Blog-uri eLogos

Meditație - Renunță la sforțarea ta

„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Petru 2:23).

Un adevăr uimitor în legătură cu suferințele lui Hristos este că El nu S-a apărat nici măcar o dată împotriva celor care se purtau urât cu El. Isus nu a pedepsit pe nimeni și nu a ripostat niciodată, în niciun fel.

Cât de diferit a fost de noi! Când suferința noastră devine insuportabilă ne apărăm, protejându-ne drepturile și reputația. Uneori chiar ajungem să-L amenințăm pe Dumnezeu, chiar fără să ne dăm seama că facem acest lucru. Dar atunci când nu primim răspuns sau dezastrul ne lovește și se pare că Domnul ne-a dezamăgit, ne îndepărtăm de El. Când suntem în durere sau ne simțim singuri și triști, începem să ne abatem de la El. Neglijăm citirea Bibliei și rugăciunea, iar credința noastră devine monotonă și inactivă.

De fiecare dată când ne dăm înapoi din a-L căuta pe Domnul cu toată inima noastră, noi Îl amenințăm. Într-un fel noi spunem: „Doamne, eu am făcut tot posibilul și Tu m-ai dezamăgit.” El ne iubește atât de mult și are o răbdare infinită cu noi atunci când suntem răniți. El așteaptă cu dragoste până ce noi ne întoarcem spre grija Lui plină de gingășie.

Trebuie să ne asigurăm că nu vom permite atitudinilor noastre să ne ducă departe de El. Dacă refuzăm să ne trezim și să ne reînnoim credința și speranța în El, putem ajunge să fim atât de decepționați încât să ne lăsăm în voia poftelor și patimilor noastre. Vom spune: „Ce rost are? Încerc din răsputeri, dar se pare că nu pot să am victorie. Strig către Dumnezeu după ajutor și eliberare, darnu se întâmplă nimic, niciodată.”

Când ne lăsăm în voia acestor sentimente, de fapt, noi Îl amenințăm pe Dumnezeu. Este modul nostru de „a fi chit” cu El din cauză că nu ne-a răspuns rugăciunilor noastre la timpul stabilit de noi.

Singur Domnul este cel ce ne păzește și El nu va permite copiilor Lui să cadă. Să facem precum a făcut Hristos când El „Se supunea dreptului Judecător”(1 Petru 2:23). „A încredința” înseamnă a pune complet viața ta în mâinile Lui.

Preaiubitule, există speranță! Renunță la sforțarea ta de a realiza ceva în propria ta putere și încredințează păstrarea trupului și sufletului tău Domnului oștirilor!

David Wilkerson 

© 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  11 accesări
  0 comentarii
11 accesări
0 comentarii

O raza de lumina

Prin trecerea timpului, tăcerea,
A plâns deseori cu muțenie,
S-a stins îndată cu vremea,
Cuprinsă tainic de poezie.

Zboară slovele spre infinit,
Caută înțelesul iubirii sublime,
Din jertfa Celui, ce m-a iubit.
Și s-a îndurat de mine.

Un foșnet spune, Isus revine.
E sufletul din reflexia luminii.
Din zâmbetul razelor divine,
Vibrează coarda inimii.

Se scaldă sufletul în nemurire
Plutind spre cerul eternității.
Nu-i vis, e adevăr, e mântuire,
E speranța eternă a vieții.

Culeg seninul certitudinii,
Din sufletul atins de lumină,
Alungând norii incertitudinii,
Prin Cuvântul din Scriptură.

Simt cerul mult mai aproape,
Îmi scald sufletul în lumină.
Plutesc prin albastrele ape,
Pe speranța din raza divină.

Sufletul meu atins de lumină,
Plutește ușor spre cerul senin.
Nu mai geme, nu mai suspină.
Mântuirea îi e darul divin.

Dan Viorica 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  24 accesări
  0 comentarii
24 accesări
0 comentarii

Meditație - Noi credem!

Era noaptea dinaintea răstignirii lui Hristos. Isus Și-a adunat ucenicii în camera de sus, pentru a-i pregătii pentru plecarea Sa de pe pământ. După ce împreună au luat parte la cină, Domnul a luat un ștergar și a început să spele picioarele bărbaților prezenți.

În seara aceea, Isus a spus acestor urmași devotați că El urma să fie „înălțat” (însemnând crucificat) de mâinile oamenilor nelegiuiți. Când El le-a spus acest lucru, Isus îi avertiza în privința a ceea ce urma să se întâmple.

Isus Și-a terminat mesajul zicându-le: „Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; acum las lumea și Mă duc la Tatăl” (Ioan 16:28). Ucenicii au răspuns: „Iată că acum vorbești deslușit și nu spui nici o pildă. Acum cunoaștem că știi toate lucrurile....de aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu” (Ioan 16:29-30).

Ucenicii Îl înștiințau pe Isus că ei au înțeles fără nicio îndoială ceea ce le-a spus. Însă, mult mai important, luați aminte la cuvintele lor din ultimul verset: „Acum cunoaștem [acum noi suntem siguri – KJV]….noi credem”.

Se părea că o credință măreață a cuprins sufletele lor. Acești bărbați Îi declarau lui Isus: „Acum Te vedem, Isus! Acum cunoaștem. Acum noi credem!”

David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  24 accesări
  0 comentarii
24 accesări
0 comentarii

Vom regăsi mărgăritare!

Referințe
Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el.
Proverbe 11:25

Se spune că o împărăteasă
avea un vis neîmplinit.
Dorea să constuiască o casă
pentru acei năpăstuiți.

Cutreierase-mpărăția
și-și frânse inima de dor,
ardea profund în ea iubirea
fiindcă avea Mântuitor.

Ea nu era doar o regină
din lumea-aceasta trecătoare;
în trupul ei plăpând, de tină,
trăia-o-a Cerului moștenitoare.

Se proșternu în rugăciune
și-apoi un plan înfăptui.
Soțului ei în taină-i spune:
„Aș vrea-un refugiu-a construi

pentru orfanii acestei lumi,
pentru pierduți și părăsiți.”
„Un nobil gând, dar nu văd cum
atâția bani ar fi găsiți.”

„Stai fără griji, pot rezolva!”,
răspunse ea încrezătoare.
Își scoase de pe cap coroana
arătând diamantul cel mai mare:

„Acesta poate-acoperi
întreaga sumă necesară.”
Soțul, privind-o, înlemni:
„Vinzi diadema regală?”

„Nu, dragul meu, doar diamantul.”
„Dar este cel mai prețios,
simbol unic în tot Regatul… ”
„O, merită pentru Hristos!”

Convins, l-a vândut pentru ea.
N-a durat mult și a aflat
că toată lumea o numea:
-regina fără diamant-

Dar casa-ncet s-a construit
și-n ziua de inaugurare
familia regală a sosit
ca să asiste la serbare.

Privea regina mamele
cândva lipsite de speranță,
ștergându-și astăzi lacrimile
de bucurie, în siguranță.

Și multe glasuri de copii
cântau cum doar ei pot să cânte-
cerești și sfinte armonii
spre slava Eternului Părinte.

Spre soțul ei se aplecă
și-n șoaptă spuse fericită:
„Ei ne vor fi în cer cunună,
da, pentru Hristos merită!”

***
Așa va fi o veșnicie:
vom regăsi mărgăritare-
întreaga noastră avuție
strânsă-n a cerului hambare.

Vorbele bune, ce-au zidit
pe cei din jurul nostru, poate
cum nici nu ne-am închipuit…
le vom afla atunci pe toate.

Tot ce jertfim, tot ce răbdăm,
-oricât de mic sau cât de mare-
pentru că Isus ne e Domn,
spre slava Numelui Său mare,

se scrie sus și se adună,
iar Dumnezeu ne-a răsplăti:
eternitatea împreună,
dar și cununi va împărți!

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  32 accesări
  0 comentarii
32 accesări
0 comentarii

Meditație - Dumnezeu este preocupat

Satana are o strategie de a-i înșela pe credincioși și de a-i face să pună la îndoială credincioșia lui Dumnezeu de a răspunde rugăciunilor. El ar vrea ca noi să credem că Dumnezeu Și-a astupat urechile la strigătele noastre și ne-a lăsat pe noi să ne rezolvăm lucrurile pe cont propriu.

O mare tragedie în Biserica de astăzi este că foarte puțini cred în puterea și eficiența rugăciunii. Fără a avea intenția de a huli, mulțimi de oameni din poporul lui Dumnezeu sunt auziți că se plâng:

„Mă rog dar nu primesc niciun răspuns. M-am rugat din răsputeri pentru atât de mult timp fără nici un rezultat. Tot ce doresc este un mic semn că Dumnezeu schimbă lucrurile. Cât de mult trebuie să aștept?” Acești credincioși nu mai vizitează cămăruța secretă de rugăciune pentru că ei sunt convinși că cererile lor, născute în rugăciune, sunt abandonate undeva înaintea tronului Său. Alții sunt convinși că numai „giganții spirituali” pot să face ca rugăciunile lor să ajungă la Dumnezeu.

Cu toată sinceritatea, mulți sfinți ai lui Dumnezeu se luptă cu îndoiala: „Dacă urechea lui Dumnezeu este deschisă la rugăciunile mele sârguincioase, de ce sunt atât de puține dovezi că El răspunde?” Te-ai rugat vreodată o anume rugăciune pentru o lungă perioadă de timp, fără ca să primești niciun răspuns? Au trecut chiar ani și încă tu aștepți, speri... cu toate acestea, te întrebi?

Haideți să fim atenți să nu-L acuzăm pe Dumnezeu că este indolent, indiferent la nevoile și cererile noastre, așa cum a făcut Iov. Iov se plângea: „Strig către Tine și nu-mi răspunzi; stau în picioare și nu mă vezi (Iov 30:20).

Viziunea lui Iov despre credincioșia lui Dumnezeu era neclară din cauza dificultăților cu care se confrunta, iar el a sfârșit prin a-L acuza pe Dumnezeu că l-a uitat.

Este timpul, creștini fiind, să ne uităm cu sinceritate la motivele pentru care rugăciunile noastre sunt eșuate. Am putea să ne facem vinovați de faptul că Îl acuzăm pe Dumnezeu de neglijență când, de fapt, tot timpul comportamentul nostru este responsabil.

"Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi." (Psalmii 37:34)

David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  26 accesări
  0 comentarii
26 accesări
0 comentarii

Ce minunat, Isuse

Ce minunați şi rodnici sunt anii tinereții,
Când Tu trăieşti în noi şi totul Ți-aparține…
Ne-ai dat atâta vlagă şi-atâta frumusețe,
O, cât am vrea, Isuse, în orice timp al vieții,
Să nu ne înspăimînte nici vântul, nici nămeții,
Ci să rămânem, Doamne, statornici, lângă Tine.

Ce nepătrunse clipe se împletesc, Divine,
Când seva tinereții pulsează către soare —
Ne-ai dat atâta cântec şi zâmbet şi suspine
Şi bucurii şi lacrimi şi frământări, Stăpâne…
Dar o, cu-atât mai mult, ce clipe preasenine,
Vor fi o veșnicie cu Tine în splendoare! ! ?

Ce ne-nfricat se pare destinul înainte,
Când tinerii şi-îndreaptă spre orizont busola…
O, cât am vrea, Isuse, doar zile însorite,
Dar Tu ne treci credința prin viscole cumplite,
Cum brazilor pe munții cu coaste-nzăpezite,
Le dai furtuni şi vânturi, fortificând corola.

Ce dulce şi plăcută e tinerețea, Tată,
Când o trăim cu Tine, căutând neprihănirea.
O, cât dorim, Isuse, să o păstrăm curată,
Iar gândul, vorba, fapta şi viața noastră toată,
Ce-au fost sfințite-n Tine la Golgota odată,
Să oglindească-n lume Cuvântul-Ți şi Iubirea!

Irina M 

Sursa foto: Net

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  36 accesări
  0 comentarii
36 accesări
0 comentarii

Meditație - Nu te compara cu ceilalți

„Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari” (1 Corinteni 1:27).

Dumnezeu încă îi mai alege pe cei slabi pentru a-Și manifesta puterea. Te-ai simțit vreodată nesemnificativ, firav și inutil pentru Dumnezeu? Te-ai uitat vreodată la alții care păreau atât de puternici, atât de perfecți, iar pe tine te-ai considerat prea păcătos, prea apatic ca să fii folosit de Dumnezeu? Nu te compara! Dumnezeu nu caută giganți spirituali, ci, mai degrabă El caută sfinți obișnuiți, cu o credință ca de copil, care au pierdut orice încredere în firea pământească.

Dumnezeu îi va face de rușine pe cei puternici și înțelepți prin faptul că unge în calitate de instrumente ale Lui pe cei care sunt considerați firavi și nesăbuiți. Dumnezeu va ocoli pe cei care se sprijină pe brațul firii pământești — care se bazează pe talentele lor, pe cunoștința lor, pe mediul lor de proveniență, pe reputația familiei lor. El va înălța pe cei cu inima zdrobită, pe cei slabi, pe cei frânți. El va turna peste ei un duh de laudă și un botez al dragostei. El le va arăta măreția Lui, credincioșia Lui, promisiunile Lui, iar ei vor deveni puternici în Domnul și în puterea tăriei Lui.

Simți dorința de reînnoire a credinței și a încrederii tale în Dumnezeu? Dacă este așa, fii mulțumitor! Aceasta este chemarea lui Isus Hristos Domnul. Privește la unele din promisiunile mărețe și prețioase ale lui Dumnezeu pentru noi:

„O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor! Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc” (Psalmul 31:19-20).

„Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:9-10).

David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  32 accesări
  0 comentarii
32 accesări
0 comentarii

Nu smulgeți voi neghina!

Motto: „”El a răspuns: „Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.”
Și robii i-au zis: „Vrei dar să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a
zis el,”ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul
împreună cu ea””. Amin! Matei 13:29-30.

Încă de la începuturi șarpele viclean
L-a amăgit pe om să cadă-n vină
Și oamenii – de la acel strămoș, Adam –
Toți s-au născut, din neam în neam,
Purtând în inimă sămânță de neghină.

De aceea, Doamne, în ogorul semănat
Cu sămânță de înțelepciune și lumină,
Pe lângă grâu, bogat în spice și curat,
Din acea sămânța zămislită din păcat
S-au înmulțit în holdă fire de neghină.

Văzând că-s multe, Doamne, am gândit
Să smulgem firele acelea de neghină;
Dar prin Cuvântul Tău ne-ai amintit
Căci odată cu neghina am fi nimicit
Și grâul – mai plăpând la rădăcină -.

Așadar, și neghina, cu grâul împreună,
Să o lăsăm să crească dinadins…
Că îngerii la seceriș sunt cei ce o adună
Legată în snopi… Pe urmă au s-o pună
Să ardă-n veci într-un cuptor aprins.

Noi nu putem alege grâul de neghină –
(Și oameni fiind, suntem părtinitori)
Că prea se împletesc la rădăcină…
Dar pentru secerișul care va fi să vină
Tu vei trimite îngerii secerători.

Noi ne pripim și judecăm după vedere
Și adesea judecata noastră e greșită;
Dar îngerii Tăi sunt cei ce au putere
Să vadă dincolo de tot ce e părere,
Și alegerea ce-o fac va fi desăvârșită.

Unde-i desăvârșire nu-i loc de tocmeală
Căci judecata Ta-i dreptate și lumină!
Iar la seceriș, când da-vom socoteală,
Se va cunoaște atunci, fără sminteală,
Cine e grâu… Și cine e neghină.

O, Doamne, Te rugăm cu multă umilință
Curățește-ne de tot ce este rău în noi!
Că răul și păcatul mereu ne amenință,
De-aceea în viața noastră de credință
Avem de dus un necurmat război.

Știm că Tu nu nimicești vreodată
Pe cel rău, lovind și-n cel nevinovat…
Tu ocrotești un suflet fără pată –
Aceasta-i mântuirea Ta adevărată:
Să nu se piardă nici un bob de grâu curat!

În Tine avem viața, mișcarea și ființa,
Și crezul în iubirea Ta fără hotar…
Și-avem nădejdea, dragostea, credința,
Care-s treimea ce sfințește pocăința
Și grâul ce ajunge-n veșnicul Grânar.

Ioan Vasiu 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  36 accesări
  0 comentarii
36 accesări
0 comentarii

Meditație - Nu ești scutit de ispită

Este înțelept să-ți amintești că, indiferent cât de curat, de sfânt și fără pată te simți sau cât de sigur crezi că ești, aceasta nu te scutește să fii ispitit! Atunci când Îl iubești pe Isus, atunci când El este Salvatorul inimii tale și Stăpân peste voința ta, tu ești o țintă pentru iad. Satana va încerca să te doboare la pământ, iar cel care conștientizează acest lucru cu scopul de a se echipa pentru bătălie este un credincios înțelept.

Pavel explică de ce Dumnezeu permite diavolului să ne încerce atât de crunt: „Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii” (2 Corinteni 1:9). Scopul Satanei este să-i țină pe credincioși legați în vinovăție, teamă și condamnare și să-i facă să fie descurajați și abătuți. Însă Domnul poartă de grijă copiilor Săi.

David spunea: „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, ne-ar fi înghiţit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră” (Psalmul 124:2-3).

David a fost foarte ispitit, a căzut în adulter, a mințit și a omorât un om nevinovat. Când prorocul Natan i-a expus păcatul, Satana a fost convins că David nu se va mai ridica. El se aștepta ca regele să-și ridice mâinile și să exclame: „La ce folos? L-am dezamăgit pe Dumnezeu și am înfăptuit toate păcatele împotriva cărora am predicat. Dumnezeu nu mă mai poate folosi niciodată!”

Dar ascultați strigătele lui David după ce s-a pocăit: „Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii” (Psalmul 118:18). El spunea: „Am fost ispitit și încercat, dar Dumnezeu nu m-ar fi lăsat pradă puterii Satanei!”

Preaiubitule, dacă diavolul vine la tine cu ispite puternice, nu este întotdeauna din cauză că ai păcat în viață. Probabil te atacă pentru că te-ai întors la Domnul și încearcă să-ți nimicească credința. Lasă-ți inima îmbărbătată de următorul verset din Scriptură:

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13)

David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  33 accesări
  0 comentarii
33 accesări
0 comentarii

Of, viață scurtă cum te risipești…

Of, viață scurtă cum te risipești…
Ca floarea cea firavă și aburul ce piere,
Tu ești o școală care pe toți ne sfătuiești,
Să dobândim de-aici, comorile cerești,
Credința și iubirea ce duc la înviere!

Of, viață cât de dragă ne ești la fiecare,
Dar toți plătim cu lacrimi a ta vremelnicie.
Și-așa de greu pricepem, că tot ce e sub soare,
E ori deșertăciune, ori har de îndreptare,
O cale către chin sau drum spre bucurie!

Of, viață cum te treci așa în mare grabă,
Ce ieri era aievea, acum e doar un vis…
De mulți din cei plecați doar amintiri ne leagă
Și lacrima de dor durută și întreagă,
Speranța reîntâlnirii în Rai, în Paradis!

O viață, numai una avem pe-acest pământ
Și după moarte știm că vine judecata,
Acum cât se mai poate să facem legământ,
Cu Domnul care este milos și drept și sfânt,
El dă în veșnicie, pedeapsa sau răsplata!

Of, viață, tu ne ești un dar cu împrumut,
În trupul de țărână un duh nepieritor,
Ești cel mai ne-nțeles și prețios avut,
Un firicel de iarbă și-al cerului sărut,
Un timp de împăcare cu Marele Păstor!

Teodor Groza

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  40 accesări
  0 comentarii
40 accesări
0 comentarii

Meditație - Lucrarea desăvârșită a credinței

Celui rău îi place să-ți spună că nu ești bun de nimic, că ești nefolositor și neputincios. Îți spune că ești un eșec total și că nu o să te ridici niciodată la înălțimea standardelor lui Dumnezeu. Mai presus de toate, vrea să te convingă că Dumnezeu este supărat pe tine.

Toate acestea sunt minciuni venite direct din adâncul iadului! Dușmanul sufletului tău este hotărât să submineze relația Ta cu Tatăl tău ceresc și să te abată de la scopul la care ai fost chemat și pentru care ai fost uns. Din moment ce știi că Satana este un mincinos, haide să privim dovada care arată că Isus te-a învrednicit prin jertfa de pe cruce.

„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Coloseni 1:13-14).

Tatăl ne-a făcut să fim potriviți, vrednici, calificați de a avea “parte de moștenirea sfinților în lumină”. Ceea ce a făcut Isus la cruce te califică pentru moștenirea veșnică și dacă Dumnezeu te califică pentru viața veșnică, de asemenea El îți va da caracterul potrivit pentru aceasta.

Nu poți obține neprihănirea lui Hristos prin fapte, dar o poți obține în schimb prin a crede și a te încrede în Dumnezeu. Nu ești doar mântuit prin credință, ci și sfințit prin credință, îndreptățit prin credință, vindecat prin credință, păstrat prin credință. Totul are loc prin credința în ceea ce a făcut Mântuitorul.

Nu face greșeala să asculți minciunile Satanei despre umblarea ta cu Isus! Ești cu adevărat vrednic datorită jertfei Sale; dragostea Sa rămâne veșnic! Poți rămâne în deplină siguranță și credință înaintea tuturor celor ce sunt în cer și pe pământ.

David Wilkerson © 2020 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  54 accesări
  0 comentarii
54 accesări
0 comentarii

Este aproape incredibil că cineva ar putea să fie atât de ignorant!

via Este aproape incredibil că cineva ar putea să fie atât de ignorant!

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  55 accesări
  0 comentarii
55 accesări
0 comentarii

Devoțional - „Nu este timp pentru rugăciune” - Chiar așa?

În biserica primară din Ierusalim, văduvele de origine greacă era neglijate în rutina zilnică de distribuire a alimentelor. Ele au căutat ajutor apelând la conducătorii bisericii, dar ei nu au simțit că e corect să renunțe la timpul lor de rugăciune și studiul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a supraveghea aceste sarcini administrative.

Apostolii au chemat la întrunire întreaga biserică și au spus: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” (Faptele apostolilor 6:2). În consecință, șapte oameni „vorbiți de bine” au fost stabiliți pentru a se ocupa de problemele administrative. Între timp, apostolii și-au dat cuvântul: „Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului” (vs. 6). Acest aranjament a avut drept rezultat răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu și creșterea numărului de ucenici (vezi vs. 7).

Foarte puțini pastori fac astăzi acest fel de sacrificiu. Un slujitor m-a privit în ochii și mi-a spus: „Sunt așa de multe solicitări în ceea ce privește timpul meu, încât pur și simplu nu am timp să mă rog”. Un alt pastor mi-a mărturisit: „Nu m-am mai rugat de luni de zile. Meditez și am un scurt timp devoțional uneori, dar nu pot să mă deprind cu adevărat cu disciplina rugăciunii.”

Nu voi condamna niciun lucrător sârguincios și devotat al lui Dumnezeu, dar cert este că înaintea Stăpânului său se înalță sau cade fiecare slujitor. Mulți predicatori nu sunt conștienți că au devenit victimele unei conspirații satanice de întreruperi. Unii dintre ei sunt în mod continuu pe fugă, împotmoliți de o avalanșă de sarcini și detalii.

Mulțumesc lui Dumnezeu că noi nu suntem la mila lui Satana sau a planurilor lui. Noi putem expune tacticile lui, putem declara Cuvântul adevărului, și în Numele lui Isus putem opri orice întrerupere. Prin puterea Duhului Sfânt din lăuntrul nostru, putem elibera de orice obstacol calea noastră spre porțile Domnului și să venim cu îndrăzneală la tronul Său de har, pentru a primi ajutor în ceasul nostru de nevoie. Aceasta este ceea ce Domnul vrea pentru noi toți!

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  46 accesări
  0 comentarii
46 accesări
0 comentarii

El ramane credincios

 Este posibil ca și creștinii neprihăniți, evlavioși, plini de Duh să ajungă atât de slabi și deprimați încât să simtă că nu mai pot continua? Să ajungă chiar la un pas de a renunța? Aceștia sunt credincioși care sunt aproape de Isus, care cunosc inima și gândirea Lui, care au luptat în rugăciune și au experimentat minunile Sale.

Cum ar putea fi posibil ca astfel de creștini să se simtă presați și tulburați, în disperare și deznădejde? Pentru unii pare că, din momentul în care și-au dăruit viața lor Domnului, tot ce au primit în schimb a fost suferință. Nimeni din biserică sau din afara ei n-a înțeles vreodată cum un Dumnezeu iubitor poate permite celor care I-au dăruit totul să treacă prin momente de mare necaz și disperare.

Gândiți-vă la Iov, care a suferit multe, dar a revenit la o viață de biruință. Sau la Ieremia, profetul plângerilor; de asemenea, un alt profet, Ilie. Toți au suferit depresie și sentimente de înfrângere în timpul luptelor lor, dar Dumnezeu i-a adus înapoi.

În Noul Testament, îl vedem pe apostolul Pavel. El a fost cu adevărat un om evlavios și de mare preț, care a renunțat la întreaga lume ca să-L câștige pe Hristos. Și-a consumat fiecare suflare pentru Stăpân. El a avut o revelație a lui Hristos așa cum nu a avut nicio altă persoană de pe pământ, iar epistolele lui i-au instruit pe oamenii lui Dumnezeu de-a lungul secolelor.

Cu toate acestea, Pavel a întâmpinat neliniște și încercări. Când s-a dus în Asia să predice Evanghelia, a avut parte numai de necazuri: „În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă." (2 Corinteni 1:8)

Cum a putut să i se întâmple acest lucru unui om atât de puternic, folosit de Dumnezeu? Ei bine, Tatăl nostru le permite oamenilor Săi să treacă prin multe dificultăți, astfel încât credința lor să se crească prin acestea. Deci, cum ajungi la victorie? Secretul clar și simplu este să te încrezi în Duhul Sfânt, care rămâne în tine. Iar atunci te vei ruga și vei citi Cuvântul lui Dumnezeu cu credincioșie. Agață-te de promisiunile tale speciale și vei observa că și în momentul în care vrei să renunți, El va rămâne credincios ca să te salveze. Aleluia!

  65 accesări
  0 comentarii
65 accesări
0 comentarii

Evitand pacatul indoielii

 Asaf, levitul, era un conducător al închinării și un lider al corului împăratului David; de fapt, era cunoscut pentru că a scris unsprezece psalmi. Era un prieten apropiat al lui David, cei doi iubeau să fie împreună în casa Domnului. Totuși, în ciuda binecuvântărilor și chemării sale minunate, Asaf a mărturisit: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!" (Psalmul 73:2).

Acum, noi îl știm pe Asaf ca pe un om cu inima curată care credea că Dumnezeu este bun. De fapt, își începe discursul în acest psalm prin faptul că spune: „Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată." (73:1)

Dar chiar în versetul următor, Asaf mărturisește că aproape a alunecat. De ce a declarat așa ceva? El remarcă faptul că a văzut că cei răi de lângă el prosperă, chiar dacă neglijează poruncile lui Dumnezeu și ar fi fost ușor pentru Asaf să se minuneze de ce Dumnezeu nu a „echilibrat balanța", ca să zicem așa.

Te-ai întrebat vreodată de ce binecuvântările vin grămadă peste oamenii care trăiesc vieți duplicitare? Probabil că ai văzut un colaborator de-al tău recompensat în locul tău sau un vecin neconvertit care a obținut lucruri materiale, în timp ce tu te-ai străduit să trăiești de azi pe mâine.

Poate fi foarte ușor pentru creștinii îndurerați să alunece într-un păcat cumplit – păcatul îndoielii. Ei poate se gândesc: „Am trăit corect, dar toată strictețea și sârguința mea de a studia Cuvântul lui Dumnezeu, închinarea și lauda pe care I le-am adus, toate au fost în zadar. În ciuda a tot ceea ce fac, încă sufăr."

Preaiubiților, în astfel de momente trebuie să fiți atenți. Când încercarea vine asupra ta, când ești îndurerat sau descurajat, ai nevoie să-ți păzești inima împotriva îndoielii. Nu-ți lăsa credința sau încrederea ta să fie clătinate. Dumnezeu este încă pe tron. Ia-ți ochii de pe încercările tale și fixează-i asupra Domnului Însuși! Dumnezeu te va ajuta să-L iubești și să nu aluneci niciodată în necredință.

Asaf a văzut că era cât pe ce să alunece, dar s-a ținut tare și a proclamat: „mi-am pus încrederea în Domnul Dumnezeu, ca să povestesc toate lucrările Tale." (73:28) Și tu poți face la fel!

  50 accesări
  0 comentarii
50 accesări
0 comentarii

Lasă loc pentru Dumnezeu

via Lasă loc pentru Dumnezeu

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  50 accesări
  0 comentarii
50 accesări
0 comentarii

Devoțional - Gloria lui Hristos

„Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.” (2 Corinteni 4: 17-18)

Pavel ne spune de fapt: „Luați-vă ochii de la necazurile voastre. Nu vă concentrați pe lucrurile care vin pe pământ deoarece ele vor trece. Problemele tale nu au nici o însemnătate în lumina gloriei veșnice care așteaptă pe poporul lui Dumnezeu. După un moment petrecut în paradis cu El, nu îți vei aminti nimic din acestea.

Este scris despre Hristos: „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” (Evrei 12:2). Isus Hristos a spus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (vezi Luca 21:28).

După cum spune Pavel, când întunericul și nesiguranța se apropie tot mai mult, Dumnezeu poruncește să strălucească o lumina minunată în inimile noastre.

Pavel vorbește aici despre o manifestare glorioasă a cunoștinței slavei lui Hristos care ne este dată în încercările noastre:

„Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4:6).

Pavel descrie aici nimic mai puțin decât o descoperire proaspătă a gloriei lui Dumnezeu în persoana lui Hristos.

Când Pavel primea această revelație el era în închisoare, fără niciun ban. Deși el abia supraviețuia cu mâncarea modestă din închisoare, el era revigorat de revelația proaspătă a gloriei lui Hristos pe care o primea zilnic.

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  46 accesări
  0 comentarii
46 accesări
0 comentarii

Devoțional - Victorie prin mijloacele lui Dumnezeu

„Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2: 4-5). Pavel nu a fost un om slab de fire; de fapt, era lider peste alți lideri. El a declarat chiar odată cu privire la faptele Legii, că era fără vină (vezi Filipeni 3: 6).

Nu aș vrea să ascult un predicator care nu are mărturie personală despre puterea miraculoasă a lui Dumnezeu la lucru în viața sa. Pavel era cineva pe care să-l poți privi și să spui: „Există o putere care îmi atinge inima, despre care știu că nu poate veni din acest vas fizic. Trebuie să fie de la Duhul Sfânt care lucrează în interiorul celui care îmi vorbește. Doamne, lasă ca aceasta să fie partea mea în zilele următoare!”

Când o nouă generație de israeliți urma să intre și să cucerească Țara Făgăduinței pe care alții o pierduseră prin necredința lor, aceștia au mers cu instrucțiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Iosua: „Iată, dau în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi.” (Iosua 6:2).

Ești tentat să te gândești la toate lucrurile cu care te lupți? Începe să te gândești, în schimb, la toate lucrurile pe care Dumnezeu deja le-a făcut. Vocile negative care nu te provoacă spre credință te vor conduce la moarte într-o pustie spirituală. Meditați la Cuvântul Său astăzi și aveți încredere în El!

Carter Conlon s-a alăturat personalului pastoral al Times Square Church în 1994, la invitația pastorului fondator, David Wilkerson, și a fost numit pastor senior în 2001.

Carter Conlon © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  49 accesări
  0 comentarii
49 accesări
0 comentarii

Devoțional - Slava lui Hristos nu poate fi ascunsă

„El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25)

Cu toții suntem familiarizați cu această poveste. Nebucadnețar, regele Babilonului, a chemat fiecare conducător din imperiul său îndepărtat, cu un singur scop: acesta trebuia să se plece în fața unei statui uriașe de aur și să onoreze dumnezeii săi. Dacă cineva din țară refuza să se închine, aceasta ar fi însemnat moarte sigură! În acele zile era o practică obișnuită să se pedepsească infractorii de orice fel aruncându-i într-un cuptor aprins. Atunci când trei tineri au stat fermi pentru dreptate și au refuzat să se supună decretului, Nebucadnețar a izbucnit într‑o furie aprinsă. El a ordonat soldaților săi să încingă cuptorul de șapte ori mai fierbinte decât de obicei și să se pregătească să-i ardă pe opozanți (Daniel 3:1-19).

Acești trei tineri evrei: Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au fost aruncați într-un cuptor atât de fierbinte încât soldații desemnați să-i arunce în foc au căzut morți. Cu toate acestea, atunci când regele i-a privit pe cei trei, a rămas uimit de ceea ce a văzut: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? – „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezeu!” (Daniel 3:25)

Cum putea un împărat păgân să-L recunoască pe Fiul lui Dumnezeu? Lucrul acesta a fost descoperit fiindcă slava lui Hristos nu poate fi ascunsă! Ori de câte ori îngerii apar în Scriptură, aceștia sunt îmbrăcați în alb și sunt învăluiți de o strălucire cerească. Totuși, Cel care strălucea nu a fost vreun serafim, ci a fost Isus Însuși – El era mai strălucitor decât flacăra acelui foc încins de șapte ori.

Dragii mei, această mărturie a prezenței lui Hristos a venit de pe buzele păgâne. Și era o situație de viață sau de moarte. Aceasta era criza unei vieți, însă Hristos a intrat cuptor cu acești oameni și i-a salvat.

Ce Îl aduce pe Hristos în criza ta? Este încrederea deplină că El poate să vă salveze și să vă elibereze indiferent cu ce v-ați confrunta. Încrederea că, indiferent de ceea ce se întâmplă, vă aflați în mâinile Lui. Te confrunți cu o criză - spirituală, financiară, mentală, fizică? În căsătoria ta? Slujba ta? În lucrul tău? Când numai o minune vă poate scoate din situația voastră lipsită de speranță, Isus va veni și va trece prin aceasta cu voi. Fiul Dumnezeului celui viu vă poate rezolva problema și vă poate salva în cuptorul necazului vostru.

David Wilkerson © 2019 World Challenge, Inc | All Rights Reserved

  71 accesări
  0 comentarii
71 accesări
0 comentarii

PĂSTRAREA UNUI CUGET CURAT

 De aceea, mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Fapte 24:16


Cuvântul cuget sau conştiinţă apare mai mult de 30 de ori în Noul Testament. Conştiinţa este monitorul interior al sufletului care judecă tot ce facem, spunem sau gândim.  

Dar conştiinţa nu este întotdeauna demnă de încredere. În timp ce vocea aceasta interioară emite judecăţi, fie pentru a ne găsi nevinovaţi sau pentru a ne condamna, factorul critic este standardul după care se iau aceste decizii.
Un scriitor englez subliniază faptul că orice conştiinţă seamănă cu un ceas solar. In timpul zilei cînd soarele străluceşte pe boltă, cadranul solar arată orele cu destulă acurateţe. Dar cînd lumina lunii sau lumina altor surse cade pe el, citirile nu mai sînt demne de încredere.  

Acelaş lucru este adevărat în ceea ce priveşte conştiinţa omului. Deoarece a fost întunecată de păcat, ea trebuie să fie expusă luminii Cuvântului lui Dumnezeu înainte ca ea să ne poată spune ce este bine şi ce este rău. Fără standardul adevărului obiectiv al Bibliei, conştiinţa noastră poate chiar să se simtă bine atunci cînd săvîrşim răul.
Apostolul Pavel a trăit aproape de Domnul şi a fost influenţat de această relaţie divină putând să mărturisească în Fapte 23:1: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta...".
Creştinii se pot bucura de pacea sufletească numai dacă monitorul sufletului este mereu sensibilizat de Cuvîntul lui Dumnzeu.  

Trebuie să avem grijă să nu lăsăm conştiinţa să ne fie omorâtă. Să nu ne permitem să ne angajăm în practici rele şi nici să acceptăm standardele scăzute ale moralităţii din lume.  

Ai o conştiinţă bună şi curată?

  77 accesări
  0 comentarii
77 accesări
0 comentarii