Blog-uri eLogos. Scrie și tu!

Să iubești nelimitat

Când te umilește omul, te ridică Dumnezeu,
Să nu-ți fie deloc teamă, te va-mbărbăta mereu.
Oamenii prin răutate, vor să-ți spulbere credința
Dar tu mergi tot înainte, înainte-i biruința.

Dragostea este răspunsul pe care poți să-l dai mereu
Chiar de ești batjocorit, chiar de ești în ceasul greu.
Căci porunca cea mai mare-i să iubești nelimitat,
Dacă poți să faci aceasta, ești un om eliberat.

Inima să-ți fie plină de iubirea Lui Hristos,
Și mereu să stai de veghe ca să poți fii de folos.
Celui ce te-a umilit, tu să-i fii de ajutor
Dacă poți să faci și asta, ești un om împlinitor.

Mângâie prin vorba ta, să zidești, să nu dărâmi,
Căci ce spui, te definește și aceea ai s-aduni.
Dacă spui o vorbă goală, nu are nici un efect,
De-aceea, fii o pildă, caută să fii corect.

Căci prin ceea ce vei face, te vei caracteriza
Vor cunoaște-acei din jur, cine e de partea ta.
De aceea, cel mai bine-i, să te lași mereu ghidat,
De Hristosul ce prin cruce la Golgota a triumfat.

Nichifor Nicu 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  18 accesări
  0 comentarii
18 accesări
0 comentarii

Mulțumesc pentru TOT, TOATE și mai ales pentru TOȚI…

Ciprian I. Bârsan

Am trecut prin momente grele, atunci nu am înțeles de ce, dar azi privind în urmă pot rosti: Mulțumesc!
Am fost în prăpastie, prăbușit în deznădejde gata de a renunța, de a părăsi lupta, atunci cuptorul mi s-a părut prea greu, dar acum, înțelegând scopul rostesc cu bucurie: Mulțumesc!
Uneori, oamenii m-au rănit și atunci m-am apărat, rănind la rândul meu. Am plâns și au plâns și alți din pricina mea. Nu am înțeles atunci pentru ce.. Dar azi înțelegând miracolul transformării rostesc: Mulțumesc!
A trebuit să pierd lucruri și mai ales persoane dragi, atunci am urlat, am plâns am privit supărat spre cer. Durerea a fost cumplită, mi-au secat izvorul lacrimilor, mi-a ucis speranța…dar am învățat atunci că doar alături de Tine pot trece peste orice obstacol! Îți mulțumesc!
Pentru TOT, TOATE și mai ales pentru TOȚI…

Mulțumesc Doamne!

Cu dragoste,
Ciprian Bârsan

Vezi articolul original

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  31 accesări
  0 comentarii
31 accesări
0 comentarii

Mă țin de Hristos

Adânc, undeva, în sufletul meu
Exist-o dorință ce-o știe Dumnezeu.
Există un dor și-o profundă durere
Doar Domnul mai știe să dea mângâiere.

Aștept cu credință ziua în care
De la Hristos primesc rezolvare
Și nimeni vreodată nu va putea
Să-mi șteargă dorința din inima mea.

Nădejdea-i toiagul de care mă țin
Atunci când furtuna lovește din plin.
Nu dau înapoi, păstrez a mea cale
Eu știu că Hristos mă va scoate din vale.

De vântul m-apleacă cu fața în jos
Mă țin tot mai tare de Sfântul Hristos.
Dar eu nu renunț, aștept cu credință
Ziua în care primesc biruință.

Și ziua aceea e gata să vină
Hristos mă va scoate din nou în lumină
De-aceea stau tare, bazat pe Cuvânt
C-așa mi-a vorbit Hristosul PreaSfânt.

Privirea o țin mereu ridicată
Spre-Acela ce-mi este de-a pururea Tată
Și știu că în mila Lui Sfântă și Mare,
Mă ține de mână, mă ține-n picioare.

Răbdare se cere acum de la mine
Și știu, sunt convins, prin El, totu-i bine
Lucrează cu semne, minuni și putere
Aceasta-I Hristosul ce dă mângâiere.

Să fie slăvit al Lui nume PreaSfânt
Și sus în cer și jos pe pământ.
Să-I cânte natura și omul să-I cânte
Să-I cânte furnica cu greieru-n frunte.

Glorie Ție, ești plin de-ndurare
Te-nduri de oricine, de mic și de mare
Pătrunzi în adânc, cunoști pe deplin
Te laud, Isuse și veșnic mă-nchin.

Nichifor Nicu 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  40 accesări
  0 comentarii
40 accesări
0 comentarii

Terestra existență

Recunoaștem că-n terestra existență
Esențială e a Cerului prezență
Fără ea viața e doar un suflu greu
În care domină idolul numit “Eu”

Cei ce nu deschid spre Cristos ferestre
Gustă coșmarul trăirii terestre
Și merg înapoi ca racul, nu înainte
Și nu va fi nimeni să-i reprezinte…

Fără conecții cu universul ceresc
Doar despre structuri efemere vorbesc
La cel mai slab vânt frica îi cuprinde
Și doar demonii le dau, zilnic, merinde.

Dar cei în care Fiul Omului lucrează
(Având un crez și-o conștiință trează)
Trăiesc pe Terra cu gându-n Paradis
Și împlinesc tot ce-n Scriptură-i scris.

Ei merg din biruință în biruință
Învingând în ei duhul de neputință
Păstrează-n visterie cereștile comori
C-așa pot să primească din Paradis splendori.

Terestra existență pentru cei predați
(Care nu mai sunt de necredință legați)
E doar trecere prin ținutul frământării
Spre Plaiul etern al binecuvântării.

Nădejdea vie îi caracterizează
Cu consistență Cuvântul îl studiază
Și-n suflet nutresc sentimente divine
Stăpânului lor ei vor să se-nchine.

Terestra existență e pelerinaj
Dar din Slavă s-a trimis la ea un mesaj:
Sfârșitul nu e eterna noapte-n neant
Ci-nceputul unui trai sublim, captivant.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  36 accesări
  0 comentarii
36 accesări
0 comentarii

Mi-e dor!

Mi-e dor, de murmurul rece de Izvor
De apa Lui cristalină, curată și lină
Mi-e dor, de Patria Cerească, mi-e dor,
De Țara Sfântă de Sus, de Patria Divină!

Mi-e dor, de foșnetul frunzelor duios,
De codrii falnici, cu coroane arătoase
Mi-e dor, de glasul blând, al lui Hristos,
Mi-e dor, de luncile, cu holdele mănoase!

Mi-e dor, de turmele de oi, de pe tainicul Plai,
De apa de Izvor, mi-e dor, de sfânta cunună,
Mi-e tare dor, de râvnitul și doritul Rai,
Mi-e dor, să mă adap din apa curată lină!

Mi-e de Tine Doamne, mi-e dor să Te simt,
Amândoi, să mergem pe Sfânta Cărare,
Mi-e dor, de Lumina albă, de curat argint
Mi-e dor de Tărâmul Sfânt, în lumini strălucitoare!

Mi-e dor, de Cerul Sfânt, de albastru azuriu,
Mi-e dor, de Sfânta și dulce primăvară,
Mi-e dor, de Domnul Isus, Cel veșnic viu,
Mi-e dor de veșnicie, în Cerul Sfânt, să răsară.

Mi-e dor Isuse, să văd chipul Tău glorios,
Mi-e dor, de răpirea Bisericii, din greul amar,
Mi-e dor, să fiu în Cer, cu Domnul meu Hristos,
Mi-e dor, de Plaiuri Sfinte, Plaiuri fără hotar!

Stelian Ciobanu 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  44 accesări
  0 comentarii
44 accesări
0 comentarii

Un nou rasarit

Ca firul de abur suntem pe pamant,

Un strop in oceane, o frunza in vant,

O umbra timida ce iute se trece,

Pe-a vietii poteca spre lespedea rece.

Un fulg ratacit in padurea argintie,

Un bob de nisip in imensa pustie,

O lacrima, o soapta, un zambet si-apoi…

Ne-ntoarcem in glie saraci, tristi si goi.

Dar ce va ramane cand noi vom pleca?

Si trecerea noastra ma-ntreb va conta?

Lasa-vom in urma o dara-n Lumina,

O jertf-a Iubirii, mireasma Divina?

Lasa-vom cu grija urmasilor in dar,

Tamaia ‘nchinarii arzand pe altar?

Lasa-vom credinta in inima lor?

Frumusetea iertarii si-al cerului dor?

M-ajuta Parinte, fa-mi traiul atent,

Dragostea sfanta sa las testament,

Sa vada tot omul ce sta langa mine,

Ca viata-i frumoasa traita cu Tine.

Iar cand fumul negru se pierde-n amurg,

Cand clipe din urma-n clepsidra se scurg,

Cand a mea umblare va fi la sfarsit,

Ma naste-n Lumina, Un Nou Rasarit!

Marius Alexandru

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  44 accesări
  0 comentarii
44 accesări
0 comentarii

Momente Apologetice – “meritam un an mai bun”

Ciprian I. Bârsan

Un pacient la clinica îmi urează un an mai bun, citând ca „meritam un an mai bun.” Din instinct i-am răspuns ca nu știu daca meritam ceva, după care m-am oprit, dând-mi seama ca contextul in care eu vorbesc poate sa nu fie același in care el vorbește.

Oare meritam un an mai bun?

In 2020, nu am avut o zi libera, nu m-am scuzat pe caz de boala sa nu merg la servici, nu am avut vacanța, iar ultima zi din an am fost de garda, prima zi a noului an fiind la lucru. Pot crede ca merit ceva mai bun?

Nu știu cum vezi tu lucrurile, însă păcătoșenia inimi mele cere binecuvântare pa când bunătatea cerului îmi spune ca harul Sau îmi este îndeajuns. Spitalele din jurul meu sunt pline cu pacienți cu Covid. Pandemia pare sa-si facă de cap, pe când vaccinul încă nu își poate face…

Vezi articolul original 114 cuvinte mai mult

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  43 accesări
  0 comentarii
43 accesări
0 comentarii

S-a mai scurs un an

Ni s-a mai scurs un an pe firul vieții
Și nu știm câți de-acum vor mai veni. .
Chiar de ne-aflăm în floarea tinereții
Sau de-am ajuns la anii bătrâneții
Să fim mulțumitori petru-orice zi.

Căci Domnul, felurit mereu vorbește
Dar omul nu ia seama că-i grăbit
Din goana după vânt nu se oprește
Din tot ce-a strâns nimic nu-i folosește
În clipa când ajunge la sfârșit.

Iar anul ce-a trecut ne-a fost dovadă
Un virus mic pe mulți a-ngenunchiat
Cei infectați au început să creadă
Când au ajuns cu ochii lor să vadă
Cum firul vieții poate fi scurtat.

Unii-au trecut de-aici în veșnicie
Iar alții ce-n spitale-au petrecut
Purtând in inimi o nădejde vie
Și-o perspectivă pentru veșnicie
Ce mult dorit-au noul început.

S-a scurs un an, dar ce vrea să ne spună
Întreaga pandemie care-a fost?
De vrei cumva în Cer să ai cunună
Alege înțelept partea cea bună
Trăiește în lumină și cu rost!

Viața pe pământ e-așa fragilă
Iar viața cu Isus n-are sfârșit
Poți sta-n bordei sau locui-ntr-o vilă
Situația pe-aici e instabilă
Bogat e doar acela mântuit.

Căci n-am adus nimic cu noi în lume
Și nici de-aici nimic nu vom lua
Cuvântul Lui nu face cu noi glume
El ne-a promis că e cu noi prin lume
Și-orice-ar veni El lângă noi va sta.

Un An necunoscut ne stă în față
Și nu stim câți din noi îl vom sfârși
Isus Hristos ne dă a Lui povață
Iar prin Cuvânt ne cheamă și ne-nvață
Și doar de-L ascultăm vom birui.

Deacea să luăm cu toți aminte
Și-n Anul care vine să dorim
S-avem mai mult elan în cele sfinte
Iubind mereu c-o dragoste firbinte
Fiind cum El dorește ca să fim.

Să răspândim mai mult a Lui lumină
Știind că timpul este pe sfârșit
Că orișcând El ar putea să vină
Că-i dimineața, la amiaz, la cină
El vine! Dar ești oare pregătit?

Crezând, să devenim o nouă ființă
Nascuți din Duh și Adevăr deplin
Trăind adevărata pocăință
Să ne înfățișăm plini de credință
La Tronul de Lumină, cristalin.

În Anul ce ne stă acum în față
Și cu necaz dar și cu bucurii
Oferta lumi-i doar un fir de ață
Dar cine-apucă-adevărata Viață
Trăi-va cu Isus în veșnicii.

În Anul Nou noi nu știm ce-o să fie
Un lucru-i sigur și acela-l știm:
Isus e Domn chiar și în pandemie
Și ne iubește orice-ar fi să vie
Iar orice zi e-un Har care-l primim.

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  43 accesări
  0 comentarii
43 accesări
0 comentarii

Bucurați-vă în stil dumnezeiesc

Bucurați-vă în stil dumnezeiesc
Azi celebrăm măreața sărbătoare
Iar profeția și-mplinirea se-ntâlnesc
Planeta a scăpat de sub teroare.

Dați la o parte frământări cotidiene
Doar exaltare sufletul să dea
Să fie doar manifestări nepământene
C-acestea pot în Paradis să stea.

Spre slava Pruncului Profet cântați
S-audă toți confrații și vecinii
Pentru eternitate fost-ați destinați
Chiar dacă azi vă deranjează spinii.

Ce misiune și ce plan măreț!
Doar Fiul putea să le-mplinească
Venit-a să învingă planul hrăpăreț
Capul nimicitorului să îl zdrobească.

Sosirea Lui a răspândit Lumină
Să poată toți distinge-ngustul drum
Și-acces la-mpărăție să poată să obțină,
Să nu confunde aurul cu lut și scrum.

‘Nălțați din suflet melodii sublime
Întreg lăuntrul să fie în extaz
Ființa voastră mulțumire să exprime
Pruncul născut e un Războinic Viteaz.

Pretutindeni răspândiți vestea-ntrupării
Cei ce nu știu să afle cum a fost,
Cum pot fi îmbrăcați în haina-ncredințării
Să-și afle doar în Fiul Omului un rost.

Bucurați-vă în stil dumnezeiesc
Azi celebrăm măreața sărbătoare
Iar profeția și-mplinirea se-ntâlnesc
Planeta a scăpat de sub teroare.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  48 accesări
  0 comentarii
48 accesări
0 comentarii

Lăsând pe Rege să se nască

Lăsând pe Rege să se nască,
Și-n viața voastră, veți vedea
Cum bucurii o să-ncolțească,
Să-L înțelegeți veți putea.

Bătând la ușa încuiată
L-ați tot respins, L-ați tot respins
Dar a bătut încă odată
C-a Lui iubire nu s-a stins.

El va aduce tratamentul
Să vindece al vostru trai
Veți îndrăgi evenimentul
Și veți porni cu drag spre Rai.

În orice inimă deschisă
Se naște-al Lui ceresc program
A voastră soartă e decisă:
Moștenitori cu Avraam.

În ieslea inimii să fie
Căldura dragostei cerești
C-atunci trăiți în armonie
Cu legile duhovnicești.

El vă aduce siguranța
Că existența are-un rost
Va fi învinsă ignoranța
În El avea-veți adăpost.

Deschideți fără amânare
Lăsați- vă pătrunși de El
Lumina Lui dă-nseninare,
Creează dor pentru Betel.

Lăsând pe Rege să se nască
Și-n viața voastră veți vedea
Cum hotărâri o să-ncolțească
Pe El, oriunde, a-L urma.

Și-L veți urma spre veșnicie,
Chiar de veți trece prin cuptor
Veți fi-mbrăcați în vrednicie
Lângă al vostru Blând Păstor.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  55 accesări
  0 comentarii
55 accesări
0 comentarii

Gândindu-mă la întrupare

Gândindu-mă la Întrupare
Mi-e sufletul de pace plin
Mi-aduce-n viață-nseninare,
Îmi luminează-al meu destin.

Mi-e inima, total, atrasă
Spre Betleem – profetic loc
Mă simt acolo ca acasă
Că-i ieslea Pruncului Proroc.

Mă cucerește atmosfera,
Mă contopește cu Isus
Care-a venit s-aducă era
Împărăției fără-apus.

Privirea-i dulce mă dezleagă
De grijurile pământești
Lăuntru-ncepe să culeagă
Comorile duhovnicești.

E farmec sfânt, e părtășie
Cum nu e alta-n Univers
Învăluit de gingășie
Povara toată mi s-a șters.

Și înc-odată simt cum harul
A stat cu mine – credincios
Și mi-a ornat Mărgăritarul
Cu tot ce este mai frumos.

Mai stau o clipă și-ncă una
Și-aș vrea să fie veșnicii
Și lângă Prunc îmi văd cununa
Și știu că viața-mi va-ndulci.

Parte din mine va rămâne
La ieslea Regelui ceresc
Și voi cânta: “In veci Stăpâne
O să-L urmez și-o să-L cinstesc.”

Mă-ntorc din vizita sublimă
Știind ca n- a fost un mister
Ci un miracol ce m-animă
Să nu-cetez mersul Spre Cer.

O, Prinț venit în umilință
Mai naște-Te în mulți pierduți
Scapă-i din orice neputință
Și-nvață-i sfintele virtuți.

Să poată să-nțeleagă rostul
Venirii Tale-n trup uman
Să fie gata să dea costul
Sosirii-n veșnicul Liman.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  57 accesări
  0 comentarii
57 accesări
0 comentarii

Iubindu-L pe Isus

 Nu îl putem sluji în mod corespunzător pe Isus decât dacă cunoaștem adâncurile dragostei sale pentru noi. După cum scrie Ioan, „Iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi" (1 Ioan 4:19, ESV). Trebuie să primim în inimile noastre dragostea Domnului - și este vital să-l iubim înapoi.

Acest lucru este frumos ilustrat pentru noi în povestea unei femei care a apărut la o cină la care participa Isus. „Unul dintre farisei l-a rugat pe [Isus] să mănânce cu el, iar el a intrat în casa fariseului și s-a așezat la masă. Și iată, o femeie din oraș, care era păcătoasă ... a adus un balon de alabastru cu unguent și, stând în spatele lui la picioarele lui, plângând, ea a început să-i ude picioarele cu lacrimile ei și le-a șters cu părul capului și i-a sărutat picioarele și i-a uns cu unguentul "(Luca 7: 36-38).

Aceasta este una dintre cele mai emoționante scene din tot Cuvântul lui Dumnezeu. Această „femeie de pe stradă" se prăbușise, se pare, la o petrecere organizată de un lider religios înalt. A fost un moment incomod, totuși a avut totul de-a face cu afirmația lui John: „Iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi".

„Când fariseul care l-a invitat pe [Isus] a văzut acest lucru, și-a spus în sinea lui:„ Dacă acest bărbat ar fi un profet, ar fi știut cine și ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este un păcătos ". Iar Iisus, răspunzându-i, i-a zis: „Simon, am ceva să-ți spun". Și el a răspuns: „Spune-l, învățătorule".

„Un anumit cămătar avea doi debitori. Unul datora cinci sute de denari, iar celălalt cincizeci. Când nu au putut plăti, a anulat datoria amândurora. Acum care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon a răspuns: „Cred că cel pentru care a anulat datoria mai mare". Și El i-a zis: „Ai judecat pe bună dreptate" "(7: 39-43).

Punctul lui Isus către Simon este clar. El explică: „Vă spun, păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate - pentru că a iubit mult. Dar celui care este iertat puțin, iubește puțin "(7:47).

Această femeie, devastată emoțional de viața pe care o ducea, a simțit harul iubitor al lui Dumnezeu atât de puternic încât a trebuit să-l iubească pe Isus înapoi. Așadar, ea a inițiat un act de dragoste de sacrificiu - unul care a costat-o foarte mult. A plătit cu plăcere prețul nu doar în ceea ce privește unguentul scump, ci și propria demnitate. Ceilalți de la masă ar fi putut fi jenați, dar ea este sărbătorită pentru veacuri pentru profunda ei tandrețe față de Mântuitor.

https://csd.do.am/blog/iubindu_l_pe_isus/2020-12-14-308

  67 accesări
  0 comentarii
67 accesări
0 comentarii

Dincolo de nori

Ce-alin să ştii, păşind prin trista vale,
Umbrită-ades de-al morţii negru nor,
C-o nouă lume-i dincolo de zare,
Un sfânt târâm, unde nu-i plâns, nici dor.

Să ştim în ceasul deznădejdii noastre,
Când lutu-i frământat, trecut prin foc,
Că, dincolo de nori, de zări albastre,
Ni-i pregătit al tihnei veşnic loc.

Şi-n clipele mai grele, mai amare,
Când părăsiţi părem, ai nimănui,
Câtă tărie-aduce-n încercare
Promisiunea însoţirii Lui!

Ne împăcăm cu gândul revederii,
Căci ştim că moartea-i doar un somn mai lung,
Crezând Cuvântul sfânt al mângâierii
C-ai Învierii zori la noi ajung.

Şi câtă pace au chiar în furtună
Acei aleşi care-L iubesc pe El,
Ei au, şi-n vreme rea, şi-n vreme bună,
Un reazem, o nădejde şi un ţel!

Olivia Pocol

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  60 accesări
  1 comentariu
Comentariu recent la această intrare
renty
Foarte frumos această poezie...
Duminică, 13 Decembrie 2020 11:53
60 accesări
1 comentariu

Dumnezeu Creatorul

Universul intreg ne arata
Slava, unui Creator
Talentat cum nu e altul
A dat viata tuturor.
La cuvantul si porunca
Marelui Stapanitor
Cerurile au fost create
Si pamantul uimitor!

Peste tot in jurul nostru
Sunt minuni Dumnezeiești
Doar de El coordonate
Nu de mainile omenesti
In controlul Lui sunt toate
Omule chiar fiinta ta
A creat-o cu iubire
Si vegheaza asupra ta.

Însuși cerul si pamantul, striga:
Domnul ne-a creat
Si intinderile toate
Il lauda neincetat!
Marea, muntii si copacii,
Vaile si florile
Proclama a Sa bunatate
Preamarindu-i numele.

Ridica-ti spre cer privirea
Vezi stelele stralucind?
Domnul le stie pe nume
Le cunoaste rand pe rand
Fiecare stea in parte
Cand pe bolta se aprinde
Iti confirma maiestatea
Arhitectului candide.

Frumusetea etalata
Peste intregul univers
In perfecta armonie
Canta Domnului un vers:
Dumnezeu atotputernic
Vesnic te glorificam
Ne-ai creat cu intelepciune
Reverenta iti datoram.

Fara voce fara sunet
Creatia ne vorbeste
Intr-un mod tacit ne spune:
Lauda si mulțumește
Dintr-o mână de țărână
Făcătorul te-a creat
Mâna Lui desăvârșită
Cu dragoste te-a sculptat.

Omule tu esti coroana
Creatiei dumnezeiești
Peste tot ce a creat
Te-a lasat sa stapanesti
Ti-a suflat prin nări viața
Suflet viu, tu ai primit
Chipul Sau si asemănarea
Dumnezeu ti-a daruit

Onoreaza-L, mulțumește-i
Nencetat Lui Dumnezeu
Te-a înzestrat cu ratiune
Glorifica-L tot mereu
Recunoaste-L ca Stapan
Proclama-L drept Creator
Caci ca martor sta natura
Înaintea tuturor.

 Esty Petre 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  60 accesări
  0 comentarii
60 accesări
0 comentarii

Trezește Doamne România

Trezește Doamne România,
Acum când în dureri se zbate,
Să lepede deplin robia,
Păcatelor ce duc la moarte.

Ridică Doamne România,
Din văile întunecate…
Redă-i speranța, bucuria,
Dor de-adevăr și de dreptate.

Salvează Doamne România,
De căile deșertăciunii,
Ca să primească vrednicia,
Pe calea sfântă a Luminii.

Unește Doamne România,
Întru Hristos cu-nflăcărare
Și risipește dușmănia,
Celor cu duh de dezbinare.

Păzește Doamne România,
De toți câți îi doresc pierzarea…
Să nu își piardă omenia,
Credința, dragostea, onoarea.

Învață Doamne România,
Și dă-i a Ta înțelepciune,
Ca să-Ți primească azi solia,
S-ajungă la limanuri bune.

Mângâie Doamne România,
Ce-și plânge morți-n disperare,
Doar Tu îi înțelegi urgia
Și ai un leac de vindecare.

Eliberează Doamne România,
De orice jug ce-i pus cu nedreptate,
În mâna Ta să-i ții vremelnicia,
Trăind pe veci în sfântă libertate!

Teodor Groza

La mulți ani România!
La mulți ani dragi români oriunde va-ți afla!
Dumnezeu să binecuvânteze România!

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  77 accesări
  0 comentarii
77 accesări
0 comentarii

Ce sunt?

Eu ce sunt? M-am întrebat~
Când priveam, tăcută, cerul
Și apoi m-am concentrat…
Căutând să îmi găsesc țelul.

Ca o frunză luată-n vânt
La fel e și viața mea…
Eu? Un om pe acest pământ;
Nu sunt floare și nici stea.

Tu, o, Doamne îmi ești Stăpânul!
Eu? Un simplu călător…
Ce adun în a mea viață
Bucurii, necaz și dor.

 Dor de ceruri, dor de-acasă!
 Chiar de sunt numai țărână
 Știu că am o haină aleasă
 Tu mă ai în a Ta mână.

 Sunt doar abur care trece…
 Totuși, am un viitor
 O credință, o nădejde
Căci voi fi moștenitor.

Am ca moștenire CERUL!
DUMNEZEU e TATĂL meu
Ca un călător… văd țelul:
 Unde-i EL să fiu și eu!

Viviana Muha  

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  78 accesări
  0 comentarii
78 accesări
0 comentarii

Samariteanul

Isus a spus o pildă minunată
Menită ca răspuns la o-ntrebare
La-nvățătorul Legii de-altădată. .
”Și cine e aproapele meu oare?”

Un om a început ca să coboare
Spre Ierihon dinspre Ierusalim
Grăbit, cu treburi cum e fiecare
Dar singur, personajul anonim.

Curând pe drum, la prima cotitură
Pe lângă păduricea cu tufari
Primi ca din senin o lovitură
Fiind așteptat acolo de tâlhari.

Ce l-au bătut, l-au dezbrăcat cu sila
Pe bietul om l-au jefuit de tot
Acești tâlhari ce nu știau ce-i mila
Ei l-au lăsat zăcând aproape mort.

Apoi pe-același drum din întâmplare
Se coborâ și-un preot tot la fel
Văzând pe cel căzut lângă cărare
L-a ocolit și n-a oprit la el.

Iar mai apoi și un levit cu treabă
Pe-același drum trecu întâmplător
Și ocoli pe cel căzut cu grabă
Fără să-i dea vreo mână de-ajutor.

Iar mai târziu fiind în călătorie
Chiar un Samaritean pe drum veni
Văzând pe-acel căzut și-n agonie
Cuprins de milă lângă el se-opri.

S-apropiat legându-i orice rană
Și untdelemn și vin pe ele-a pus
Să-l poată îngriji și să-i dea hrană
Pân’ la un han pe-asinul său l-a dus.

Aici El a plătit să-i fie bine
Și-a stat cu el până a doua zi
Spunând hangiului: – grijește-l bine!
Și când mă-ntorc tot restu-ți voi plăti.

Acum Isus a pus o întrebare
Ce a căzut ca fulgerul pe ape
”Care din ei au dat dovadă oare
Aceluia căzut c-a fost aproape?”

Acum a priceput și-nvățătorul
Și imediat a dat corect răspunsul
”Acela ce îi dete ajutorul
Pentru că milă și-a făcut de dânsul”.

O Doamne-acum vedem că-n întâmplarea
Cu-acel umil Samaritean milos
Noi fost-am cei căzuți, însă salvarea
Ne-ai dat-o Tu Slăvitule Hristos.

Ai pus balsamul Tău de vindecare
Un vin ceresc ce vindecă din plin
Și-un untdelemn ce n-are-asemănare
Căci numai Tu dai Duhul cel divin.

Pe noi nu ne-a costat, numai pe Tine
Răbdând pe cruce tragice momente
Iar la hangiu ca să ne fie bine
Ai mai lăsat și două Testamente.

Ce Dragoste, ce Har, ce Veste bună
Isus ne ești de-a pururea model
Iar vocea Ta și-acuma mai răsună:
”Te du acum și fă și tu la fel!”.

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  66 accesări
  0 comentarii
66 accesări
0 comentarii

Păzește-mi inima și gândul,

Păzește-mi inima și gândul,
Te rog, mai mult decât orice
Și curățește-le străfundul
Și-adu-mi în suflet liniște.

Dă-mi bucuria mântuirii
Și pace sfântă, Domnul meu,
Dă-mi sentimentul împlinirii
Și dragostea-Ți de Dumnezeu.

Pune în mine un Duh nou,
Statornic, Doamne, și curat
Să fiu în lume un ecou
Al Harului Tău minunat.

Fii ajutorul meu, Părinte,
Te rog, la vreme de nevoi
Și-mbracă-mă-n podoabe sfinte
Pentru măreața zi de apoi.

Mă cercetează Tu-ndeaproape
Și când stau jos și când mă scol,
Și adu-mi somnul lin pe pleoape
Și umple-mi vasul când e gol.

Pleacă-Ți urechea către mine
Și-ascultă, Doamne, ruga mea,
Căci eu mi-am pus nădejdea-n Tine
Și Ți-am dat toată inima.

 Puiu Chibici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  60 accesări
  0 comentarii
60 accesări
0 comentarii

Strigați de bucurie

Strigați de bucurie… ne-ndeamnă Cuvântul
S-audă Cerul, s-audă Pământul
Motive-s o mie și încă o mie
În sufletele voastre entuziasm să fie.

Strigați de bucurie, fii de Rege sunteți
Să nu mai trăiască în voi tristeți
În deznădejde târâți nu vă lăsați
Cu-ncredere-n victorie, oricând, să luptați.

Strigați de bucurie, vecinii s-audă
Harul vrea și pe ei să-i includă
Mulți să cunoască splendoarea divină
Să vrea să stea cu-n Rege la Cină.

Strigați de bucurie oriunde, oricând
La multe-mpliniri s-ajungeți cântând
Din necazuri puteți extrage speranță
Dând rugii, Cuvântului importanță.

Strigați de bucurie voi fiii Luminii
Să știe popoare, să știe românii
Cine-i stăpân peste eternul destin
Și Cine calmează al vostru suspin.

Strigați de bucurie știind că din Slavă
Coboară binecuvântări fără zăbavă
Ceru-i deschis, azi ‘nălțați bucuria
C-așa va fi plină cu har visteria.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  115 accesări
  0 comentarii
115 accesări
0 comentarii

Așa sunt Eu!

Mă-ntrebi surprins adeseori
Cum pot și cum de nu Mi-e greu
Să iert, să tac de atâtea ori
Și-ți tot repet: „Așa sunt Eu!”

Te uimești și cum răspund
Și cum ascult instantaneu,
De ce cu pace vă inund…
Nu înțelegi? Așa sunt Eu!

Privești în jur revoltător,
Cerșind un semn, un procedeu,
Să Mă pronunț răzbunător…
Nu-i timpul Meu. Așa sunt Eu!

Mă chemi să vindec subiectiv
Și nu pricepi că-s Dumnezeu!
Vă dau ce am fără motiv,
E doar prin har. Așa sunt Eu!

Ești imperfect, Eu însă nu,
Rămân tot bun, când tu ești rău,
Sunt neschimbat, cum nu ești tu!
Îți spun din nou: așa sunt Eu!

N-am încetat nicicând să fiu
Prezent, iubindu-vă mereu!
Pe toți v-aștept, pe toți vă știu!
Pe toți vă chem… Așa sunt Eu!

Lucian Cazacu 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  203 accesări
  0 comentarii
203 accesări
0 comentarii