Isaia 61

Isaia 61

1. „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război, izbăvirea;
2. să vestesc un an de îndurare al Domnului și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați;
3. să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”
4. Ei vor zidi iarăși vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam.
5. Străinii vor sta și vă vor paște turmele și fiii străinului vor fi plugarii și vierii voștri.
6. Dar voi vă veți numi preoți ai Domnului și veți fi numiți slujitori ai Dumnezeului nostru, veți mânca bogățiile neamurilor și vă veți făli cu fala lor.
7. În locul ocării voastre, veți avea îndoită cinste; în locul rușinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în țara lor și vor avea o bucurie veșnică.
8. „Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea și nelegiuirea; le voi da cu credincioșie răsplata lor și voi încheia cu ei un legământ veșnic.
9. Sămânța lor va fi cunoscută între neamuri și urmașii lor, printre popoare; toți cei ce-i vor vedea vor cunoaște că sunt o sămânță binecuvântată de Domnul.”
10. Mă bucur în Domnul și sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească și ca o mireasă împodobită cu sculele ei.
11. Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui și după cum o grădină face să încolțească semănăturile ei, așa va face Domnul Dumnezeu să răsară mântuirea și lauda în fața tuturor neamurilor.

Post-ul Isaia 61 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  27 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

27 accesări
0 comentarii

Își mai amintește cineva de Alexandra Măceșanu? Mihai Gheorghiu: Pentru ea statul nu a mobilizat nici polițiști, nici jandarmi, ea nu a primit ajutorul „eroilor” sistemului

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  25 accesări
  0 comentarii
25 accesări
0 comentarii

Volanul

În lumea noastră e ceva normal
Sunt peste tot, întregă lumea-i plină
Interesant ar fi sau chiar banal
Să nu ști ce e aia o mașină.

Mașina e obiectul necesar
Transportului modern, eficient
Conduci corect, mașina e un har
Conduci greșit, sfârșești în accident.

Unei mașini îi trebuie motor
Iar fără el să pleci din loc nu poți
Transmisia îi vine-n ajutor
Puterea lui s-o ducă pân’ la roți.

Apoi sunt frâne ca să te oprești
Să nu sfârșești lovind vre-un bolovan
Dar foarte important, s-o cărmuiești
Îți trebuie neapărat volan.

Deși diferă în dimensiuni
Sau combustibilul ce-i folosit
De stil, model și-atâtea opțiuni
Volanu-i important și nelipsit.

Oriunde mergi, din clipa când pornești
Pe orice drumuri, cât ar fi de lungi
Spre punctul destinat să cârmuiești
Volanul te ajută să ajungi.

Ca o mașină-n trafic rutier
Așa e crediciosul pe pământ
Pe drumul ce sfârșește sus în cer
Motorizat de Har și de Cuvânt.

Iar Duhul Sfânt, cerescul combustibil
Dezvoltă în motor putere mare
Și tot prin Sfântul Duh este posibil
S-acționăm sistemul de –nfrânare.

Volanul însă ține de voință
Direcția cu el e dirijată
Voința izvorâtă din credință
E cârmuirea cea mai adecvată.

Cunoașterea traseului ajută
Iar GPS ne e Cuvântul dat
Când Voia Lui devine absolută
Traseul pas cu pas e respectat.

Când GPS –ul spune: -înainte!
Ca să ajungi la Casa de-nchinare
Tu n-asculta de șoapte sau cuvinte
Că alt traseu te duce la pierzare.

Când știi că Domnul vrea s-o iei la drepta
Sau să oprești pentr-o ajutorare
Numai virând la timp vei face fapta
Ce El ți-a pregătit pentru lucrare.

Când Domnul e cu tine în mașină
Când mintea ta prin Duh rămâne trează
Tu vei avea pe drum mereu lumină
Și-n Voia Lui și voia ta virează.

O Doamne, dă-ne Tu discernământul
Să nu plecăm de nu ești Tu prezent
Și-astfel pe-ai Tăi copii pe-ntreg pămâtul
Să îi ferești mereu de accident.

Vionța noastră doar să se supună
Direcților venite de la Tine
Să nu se-abată sau să se opună
Călătoria s-o sfârșim cu bine.

Căci toate le primim din a Ta mână
Cuvântul și credința și elanul
Și-n mâna Ta în veci vreau să rămână
Voința noastră-ntreagă. . sau volanul.

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Isaia 57

Isaia 57

1. Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit.
2. El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul lui.
3. „Dar voi apropiați-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei!
4. De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii,
5. care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?
6. În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta?
7. Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
8. Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place legătura cu ei și iei seama la semnul lor.
9. Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților.
10. Obosești mergând și nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea.
11. Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine.
12. Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi!
13. Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.”
14. Și El zice: „Croiți, croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!”
15. Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.
16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut.
17. Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui.
18. I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng împreună cu el.
19. Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe și celui de aproape!”, zice Domnul. „Da, Eu îl voi tămădui!
20. Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl.
21. Cei răi n-au pace”, zice Dumnezeul meu.

Post-ul Isaia 57 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  25 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

25 accesări
0 comentarii

Bangladesh: bătut a doua zi după botez

16 aprilie 2019 la 11:28

Tocmai fusese botezată. O tânără creștină convertită a fost atacată de rudele ei în Bangladesh. A petrecut 3 zile în spital cu soțul ei, de asemenea agresat. 

Rahima Khatum fusese botezat cu o zi înainte. Acesta este, fără îndoială, ceea ce a alimentat furia familiei sale, deja opusă convertirii soțului ei Razzaq.

Razzaq este reporter pentru o gazetă locală. El și soția sa au fost asaltați cu arme de casă acasă. Locuiesc într-un sat din vestul Bangladeshului și amândoi s-au convertit recent la creștinism.

Amenintari cu moartea

Miercuri, pe 3 aprilie, la prânz, Abdur Rashid, fratele mai mic al lui Razzaq, ajunge fără avertisment la el acasă, însoțit de prietenii săi. Bărbații sunt înarmați. Încep să-l învingă pe Razzaq, dar Rahima încearcă să intervină. Și ea este lovită. Vecinii, alertați de apelurile de ajutor ale cuplului, se grăbesc în ajutorul lor și reușesc să oprească atacul.

Cuplul a suferit răni grave și a fost transportat la cel mai apropiat spital, unde a trebuit să stea trei zile. Amenințați cu moartea, Razzaq și Rahima Khatun nu au depus plângere. În mass-media locală, incidentul a fost raportat ca o simplă dispută familială.

Familia lor vrea să le nege

Razzaq este cel mai mare dintr-o familie formată din trei frați și trei surori. El este singurul credincios din familie și își trăiește credința în compania altor creștini. Cu toate acestea, el s-a confruntat cu opoziția propriilor săi oameni de la convertirea sa.

Conversia soției sale nu a ajutat lucrurile: odată cu moartea tatălui Razzaq anterior, botezul lui Rahima din 2 aprilie a alimentat și mai mult furia familiei. Rudele sale cele mai apropiate doresc astăzi să-l dezmoștenească pe Razzaq și să-l lipsească de pământul său.

Cuplul locuiește pe același teren ca și restul familiei:- Nu ne simțim în siguranță în casa asta. 

Trădători considerați

Creștinii cu origini musulmane sunt cei mai persecutați creștini din Bangladesh. Familia lor îi consideră trădători și necredincioși. Grupurile islamiste radicale au făcut presiuni asupra comunităților rurale să aplice Sharia (legea islamică) și au pretins multe victime creștine. 

În 2018, cel puțin 104 creștini au suferit violență pentru credința lor în Bangladesh.

https://www.portesouvertes.fr/informer/actualite/bangladesh-tabassee-le-lendemain-de-son-bapteme

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  32 accesări
  0 comentarii
32 accesări
0 comentarii

Iov (fragment)

Și Domnul a vorbit lui Iov și i-a răspuns
”Cât de încredințat ești tu care vorbești?
Împotrivindu-te Celui ce-i nepătruns
Atotputernic Domn în Slăvile Cerești?

Tu, ce pe Dumnezeu să-L mustri ai ajuns
Mai ai ceva de zis? lucruri pe măsură?
Și Iov atunci a zis: ” Nu mai găsesc răspuns
O Doamne sunt prea mic, mâna-mi pun la gură.

Vorbit-am o dată și nu voi răspunde
De două ori încă, nimic n-oi mai zice
Atunci din vârtej de furtuni furibunde
Porni glasul Lui ca un fulger să pice.

”De ești un viteaz al tău mijloc ‘l-încinge
Ca tu să mă-nveți întrebări când ți-oi pune
Să-Mi spulberi dreptatea? Sau vrei a Mi-o stinge?
Dreptatea ta însăți dorind a-ți expune?

Ai brațul ca Domnul? puternic și tare?
Ai glasul de tunet răzbind prin mulțime?
Îmbracă-te-atunci strălucind în splendoare
Poți tu oare fi-mpodobit cu mărire?

Revarsă-ți atunci valul mâniei tale
Și doar c-o privire pe trufași doboară
Zdrobește-i pe loc și oprește-i pe cale
Ascunde-i pe toți și-n țărână-i coboară.

Atunci de pe Tronul Domnirii-n Lumină
Să-ți ies înainte găsi-voi o cale
Dorind să-ți privesc strălucirea deplină
Iar lauda mea s-o închin dreptei tale.

Iar Iov auzind ce rosti Savaotul
Spre Domnu-și îndreaptă răspunsul din vale:
”Prea bine știu Doamne de-acum, Tu poți totul!
Nimic nu stă contra gândirilor Tale.

Când Domnu-i vorbise-I simțise mânia
Ca focul ce mistuie codrii și lanuri
Zicând: “Cine-i cel ce-a avut nebunia
Dorind să-Mi întunece Sfintele planuri?

Și eu, da, vorbit-am dar făr-a-nțelege
De lucruri ce nimeni nu poate concepe
Minuni ce nu-s date la om să dezlege
Iar mintea mea Doamne nu poate pricepe.

Ascultă-mi o Doamne cuvintele mele
Privește la mine, la slaba-mi făptură
A mele-ntrebări le înalț printre slele
Doar Tu-mi dai lumină și învățătură.

Urechea-auzise lucrări minunate
Și-atîtea vorbiri despre Tine-au fost spuse
Da-n zilele mele prea greu încercate
Trecînd prin cuptor ochiul meu Te văzuse.

De-aceea o Doamne mi-e scârbă de mine
Deși aș dori să-mi deschizi a Ta ușă
Primește-mi căința, privește la mine
M-aplec în țărână, în praf și cenușă.

Și Iov a rămas credincios restul vieții
Căci Domnul cunoaște măsura-încercării
Loviți și-ncercați au ajuns toți profeții
Pe flori nu ajungi la cununa-alergării.

Atâtea exemple de oameni cucernici
Zvârliți unii-n groapă iar alții-n cuptoare
Ei nu s-au clintit ci rămas-au statornici
Iar Domnul i-a scos și din mijloc de mare.

Și azi neschimbații nori negrii se-arată
Și-adesea gustăm vrând-nevrând suferință
Că-i cancer, covid sau vreo boală ingrată
E greu încercată a noastră credință.

Dar Iov ne dezleagă secretul cel mare
Când suferi și chiar îți dorești clipa morții
Când nici nu mai speri să primești vindecare
Vezi Mâna Slăvită ce-ți numără sorții.

Căci viața de-aici e oricum trecătoare
Și după mormânt veșnicia urmează
Iar Cel care poate să-ți dea vindecare
E-Acel ce și-acum al tău suflet veghează.

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  37 accesări
  0 comentarii
37 accesări
0 comentarii

Isaia 53

Isaia 53

1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului?
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
6. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
7. Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.
11. „Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.”

Post-ul Isaia 53 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  36 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

36 accesări
0 comentarii

Arheologii israelieni au descoperit o greutate antică din timpul primului templu evreiesc construit de Solomon

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  26 accesări
  0 comentarii
26 accesări
0 comentarii

Psalmul 103

O, suflete-al meu binecuvântează!
Pe Domnul în umblarea pe pământ
Și tot ce este-n mine și vibrează
Binecuvinte Numele Lui Sfânt!

Binecuvântă-L suflete pe Domnul!
Și-ale Lui binefaceri nu uita
El toate-ți iartă, îți veghează somnul
Și-ți vindecă întreagă boala ta.

Viața El din groapă-ți izbăvește
Cunună de-ndurare-țj dă în dar
Când ești bătrân te satură regește
Ca vulturul te-ntinerește iar.

Dreptate face Domnul, judecată
Acelor asupriți, nu uită El
I-a arătat lui Moise Calea dreaptă
Și-a Lui lucrări la-ntregul Israel.

Da, Domnu-i plin de milă și-ndurare
E bun și-a Lui răbdare-i îndelungă
El nu se ceartă fără de-ncetare
Mînia Lui nu-i veșnic să ne-ajungă.

El nu ne face chiar după păcate
Nici după fărdelegi nu pedepsește
Ci cât de sus sunt ceruri depărtate
Și bunătatea Lui atâta crește.

Precum din răsărit e depărtarea
Până-n apus ce greu o înțelegi
Tot astfel El ‘și-arată îndurarea
Și depărtează-a noastre fărdelegi.

Cum se îndură-un tată cu blândețe
De-ai săi copii și Domnul tot la fel
Le dăruie-ndurare și noblețe
Acelora care se tem de El.

Suntem țărână, El ‘și-aduce-aminte
Ca iarba de pe câmp și ca o floare
Când trece-un vînt puternic și fierbinte
Și omul se usucă și dispare.

Dar veșnic are Domnul bunătate
Și îndurare pentru-ai Săi copii
Și-a lor copii ce Legea-I țin în toate
Dorind a Lui porunci a le-mplini.

Da, Domnul Dumnezeu împărățește
În Ceruri pe-al Său scaun de domnie
Și peste tot domnia-I stăpânește
E Domn și Împărat pentru vecie.

Îngeri puternici care-aveți tărie
Și voi pe Domnul binecuvântați!
Voi ce-mpliniți cu-atâta bucurie
A Lui porunci și glasu-I ascultați.

Să binecuvântați pe Domnul Mare
Voi robii Lui și-oștirea Lui cea trează
Și stăpânirea Lui și-a Lui lucrare
Pe Domnul, suflet, binecuvântează!

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  29 accesări
  0 comentarii
29 accesări
0 comentarii

Isaia 49

Isaia 49

1 Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui; şi M-a făcut o săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi.
3 „Şi mi-a zis: „Israele, tu eşti robul Meu în care Mă voi slăvi.”
4 Şi eu mă gândeam: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos mi-am istovit puterea. Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.
5 Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.
6 El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”
7 Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.”
8 Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării, Te voi asculta, şi în ziua mântuirii, Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite;
9 să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!”, şi celor ce sunt în întuneric: „Arătaţi-vă!” Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.
10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.
11 Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.
12 Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.
13 Bucuraţi-vă, ceruri! Înveseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui.”
14 Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!”
15 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip:
16 Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!
17 Fiii tăi aleargă; dar cei ce te dărâmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău.
18 Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte: toţi aceştia se strâng, vin la tine. Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.
19 Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor fi strâmte pentru locuitorii tăi; şi cei ce voiau să te mănânce se vor depărta.
20 Fiii aceştia de care ai fost lipsit vor spune mereu la urechile tale: „Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez.”
21 Şi vei zice în inima ta: „Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceştia?”
22 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.
23 Te vor hrăni împăraţi, şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta şi vor linge ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sunt Domnul şi că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.” –
24 Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? –
25 „Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi.
26 Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănânce carnea, şi se vor îmbăta ca de must de însuşi sângele lor. Şi va şti orice făptură că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.”

Post-ul Isaia 49 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  35 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

35 accesări
0 comentarii

Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb.

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă.

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă chiamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus!

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați.

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii.

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare?

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  35 accesări
  0 comentarii
35 accesări
0 comentarii

Suferința mea este o corectare pentru păcat?

Suferința mea este o corectare pentru păcat?

Interviu cu John Piper

Fondator și profesor, desiringGod.org

Abonati-va

mărSpotifyE-mail

Transcriere audio

Când știu dacă Dumnezeu mă corectează? Este o întrebare pe care fiecare credincios o întâmpină în cele din urmă și astăzi vine de la o ascultătoare pe nume Hunter. Este atât de bun. „Pastor John, vă mulțumesc pentru răspunsul dvs. sincer despre pandemie în acest an. Mă gândesc în special la episodul tău special „ Cum dăm sens Coronavirusului?„Acolo ați ajuns la concluzia că unele cazuri de suferință, inclusiv slăbiciunea, boala și moartea, reprezintă judecăți directe ale lui Dumnezeu pentru păcatul nostru destinat să ne disciplineze și să ne aducă la pocăință și restaurare. Văd asta în pasaje precum 1 Corinteni 11: 30–32. Totuși, din Scriptură știm și că Dumnezeu permite unor suferințe nu ca o judecată sau o corectare specifică, ci pur și simplu să își arate gloria și să construiască în noi răbdarea răbdătoare. Văd asta în pasaje precum Ioan 9: 3 și 2 Corinteni 12: 8-9. Așadar, întrebarea mea este următoarea: Când Dumnezeu aduce suferința în viețile noastre, cum putem discerne dacă suferința ar trebui să fie întâmpinată cu răbdare și rezistență sau cu o evaluare și o modificare imediată a vieții? ”

Bună întrebare – atât de bine gândită; atât de bine articulat. În primul rând, permiteți-mi să spun că sunt foarte de acord cu Hunter că aceste două moduri în care Dumnezeu ne tratează sunt reale. Sunt în Biblie.

Rezistență și evaluare

Pe de o parte, el poate discerne un tipar specific de păcat în viața noastră la care răspunde direct cu un fel de necaz sau suferință în viața noastră pentru a ne trezi, a ne rafina, a ne vindeca și a ne aduce la pocăință pentru că ne iubește. Așa cum se spune în Evrei 12: 6 , „Domnul îl disciplinează pe cel pe care îl iubește și pedepsește pe fiecare fiu pe care îl primește”. Știu că experiența este uneori foarte greu de crezut deoarece, deși este predată atât de clar în Biblie, gândul că dragostea lui Dumnezeu pentru copiii săi aduce această durere este foarte greu de simțit cu mare afecțiune. Avem nevoie de toate încurajările pe care le putem obține din Scripturi pentru a crede că El este Tatăl nostru și că El nu ne va arunca niciodată și că suferințele sunt pentru binele nostru.

Pe de altă parte, după cum subliniază Hunter, textele precum Ioan 9: 3 intenționează să ne învețe să nu presupunem că fiecare suferință este direct un răspuns la un anumit păcat din viața noastră, ci că uneori ni se dă în suferință o oportunitate să mărești harul lui Dumnezeu prin credință și răbdare și dragoste.„Fiecare încercare să aibă efectul ei sfințitor de a ucide păcatul și de a promova credința, răbdarea și iubirea”.TweetDistribuiți pe Facebook

Sunt de acord cu Hunter că aceste două moduri divine de a ne trata sunt foarte reale. Amândoi sunt învățați în Biblie. Dar ce face ca răspunsul la întrebarea lui Hunter să fie atât de dificil – și anume: Cum știm când suntem tratați într-un fel sau altul? – este că linia dintre ele este permeabilă. O altă modalitate de a spune ar fi că aceste două tipuri de răspunsuri de la Dumnezeu la situația noastră se suprapun întotdeauna, ceea ce înseamnă, practic, că nu există niciodată o situație în viață în care să nu răspundem cu autoevaluare. Ea a întrebat: „Ar trebui să răspundem cu evaluare sau cu răbdare?” Și spun că există întotdeauna o evaluare adecvată în mijlocul suferinței și, dacă este necesar, al alterării.

Cu alte cuvinte, îi sugerez lui Hunter că, în cele din urmă, să știm cu siguranță care dintre aceste două moduri de a fi tratați de Dumnezeu ni se întâmplă nu este esențial pentru a trăi așa cum ar trebui. Dumnezeu poate să o lămurească; el poate. Dar poate că nu.

Scopul fiecărei încercări

Acum, permiteți-mi să ilustrez despre ce vorbesc. În Iacov 1: 2–4 , Iacov spune:

Numărați toată bucuria, fraților mei, când întâlniți încercări de diferite feluri, pentru că știți că încercarea credinței voastre produce statornicie. Și lăsați statornicia să aibă efectul său deplin, astfel încât să fiți desăvârșiți și desăvârșiți, lipsiți de nimic.

Aici Iacob ne ilustrează pe noi toți creștinii întâlnind diferite tipuri de necazuri, pe care le numește încercări sau încercări . El nu distinge dacă vin ca răspuns la păcatele specifice pe care le-am comis sau nu. Ceea ce spune el este că în orice fel de încercare – în orice fel – credința este testată. Și scopul în fiecare încercare este un fel de statornicie care arată că Dumnezeu este demn de încredere, înțelept și bun, valoros și atot-suficient pentru situația noastră. În cele din urmă, scopul fiecărei încercări din viața creștină este de a-l face pe Isus să arate grozav prin răbdarea noastră, credința noastră, dragostea noastră pentru ceilalți în bunătatea sa.

Acum, unele dintre aceste încercări ar putea fi datorate păcatelor specifice din viața noastră, iar altele din aceste încercări ar putea să nu fie. Dar scopul este același în ambele: Dacă există păcate specifice în viața noastră, obiectivul statorniciei înălțării lui Hristos include recunoașterea și pocăința și ieșirea din aceste păcate. Dacă nu se manifestă păcate specifice, atunci scopul este în continuare același: mărirea lui Hristos prin credință și pocăință și dragoste.

Ceea ce sugerez este că dacă nu putem discerne că o suferință specifică se datorează unui păcat specific nu este esențială. Esența este aceasta: fiecare încercare să aibă efectul ei sfințitor de a ucide păcatul și de a promova credința, de a spori răbdarea și de a stimula iubirea. Dacă păcatul este cunoscut, ucide-l. Dacă nu se știe, roagă-l pe Domnul să te protejeze, să te curățească de greșelile ascunse (așa cum fac psalmii, Psalmul 19:12 ; 139: 23–24 ) și să-ți promoveze capacitățile de credință și răbdare.

Rămășițe ale păcatului

Acum, nu cred că inventez acest lucru, această fuzionare a acestor două. Cred că Iov este o ilustrare a ceea ce încerc să trec – și anume că până și suferința care vine în viața noastră ca o oportunitate pentru demonstrarea valorii lui Dumnezeu prin credință și răbdare are totuși întotdeauna planul secundar de a ne lua sfințirea. Mai adânc.

Când Satana i-a cerut lui Dumnezeu permisiunea să-l rănească pe Iov, contextul era că Iov era un om fără vină ( Iov 1: 1 ) – ceea ce înseamnă că suferințele care i-au venit nu au fost disciplinare ca răspuns la un păcat în care se plimba. a fost modul lui Dumnezeu de a-i oferi lui Iov ocazia de a arăta valoarea lui Dumnezeu asupra sănătății sale, asupra familiei sale, asupra prosperității sale. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, suferința lui Iov a fost de așa natură încât a stârnit în Iov sedimentul păcătoșeniei rămase, de care s-a pocăit în mod clar în Iov 42: 5-6 : „Auzisem de tine prin auzul urechii , dar acum ochiul meu te vede; de aceea mă disprețuiesc pe mine și mă pocăiesc în praf și cenușă ”.„Scopul fiecărei încercări din viața creștină este să-l facă pe Isus să arate grozav”.TweetDistribuiți pe Facebook

Cred că acest lucru se va dovedi adevărat pentru noi toți. Fie că suferința din viața noastră este o pedeapsă pentru un păcat specific sau dacă suferința este o oportunitate de a-L glorifica pe Dumnezeu prin credință și răbdare, în ambele cazuri, vom descoperi rămășițe ale păcătoșeniei din viața noastră, de care ar trebui să ne pocăim și treceți dincolo. Motiv pentru care am spus că există întotdeauna loc pentru autoevaluare.

Suferă cu El

Permiteți-mi să închei cu ceea ce poate fi cel mai important lucru de spus. Ori de câte ori suferința vine în viețile noastre, ca aleși, iubiți, îndreptățiți, copii siguri ai lui Dumnezeu, există două feluri de ispite, nu doar una: una este să neglijăm suferința ca o oportunitate pentru a ne dovedi statornicia credinței și a răbdării. Cealaltă este să ne temem că suntem condamnați și nu suntem tratați ca fiind copiii lui Dumnezeu.

Vreau să-l încurajez pe Hunter și pe noi toți să ne stabilim în Cuvântul lui Dumnezeu, în lucrarea mântuitoare a lui Hristos, în lucrarea de pecetluire a Duhului Sfânt și în mersul sfințeniei, pentru a crește în încrederea noastră că noi sunt copii ai lui Dumnezeu și, dacă sunt copii, atunci moștenitori, cu siguranță, știind că trebuie să suferim împreună cu el pe drumul spre a fi proslăviți cu el ( Romani 8: 16-17 ).John Piper ( @JohnPiper ) este fondator și profesor al desiringGod.org și cancelar al Bethlehem College & Seminary. Timp de 33 de ani, a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. El este autorul a peste 50 de cărți , inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist și, mai recent, Coronavirus și Hristos .

https://www.desiringgod.org/interviews/is-my-suffering-a-correction-for-sin?utm_campaign=Daily+Email&utm_medium=email&_hsmi=96312451&_hsenc=p2ANqtz-_ZOGOGGLiTDGqBfPW6a9Hp3TS0VCeopaGeqPEWIsYTPAQfT0_vZ0JduQMY4hnNJoW28KMkdIu-9Kj9jnwdLypSQ-bboHmVMTvzgVddEtF-aKifIL8&utm_content=96312451&utm_source=hs_email

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  41 accesări
  0 comentarii
41 accesări
0 comentarii

Isaia 45

Isaia 45

1 Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mână ca să doboare neamurile înaintea lui şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă:
2 „Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma uşile de aramă şi voi rupe zăvoarele de fier.
3 Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.
4 Din dragoste pentru robul Meu, Iacov, şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte ca tu să Mă cunoşti.
5 Eu sunt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti.
6 Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, şi nu este altul.
7 Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.
8 Să picure cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.”
9 Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! – Un ciob dintre cioburile pământului! – Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: „Ce faci?”, şi lucrarea ta zice ea despre tine: „El n-are mâini”?
10 Vai de cine zice tatălui său: „Pentru ce m-ai născut?”, şi mamei sale: „Pentru ce m-ai făcut?”
11 Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mâinilor Mele?
12 Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor.
13 Eu am ridicat pe Cirus, în dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăşi cetatea şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor.”
14 Aşa vorbeşte Domnul: „Câştigurile Egiptului şi negoţul Etiopiei, şi ale sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănţuite, se vor închina înaintea ta şi-ţi vor zice rugându-te: „Numai la tine Se află Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El.”
15 Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule!
16 Toţi sunt ruşinaţi şi uluiţi, toţi pleacă plini de ocară, făuritorii idolilor.
17 Dar Israel va fi mântuit de Domnul, cu o mântuire veşnică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici înfruntaţi, în veci.”
18 Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!
19 Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colţ întunecos al pământului. Eu n-am zis seminţei lui Iacov: „Căutaţi-Mă în zadar!” Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.
20 Strângeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă împreună, voi cei scăpaţi dintre neamuri! N-au nicio pricepere cei ce îşi duc idolul de lemn şi cheamă pe un dumnezeu care nu poate să-i mântuiască.
21 Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.
22 Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.
23 Pe Mine însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea, şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine.
24 „Numai în Domnul”, Mi se va zice, „locuieşte dreptatea şi puterea; la El vor veni, şi vor fi înfruntaţi toţi cei ce erau mâniaţi împotriva Lui.
25 În Domnul vor fi făcuţi neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel.”

Post-ul Isaia 45 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  38 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

38 accesări
0 comentarii

Regrete

Să nu ne pară rău de încercare,
Poate așa am învățat să ne smerim.
Să regretăm că-n zilele cu soare
Nu prea am spus: Isuse, Te iubim.

Ce am făcut în zilele când peștii
Și pâinile El ni le înmulțea?
Nu se cuvine ca să ne smerim cu toții,
Și să-I căutăm Fața, și nu doar mâna Sa?

Pe marea linistită, a fost cu noi în barcă,
Iar multe despre El, n-am vrut să știm.
Dar când în barcă intră tot mai multă apă,
Strigăm cu toții: Doamne, nu-Ți pasă că pierim?

Nu vom pieri, căci iarăși se ridică,
Chiar dacă azi pe cârmă, pare că doarme dus.
Când Domnul ceartă vântul, o frunză nu mai mișcă,
Nimic nu-i imposibil, pentru al nost’ Isus.

Până când, Doamne? Nu asta-i întrebarea.
Nici pentru ce? Ci, Doamne, ce trebuie sa fac?
Ca nu cumva odată ce trece încercarea,
Să-mi văd de viața veche si iar să mă complac.

O, iartă-ne azi, Doamne, de nepăsarea mare,
În care multă vreme am stat și n-am știut.
Adu înviorare, suntem a Ta lucrare,
Și toarnă untdelemnul în vasele de lut.

Dany Căpătan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  44 accesări
  0 comentarii
44 accesări
0 comentarii

Isaia 41

Isaia 41

1 „Tăceţi, ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună.
2 Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf, şi arcul, o pleavă luată de vânt?
3 El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui.
4 Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel Dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri.”
5 Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pământului tremură: se apropie şi vin.
6 Se ajută unul pe altul, şi fiecare zice fratelui său: „Fii cu inimă!”
7 Lemnarul îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: „Este bună!”, şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.
8 „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu,
9 tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!
10 Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”
11 Iată, înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce ţi se împotrivesc.
12 Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine.
13 Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!”
14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor – zice Domnul – şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.
15 Iată, te fac o unealtă ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii şi vei face dealurile ca pleava.
16 Le vei vântura, şi le va lua vântul, şi un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel.
17 Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
18 Voi face să izvorască râuri pe dealuri, şi izvoare, în mijlocul văilor; voi preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în şuvoaie de ape;
19 voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustiu; voi pune chiparoşi, ulmi şi merişori turceşti la un loc în pustiu,
20 ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri, şi Sfântul lui Israel le-a zidit.
21 Apăraţi-vă pricina – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari, zice Împăratul lui Iacov.
22 Să le arate şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul.
23 Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii.
24 Iată că nu sunteţi nimic, şi lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi.
25 Am sculat pe cineva de la miazănoapte, şi vine de la răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.
26 Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: „Are dreptate”? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre.
27 Eu, Cel Dintâi, am zis Sionului: „Iată-i, iată-i!”, şi Ierusalimului: „Îţi trimit un vestitor de veşti bune!”
28 Căci Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.
29 Iată că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!

Post-ul Isaia 41 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  45 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

45 accesări
0 comentarii

Conectat la trăirile divine

Când vorbești despre trădare și tu ești legat de ea,
Ești fățarnic, n-ai valoare, cauți a te afirma.
Nu poți spune de mândrie și să-i fi un rob supus,
Asta-i prefăcătorie și nu ai nimic de sus.

Nu poți arăta spre alții că-s dublicitari în umblet
Când tu ocolești toți frații și ai vicleșug în cuget.
Nu poți arunca cu pietre în acel ce se-ostenește
Nu-i mai căuta defecte, mai bine, te pocăiește!

Nu poți spune de gunoiul din ograda altcuiva
Când la tine e noroiul și mizeria cea mai rea.
Nu mai arăta cu mâna, doar spre alții, dragul meu
Că-ți vei pierde și cununa și pe Sfântul Dumnezeu!

Nu mai încerca mereu să arăți a om curat
Când păcatul tău e greu și ai cugetul pătat.
Caută să te sfințești, să-mplinești cu drag scriptura
Căci așa cum tu trăiești, tot așa-ți vorbește gura.

Nu-ncerca să-nvinuiești, pe nimeni în locul tău
Că ai să păcătuiești și-L superi pe Dumnezeu.
Asumă-ți ceea ce faci și învață să iubești
Taci când trebuie să taci și când trebuie vorbești.

Nu privi la ce fac alții, fii atent la viața ta
Și iubește-i pe toți frații, nu îi mai tot judeca.
Fiecare om pe lume, are câte un defect
Dar are și lucruri bune, asta îl face perfect.

Căci așa, plini de defecte ne-a iubit Isus Hristos
Și ne-a dat zece decrete, să trăim armonios.
Dar mai este o poruncă, fără ea nu poți trăi
Iubește-l pe cel de-aproape și-astfel mântuit vei fi.

Că-n iubire stă esența mântuirii-n general
Dacă e doar aparența, asta poate fi fatal.
Când iubești cu-adevărat pe acel de lângă tine,
Omule, ești conectat la trăirile divine!

Fii al cerului exemplu pentru cei din jurul tău
Căci inima ta e templu” Fiului de Dumnezeu.
Ține-al fericirii steag ridicat orice ar fi
Să-l vadă orice pribeag pe Hristos ce va veni.

Nichifor Nicu

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  42 accesări
  0 comentarii
42 accesări
0 comentarii

Isaia 37

Isaia 37

1 Când a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului.
2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoţ.
3 Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: „Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască.
4 Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă, dar, o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.”
5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia.
6 Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veţi spune împăratului vostru: „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
7 Căci voi pune în el un duh de aşa fel, încât la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.”
8 Rabşache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.
9 Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ţi facă război.” Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le:
10 „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: „Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: „Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.”
11 Căci ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit cu desăvârşire; şi tu, să fii izbăvit?
12 Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef şi fiii lui Eden care sunt la Telasar?
13 Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului şi împăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?”
14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului
15 şi I-a făcut următoarea rugăciune:
16 „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!
17 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
18 Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei au pustiit toate popoarele şi ţările lor
19 şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit.
20 Acum, Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!”
21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
22 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: „Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.
23 Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel;
24 prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul şi ai zis: „Cu mulţimea carelor mele m-am suit pe vârful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai înalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomet.
25 Am săpat izvoare şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.”
26 Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult şi că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături.
27 Şi locuitorii lor sunt neputincioşi, înspăimântaţi şi uluiţi: sunt ca iarba de pe câmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri şi ca grâul care se usucă înainte de a da în spic.
28 Dar Eu ştiu când stai jos, când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea.
29 Deci pentru că eşti mânios împotriva Mea, şi mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.”
30 Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mânca ce va creşte singur de la sine, şi în al doilea an, ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mânca din rodul lor.
31 Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda şi ce va mai rămâne iarăşi va prinde rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra.
32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului, cei izbăviţi. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.
33 De aceea aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: „El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei.
34 Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,
35 căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David!”
36 Îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.
37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors; şi a rămas la Ninive.
38 Şi, pe când stătea cu faţa la pământ rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi, Adramalec şi Şareţer, l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon.

Post-ul Isaia 37 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  41 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

41 accesări
0 comentarii

Evenimente-mi vin în gând

Evenimente-mi vin în gând
De-atâtea ori în pribegie
Când m-a scăpat Pâstorul blând
Pe fond de sfântă melodie.

Hățișul lumii m-a-ncurcat
Dar am primit clarificare
Căci Veghetorul m-a luat
Scoțându-mă din încercare.

Să mă atragă-n cursa lor
Au încercat și mai încearcă
Cu tonul lor provocator
Dar iată-mă, din nou, în barcă…

Și iată, merg cu-avânt, spre Țel
Chiar dacă spinii mă înțeapă
S-ajung în veșnicul Betel
Să intru-n veșnica etapă.

Nu pot să nu menționez
Cum m-a atins îngrijorarea
Dar Cel pe care mă bazez
Iar mi-a adus asigurarea.

Destule-au fost alunecări,
Căderi în starea de-ntristare
Dar EL expert în vindecări,
Iar a trimis înviorare.

De slăbiciuni fiind atins
(De câte ori nici nu pot spune)
Mi-am amintit că nu-s învins
Cât timp mai cred în vreo minune.

Când loviturile-au venit
Le-a-ntâmpinat un crez fierbinte
Și-atunci mai bine le-am primit
Fără vreun murmur prin cuvinte.

Cu trudă-am adunat comori
Să le păstrez în visterie
Și am considerat valori
Doar ce-i născut din mărturie.

Cântarea m-a-nsoțit mereu
Punând în suflet relaxare
Mi-a fost tărie pe traseu
Și un îndemn spre închinare.

Dureri și plâns, și frământări,
Au fost cu mine-n bătălie
Dar au urmat eliberări
Cu multă, multă veselie.

Am stat pe Stâncă neclintit
Deși au vrut să mă doboare
Sunt de Cuvânt nedespărțit
Că-mi pune-n suflet sărbătoare.

Și-aceste sfinte amintiri
Mă leagă și mai mult de Mire
Căci El mi-aduce răsplătiri
Și mă conduce-n Nemurire.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  52 accesări
  0 comentarii
52 accesări
0 comentarii

Isaia 33

Isaia 33

1 Vai de tine, pustiitorule, care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu. –
2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie. –
4 Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.
5 Domnul este înălţat şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.
6 Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
7 Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plâng cu amar.
8 Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.
9 Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca un pustiu; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.
10 „Acum Mă voi scula – zice Domnul – acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.
11 Aţi zămislit fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înşivă vă va arde de tot.
12 Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi care ard în foc.
13 Voi cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi cei de aproape, vedeţi puterea Mea!”
14 Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion; un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?”
15 Cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,
16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.
17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.
18 Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?”
19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înţelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe.
20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate.
21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pâraie late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic.
22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuieşte!
23 Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea.
24 Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.

Post-ul Isaia 33 apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Mihai Marian)
  59 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

59 accesări
0 comentarii

Cugetare

Ziua, noaptea, cuget Doamne cine-am fost si cine sunt…
Cine-ai fost si esti Tu astăzi, pentru mine, Tata Sfânt!
M-a uimește-a Ta – răbdare și adânca îndurare
Și neobosita milă și iubirea-Ți veșnic mare!

Și ma-ntreb smerit, cum spui Tu, că demult ai pregătit
Cea mai -nalta slava-n ceruri, pentru -un păcătos greșit?
Tu pe cel ce se întoarce îl transformi in fiu al Tău
Și-l ajuți ca sa iubească chiar pe-acel ce a fost rău.

Planul Tău de mântuire, zămislit din veșnicii,
Depășește-a mea putere de-a pricepe și gândi.
Ceea ce-ai gătit ca slava, pentru-ai Tai aleși copii,
Are străluciri, ce ochii noștri astăzi ar orbi…

Bunătatea Ta Părinte mai adânca-i decât marea…
Și a Ta înțelepciune mai departe-i decât zarea.
Laudele ce, pe dreptate se cuvin a-ți fi aduse,
Nu pot, fi de niște inimi nesfințiți, a fi spuse.

Strălucirile de aur și de-argint sunt prea sărace
Ca sa poată strălucirea celui Prea Înalt sa-mbrace!
Numai când in ziua slavei ne vei da veșmânt slăvit
Și când suflet, trup și spirit, Tu deplin vei fi Sfințit,

Vom putea cântări plăcute, sa-ți cântam Ceresc Părinte,
Pe altarele de aur sa-ți aducem daruri sfinte.
O, prosterne-ne cu fruntea in cenușă și țărână,
Ca sa poți in ziua ceea, sa ne-nalti prin a Ta mâna.

Trupurile să-Ți aducem, jertfa Ție, cum dorești…
Duhul Sfant să le străbată cu-ale Lui văpăi cerești,
Căci pe-ntreaga noastră viața și ființa Tu ai pus
O pecete- veci neștearsă, și pe ea ai scris – ISUS-

Aurel Cupfer

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  58 accesări
  0 comentarii
58 accesări
0 comentarii