyn, el a fost un vechi prieten al lui David și al lui Gary Wilkerson.

Jim Cymbala © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

 

  58 accesări
  0 comentarii
58 accesări
0 comentarii

Noaptea Naşterii

Dormea dus Betleemul, era în miez de noapte,
Doar trei păstori de strajă în jurul turmei stau,
În câmp, la foc, afară‎ se auzeau doar şoapte,
Cum se-ncălzeau, cu rândul, memorii depănau.

Vorbeau cum Domnu-n mila-I fu binevoitor
Şi le-a grăit prin Mica, Isaia şi-alţi profeţi
De împăratul David, cândva şi el păstor,
Şi de-un urmaș la tronu-i, un rege-al noii vieţi.

Nădăjduiau, Mesia o să-i elibereze,
Gemeau în subjugare, sub crudă tiranie,
Visau la vremi mai bune duhul să-nvioreze,
La un regat în care să-nceap-a Lui domnie.

Luceau în noaptea-aceea puzderie de stele,
Dar una părea soare pe bolta de cobalt,
‎Dormea întreaga fire acolo-ntre vâlcele,
Feerică lumină venea dinspre înalt.

În pacea-aceea-adâncă ‎s-a auzit un sunet,
Un sunet de trompetă văzduhul l-a străpuns
Şi altele urmară ca un năvalnic tunet,
Ecoul lor în vale le da strident răspuns.

Şi-un înger deodată grăi: “V-aduc o veste,
Vi s-a născut un rege ce mântuie poporul!”
Apoi se-alăturară în armonii celeste
Alai de mii de îngeri slăvind pe Creatorul.

“Lui Dumnezeu dați slavă că-n loc înalt domneşte
Şi pace dăruieşte celor ce-I sunt plăcuţi,
De-acum să nu vă temeţi! Scriptura se-mplineşte,
‎Iar mântuirea-i dată acelor ce-s pierduţi!”

S-au bucurat păstorii de cele ce-auziră
Şi de cereasca oaste lui Dumnezeu dând glorii….
Dar … să le dea solia … pe ei îi hărăziră …
Să se deschidă cerul … pentru ei, muritorii? ! ?

Şi-au ascultat cântarea cuprinşi de-un freamăt sfânt
Pe Dumnezeu mărindu-L că Fiul ne-a trimis
‎Şi-a cercetat poporul, cum stă scris în Cuvânt,
Cum veacuri multe-n urmă profeţii au prezis. ‎

Când îngerii plecară, păstorii se vorbiră:
“Să ne grăbim, să mergem şi noi la Betleem!”
‎Luând merinde-n traistă voioşi la drum porniră,
‎”În noaptea asta sfântă pe Prunc vrem să-l vedem!”

În staul, într-o iesle-L aflară pe Isus,
S-au închinat-naintea-I cu mare bucurie,
Totul a fost întocmai cum îngerul le-a spus…
Şi-au povestit Mariei minunea din câmpie.
…………………………………………

Noi îi serbăm venirea de două mii de ani
‎Şi ne înduioşează a Naşterii vestire,
‎Cum El, cu umilinţă, veni la cei sărmani,
Dar, dragi creştini, aceasta nu-i doar o povestire.

Copilul sfânt dat lumii e darul mântuirii,
E mâna Lui întinsă spre-o lume de păcat,
‎În groapa fărdelegii, pe veci sortiți pieirii,
‎Am fi rămas de-n mila-I nu ne-ar fi ridicat.

Eram vrăjmaşi prin Lege, ne-ar fi-nghițit pustiul
De n-ar fi fost El, Mielul, sacrificat pe lemn,
Că ne-a cruțat de-osândă şi ne-a trimis pe Fiul
E-a dragostei dovadă, e-al prețuirii semn!

E cânt şi veselie, e mare sărbătoare,
Cei mulți petrec la mese, noi să nu fim la fel,
Să nu uităm că toate în lume-s trecătoare,
În noaptea asta sfântă să nu-L uităm pe El!

Olivia Pocol 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  68 accesări
  0 comentarii
68 accesări
0 comentarii

Devotional - Aflarea partasiei

„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului, şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.” (Psalmul 107:1-5).

Iată o clasificare a persoanelor care au cunoscut cândva plinătatea Domnului și, la un moment dat, în viața lor au primit o izbăvire glorioasă. Dar acum aceștia se află într-o pustie, rătăcind singuri și fără a mai putea găsi cetatea. „Cetatea” din Vechiul Testament se referă la Sion, care reprezintă adevărata biserică a lui Dumnezeu. Astăzi, desigur, că cetatea este adevăratul Trup al lui Hristos; cei care se închină în duh și în adevăr. Iar această clasă de credincioși descriși mai sus este formată din cei care nu pot să găsească „cetatea”. Ei nu mai frecventează adunările, fiindcă nu par să poată găsi un loc de cult care să răspundă nevoilor lor.

Domnul a poruncit: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Evrei 10:25). Mulți creștini flămânzi merg din biserică în biserică, încercând să își găsească locul. Până la urmă, omul renunță chiar la căutarea unei biserici bune, fiindcă sunt convinși că nu există.

Este adevărat că este greu să găsești astăzi biserici la care să merite să te alături. De fapt, aceasta este o plângere comună între credincioși. Dar fiți siguri că Dumnezeu are Trupul Său de credincioși din întreaga lume, cei care împărtășesc o legătură prin Duhul. Dacă strigați către El, Domnul vă va arăta în mod miraculos creștini cu aceeași viziune cu care să vă puteți bucura de părtășie, chiar dacă acesta ar fi un grup mic. Acest lucru este important, fiindcă fără părtășia cu un Trup autentic al creștinilor, puteți sfârși reci și singuri, în pericol de a vă părăsi dragostea dintâi față de Mântuitorul. 

Dragilor, îndrăzniți să-I cereți Domnului să vă călăuzească în „cetatea” voastră de închinare, iar El va fi credincios pentru a vă conduce. El simte o mare bucurie când Își vede copiii închinându-se împreună.

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

 

  59 accesări
  0 comentarii
59 accesări
0 comentarii

Cu încredere

Cu încredere privește
Ziua cea de mâine, știi –
Domnul tău te fericește
Azi, acum și-n veșnicii!

Nu-și părăsește moștenirea,
Ce a zis, va-nfăptui!
În Mâna Lui poartă-ngrijirea
De toți, de toți ai Săi copii!

Tu înalță-L, proslăvește-L,
Vei vedea cum va lucra!
Preamărește-L, mulțumește-L,
Dreapta Sa va triumfa!

Norul nu durează veșnic,
Nu e doar crivăț și iarnă –
Domnul tău, Cel Sfânt, Cel Vrednic
Toarnă peste ai Săi, da, toarnă

Tărie, Har și bucurie,
Binecuvântări divine!
Orișicine azi să știe:
Mâna Sa oricând va ține,

Va conduce pe cărare,
Sprijini-va pas cu pas
În bunătate și-ndurare,
Pe toți ce ascultă Sfântul Glas,

Pe cei, ce-n Sângele jertfit
Își au hainele spălate,
Pe cei ce spun: ”Da, fii slăvit –
Stăpân, Părinte, Împărate! ! ! ”

Lidia Cojocaru 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  71 accesări
  0 comentarii
71 accesări
0 comentarii

Devotional - Recolta este gata acum

Apostolul Pavel ne spune că am fost chemați de Dumnezeu să alergăm o cursă. Petru face referire la această cursă, de asemenea, atunci când ne spune să ne încingem coapsele minții noastre (vezi 1Petru 1:13). El spune că trebuie să ne pregătim pentru alergare, întărindându-ne credința și încrederea în Domnul.

Cu toții avem o chemare cerească scrisă de Dumnezeu. Poate că Duhul Sfânt ți-a dăruit o viziune privind care este chemarea ta. Dar probabil că există un mare decalaj între chemarea ta cea mai înaltă și împlinirea ei. Uneori, acest decalaj vă poate provoca disperare și acesta este motivul pentru care Pavel ne avertizează privind gândirea - pentru a ne aminti un anumit adevăr despre Dumnezeu.

Dumnezeu dorește să Își arate puterea celor ale căror inimi sunt complet ale Lui. În acest moment s-ar putea să te afli în confuzie. Cu toate acestea, Dumnezeu spune că puteți face mai mult decât cei care aparent au totul: „Se poate să credeți că nu aveți cele necesare, însă nu aveți nevoie de resursele lumii. Dacă veți avea încredere în Mine pentru a-Mi îndeplini scopul în viețile voastre, veți vedea că se va împlini mai repede decât vă puteți imagina. Îl voi îndeplini cu mai multă putere, cu mai multă autoritate și voi fi glorificat prin viețile voastre”.

Dumnezeu vrea să Se îngrijească de tine prin ceea ce tu nu poți găsi de unul singur. Într‑adevăr, Isus ne spune că Tatăl dorește să ne dubleze recolta. În Ioan 4:35, Isus și  ucenicii Săi treceau pe lângă niște câmpuri de cereale. El a arătat înspre acestea și le-a spus ucenicilor Săi: „Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş”. Ridicați-vă privirea fiindcă recolta este gata chiar acum.

Lecția lui Isus privind câmpurile de recoltă declară tuturor celor care Îl urmează: „Acum este timpul!” El spune: „Nu există nicio așteptare în Împărăția Mea, așa că nu lăsați nici o scuză să vă abată. Acum este momentul să mă urmezi și să-ți parcurgi alergarea fără vreo ezitare!“

Gary Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  63 accesări
  0 comentarii
63 accesări
0 comentarii

Ce-i omul?

Ce este viaţa, te întrebi, ce-i omul?
Infim atom în universul vast?
Drum între leagăn şi-ultim ceas nefast?
Firul subţire ce-l deşiră ghemul?

E doar un abur ce se-arat-o vreme
Plutind, mânat de vise, apoi piere,
Urmează, mai târziu, sau mai devreme,
Temuta cale fără-napoiere.

Suntem captivi trăirilor prezente,
Trecutul şi-a-ncuiat tăcut zăvorul,
Sperăm în şansa clipei complezente,
Însă nu ştim ce-aduce viitorul.

De mici dorim să facem paşi mai mari
Ne-ascundem vârsta să părem “mai copţi”,
De-ar fi-n putinţă, peste ani să sari …
Sunt zile-n care ne-am lipsi de nopţi.

Adulți fiind, cu sârg clădim, clădim,
Nimic nu poate-a ne tăia elanul,
Ades uităm că într-o zi murim,
Nu ştim dac-o mai fi un alt “la anul”.

Iar de-mbrăcăm şi “haina bătrâneții”,
Clipele zboară, parcă-s mai grăbite,
E-un dar să vezi iar zorii dimineţii,
Nopţile-s albe, zilele-s cernite.

În urmă suflă vântul rece-al morții,
Inima-şi poate-opri oricând bătaia,
Uşor lăsăm atâtea-n voia sorții
Fără să ştim când ni se-ntoarce “foaia”.

Ţărâna se întoarce în ţărână,
Iar lacrimile râuri curg în urmă,
Doar amintiri de-acum o să rămână
Şi năzuinţi ce moartea nu le curmă.

Te-ntrebi: ce-i omul pe făgaşul vieţii?
Un abur, o firavă adiere …
Dar cel născut din Dumnezeu nu piere,
E-ngemănat cu raza Dimineţii!

Olivia Pocol

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  83 accesări
  0 comentarii
83 accesări
0 comentarii