Rugăciune

Rugăciune, rugăciune, ceas preasfânt și minunat
Tu ești unda ce mă leagă de Eternul Împărat!
Rugăciune, ceas fierbinte, ce nu te-oi uita nicicând
Căci prin tine stau de vorbă cu al meu veșnic Stăpân!

Rugăciune, rugăciune, ești comoara mea aleasă,
Chiar în schimbul bogăției, nu aș da măcar un ceas,
Fiindcă totul ce se vede piere din această viață,
Însă tu rămâi cu mine… tu ești tot ce mi-ai rămas!

Zi de zi în rugăciune, când îmi plec genunchii mei
Eu vorbesc, iar El răspunde, chiar și atunci când este greu!
Când înalț spre ceruri ruga, ridicând ochii în zare,
Tata vine negreșit, dându-mi binecuvântare!

Și-apoi când vorbește El, eu ascult cu reverență,
Iar când El spune o dată, eu de două ori aud
Căci Cuvântul Lui cel veșnic este plin de existență
Și orice s-ar întâmpla, nu pot ca să mă ascund!

Rugăciune, rugăciune, viața sens nu ar avea
Nici măcar o mică parte, fără existența ta!
Tu ești tot ce mă susține ca să dovedesc putere,
Și credință, și răbdare până voi zbura spre stele!

Rugăciune, rugăciune darul cel mai prețios,
Nu voi renunța la tine, chiar dacă îmi va fi greu!
Doar prin tine-L simt aproape pe Domnul Isus Hristos,
Rugăciune, rugăciune, te voi prețui mereu!

Rugăciune cale sfântă, taină și mister ascuns,
Tu mă porți spre veșnicie, spre Mirele meu Isus!
Și mă rog ca orice om, într-o zi să te iubească,
Și să caute părtășia până-n Patria Cerească!

Andreia Ungureanu 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  25 accesări
  0 comentarii
25 accesări
0 comentarii

Cortul întîlnirii

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  22 accesări
  0 comentarii
22 accesări
0 comentarii

Strângeţi-vă comori în cer!

„Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.” (Matei 6:20)

Ascultă ediția audio aici.

Te-ai gândit vreodată în mod concret ce comori putem lua cu noi în cer? Probabil vei răspunde: caracterul. Caracterul, fiind expresia lucrării harului lui Dumnezeu în viața noastră, poate fi considerat pașaportul care-mi permite accesul în cer. Imaginează-ți ziua în care vom ajunge în cer! Pur și simplu, deși pare greu de crezut, suntem acolo. Ce „șoc cultural” vom trăi! Ce sentiment de bucurie și încântare ne va cuprinde sufletul! Imaginează-ți acum momentul în care Isus va veni să ne salute, să ne spună ce bucuros este că suntem acolo cu El! Imaginează-ți, dincolo de extazul personal, cum va fi când lângă noi Isus îi va aduce pe cei pe care într-un fel sau altul i-am influențat spre veșnicie – poate le-am dat o carte, poate ne-am rugat pentru ei, poate le-am spus un cuvânt potrivit la vremea potrivită! Acestea sunt comorile pe care le putem strânge în cer. Și, dacă și tu ești un părinte ca mine, atunci probabil că pe pământ nimic nu-ți este mai drag decât propriii tăi copii. Nu merită atunci, cu gândul la ziua aceea a întâlnirii cu Isus, ca, în ciuda tuturor provocărilor, să trăiești pentru a avea copiii cu tine o veșnicie?

Iată ce scria Ellen White într-un articol din revista The Signs of the Times („Semnele timpului”), numărul din 3 noiembrie 1881: „Când judecata va începe și cărțile se vor deschide, când marele Judecător va rosti: «Bine, rob bun și credincios!» și cununa de slavă nemuritoare va fi pusă pe fruntea biruitorului, mulți își vor lua cununile, le vor ridica în fața întregului univers adunat în acea ocazie și vor arăta către mamele lor, spunând: «Ea m-a făcut tot ceea ce sunt, prin harul lui Dumnezeu! Sfaturile și rugăciunile ei au fost binecuvântate, spre mântuirea mea veșnică.»” Uimitor, nu-i așa?

Te rog, dragă părinte, să nu lași nimic și pe nimeni să te abată de la misiunea vieții tale! Copleșit uneori de propria-mi neputință și de propriile eșecuri și limitări, aleg astăzi, Părinte, să-mi pun încrederea mea în credincioșia Ta, știind că atunci se vor petrece lucruri cu adevărat frumoase în căminul meu.

Provocare:

Studiază astăzi împreună cu copiii sau nepoții tăi, dacă este posibil, studiile lor de Școala de Sabat!

Dragoș Brașoveanu
Conferința Muntenia

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Strângeţi-vă comori în cer! apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  30 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

30 accesări
0 comentarii

Eu nu mă tem

Eu nu ma tem de ce-o să vină,
De mâine nu mă-ngrijorez,
Eu am o Țară în Lumină,
Și partea mea e să veghez.

Eu nu mă tem nici de vești rele,
Războaiele sunt pe pământ!
Dar cand voi fi mai sus de stele
Voi fi cu Domnul meu Cel Sfânt.

Eu nu mă tem de-o năvălire
Din partea solului cel rău,
Nu mă-nspăimântă a lui oștire,
Cu mine este Dumnezeu!

Eu nu mă tem nici de vreo piatră
Care țintește ființa mea,
Cu mine-i Domnul și mă scapă!
El e protecție în ziua rea.

Eu nu mă tem nici de momentul
În care cel rău mă urăște,
Căci Domnul este lângă mine,
Întotdeauna mă păzește!

Eu nu mă tem de ceasul morții,
Nici de-ntunericul cel gros,
Căci Dumnezeu îmi e Lumina,
Eu sunt în Brațul Lui Hristos!

Pașca Ana Claudia 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  38 accesări
  0 comentarii
38 accesări
0 comentarii

Timiditatea spirituală

„Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele apostolilor 2:39)

Ascultă ediția audio aici.

În anul 2019, în special în lunile de vară, am aflat cu toții știri despre incendiile devastatoare care au afectat zone întinse ale globului. Probabil ne amintim de incendiile din Australia, California, Grecia, regiunea Amazonului și chiar îndepărtata Siberie. Pierderile materiale și de vieți omenești au fost semnificative.

În vara aceluiași an am aflat un lucru care la început m-a uimit. Autoritatea care se ocupă de întreținerea Parcului Național Sequoia, din statul american California, folosește focul pentru a asigura sănătatea pădurii și a grăbi înmulțirea celebrilor arbori. Pădurarii pornesc incendii controlate, pe zone restrânse, cu scopul de a curăța pădurea de uscăturile de la nivelul solului, care ar favoriza extinderea rapidă a incendiilor masive și agresive cu care se confruntă alte zone ale aceluiași stat american. Astfel că ei pornesc un foc mai mic pentru a evita pericolul unui alt foc mare și devastator.

Această realitate ne duce la o lecție mult mai importantă. La finalul istoriei, Dumnezeu va curăța omenirea și universul de păcat și urmările lui. Însă, pentru acest timp, Dumnezeu i-a chemat pe cei credincioși să fie niște luptători ai credinței (Geneza 32:28; Efeseni 6:13-17), să se împotrivească Diavolului (Iacov 4:7) și păcatului (Evrei 12:4), să osândească la moarte tendințele păcătoase (Coloseni 3:5) și să facă lucrări ca ale Domnului Isus sau chiar mai mari (Ioan 14:12). Nu de puține ori, obiectul rugăciunilor noastre a fost siguranța și bunăstarea actuală a copiilor noștri și a noastră. Însă misiunea în cadrul familiei implică disponibilitatea ca Dumnezeu să curețe chiar și rămășițele păcatului și să regenereze trăirea noastră spirituală și pe cea a copiilor noștri. Experiența credinței nu trebuie trăită cu timiditate. O viață curățită va reprezenta un îndemn viu pentru copii de a umbla în căile bune ale părinților și de a nu se abate de la ele „nici la dreapta, nici la stânga” (2 Cronici 34:2).

Doamne, dă-ne curajul să permitem „focului” Cuvântului Tău și lucrării Duhului Tău să curețe viața noastră și a copiilor noștri pentru a fi în siguranța oferită de făgăduința Ta de mântuire!

Provocare:

Mai știi făgăduința primită la începutul anului? Dar textul de memorat de la Școala de Sabat? Ce-ar fi să îți faci un plan de a memora cât mai mult din Biblie și de a-i ajuta și pe copii să o facă?

Valentin Filimon
Conferința Muntenia

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Timiditatea spirituală apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  30 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

30 accesări
0 comentarii

Ai Tăi copii am devenit…

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa cănd noi ne-am predat
Spre altă țintă am pornit,
Spre luminosul infinit
Și Tu ne-ai binecuvântat.

Ai îngropat negrul trecut
Și ne-ai vorbit de-un viitor
În care Tu ne vei fi scut
Ce bine-i că Te-am cunoscut
Isuse, Bun și Blând Păstor!

Sfinte dorințe ai plantat
Demni de Paradis să fim
Cum să trăim ne-ai învățat,
Cum să iertăm ne-ai arătat,
Cum pe dușmani să îi iubim.

Am devenit ai Tăi urmași
Oriunde mergi mergem și noi
Să rătăcim Tu nu ne lași
Orientezi ai noștrii pași
Spre dulcea viață de apoi.

Cu noi la jugul greu Tu tragi,
Ne ușurezi grele poveri
Spre-a Ta iubire ne atragi
Când vin furtuni nu Te retragi
Trimiți din Slavă adieri.

Ce transformare și ce har!
Ce revelații am primit!
Comori culegem în hambar
Al nostru obiectiv e clar:
E trai de patimi dezrobit.

Copii de Rege azi suntem
Și-n veci așa va fi, o știm
Suntem sub har, nu sub blestem
Splendori în sfântul Plai vedem
Pe scara Cerului suim.

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa când ai apărut
Și cu iubire ne-ai privit
Și-atât de dulce ne-ai vorbit
Și-ai vindecat ce ne-a durut.

George Cornici

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Cum ne va schimba cerul bucuria?

Întrebați-l pe pastorul Ioan

00:00-12: 22

Interviu cu John Piper

Fondator și profesor, desiringGod.org

Transcriere audio

Venim duminica de Paști, ieri, întâlnirea mea preferată din calendarul bisericii. Există atâtea surse de bucurie în viața creștină. Cu siguranță, victoria lui Hristos asupra păcatului, diavolului și mormântului este una dintre cele mai uluitoare surse ale bucuriei noastre în această viață. Și duce la întrebarea de astăzi a unei femei care ascultă regulat podcastul. Ea scrie: „Bună, pastor John! Puteți explica cum se leagă bucuria noastră de cele trei aspecte ale vieții creștine – justificarea, sfințirea și slăvirea? Mai exact, aș vrea să știu cum se obține bucuria în fiecare dintre aceste binecuvântări distincte și cum sunt similare sau diferite între ele. ”

Îmi place această întrebare. De fapt, îl iubesc atât de mult încât vreau să-l fac mai mare. Deci, voi adăuga la îndreptățirea și sfințirea și glorificarea propitiation , care vine înaintea celor trei, și fără de care nu ar putea exista pentru păcătoși ca noi.

Cum se leagă bucuria de fiecare dintre aceste patru lucrări masive, indispensabile, minunate ale lui Dumnezeu, care alcătuiesc pașii marii noastre mântuiri? Iată răspunsul meu scurt: în îndemn, bucuria este cumpărată și asigurată o dată pentru totdeauna. Prin justificare, bucuria este dată o dată pentru totdeauna. În sfințire, bucuria este gustată de-a lungul acestei vieți. Și în slăvire, bucuria este desăvârșită odată pentru totdeauna. Acesta este răspunsul meu rezumat. Permiteți-mi să le iau pe rând, cu doar un scurt cuvânt.

Propunere: bucurie achiziționată și securizată

Împiedicarea este actul decisiv, o dată pentru totdeauna, al lui Dumnezeu pe cruce, îndepărtându-și mânia din aleșii săi, transferând-o pe Isus Hristos, Fiul său, ca înlocuitor al nostru. Propunere înseamnă înlăturarea mâniei lui Dumnezeu. Toți merităm mânia lui Dumnezeu din cauza păcatului nostru împotriva Lui. Dar Dumnezeu însuși pășește între noi și propria sa mânie și ne poartă pedeapsa în Fiul Său.

Romani 3:25 : „Dumnezeu l-a înaintat pe [Hristos] ca îndemn prin sângele său”. Romani 8: 3 : „Prin trimiterea propriului său Fiu,. . . el a condamnat [adică și-a revărsat mânia asupra] păcatului în trup ”- și anume, Hristos. Hristos a purtat în trupul său osânda, mânia, datorită păcatului nostru. Isaia 53: 5 : „El a fost străpuns pentru păcatele noastre; a fost zdrobit pentru nelegiuirile noastre ”.

„Bucuria noastră reflectă valoarea lui Dumnezeu și frumusețea lui Dumnezeu și măreția lui Dumnezeu.”TweetDistribuiți pe Facebook

Acum, nici măcar nu eram în viață când s-a întâmplat acest lucru, când s-a întâmplat propicierea. S-a întâmplat 33 d.Hr. – să nu se mai repete niciodată. Dar când s-a întâmplat, bucuria lui Dumnezeu asupra poporului său, în loc de mânie și bucuria noastră eventuală în el, a fost absolut asigurată, garantată, cumpărată. Cu prețul sângelui Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeu a asigurat în Hristos, odată pentru totdeauna, realitatea din Romani 8:31 – că Dumnezeu este pentru noi și nu împotriva noastră. Acesta este terenul întregii noastre bucurii: mânia îndepărtată; Doamne pentru noi.

Justificare: Bucuria dată

Asta era adevărat înainte de a se întâmpla ceva în noi. Fundația a fost pusă în istorie. Justificarea acum este actul lui Dumnezeu prin care, pe baza morții lui Hristos, el ne declară drepți în unire cu Hristos prin credință. El socotește pedeapsa revărsată asupra lui Hristos ca fiind a noastră. Pedeapsa noastră s-a întâmplat în Isus și noi o deținem și o primim și suntem socotiți neprihăniți prin ea prin credință. El ne socotește neprihăniți datorită lui Hristos și face acest lucru unindu-ne la Hristos prin credință. Deci, vorbim despre justificarea prin credință. Acest lucru nu s-a întâmplat în anul 33 d.Hr .; s-a întâmplat în clipa în care fiecare dintre voi a crezut.

Deci, când spun că prin justificare bucuria este dată odată pentru totdeauna, am două lucruri în minte. Asculta cu atentie. În momentul justificării, experimentăm credința care ne unește cu Hristos. Cred că această credință are în ea cel puțin o sămânță a experienței bucuriei în Hristos. Credința nu este doar o afirmare mentală a adevărului că Hristos este Mântuitor și Domn. Credința mântuitoare este, de asemenea, experiența lui Hristos ca comoară a noastră și asta implică că există în această credință un dulce element de desfătare în el, prețuindu-l – prețuind, deținând, îmbrățișând, primind gloria lui Hristos.

Dar vreau să spun, de asemenea, – când spun că prin justificare, bucuria este dată odată pentru totdeauna – că, prin justificare, suntem lansați în acel moment într-o viață locuită de Duhul lui Dumnezeu, al cărui rod este bucuria. Așadar, justificarea este experimentată odată pentru totdeauna ca platformă de lansare în bucuria Duhului Sfânt și acea lansare se face prin credință, care în sine include un element de bucurie – și anume, prețuirea lui Hristos.

Sfințire: bucurie degustată

În sfințire, bucuria este gustată de-a lungul acestei vieți. Deci, puteți vedea diferența dintre îndreptare, justificare și slăvire, deoarece în fiecare dintre acestea, vorbesc despre ceva care se întâmplă o dată pentru totdeauna. Propunerea nu este un proces; justificarea nu este un proces; slăvirea ar putea fi văzută ca un proces, un proces etern de bucurie din ce în ce mai mare de la plenitudine la plenitudine. Dar când suntem înviați din morți la întoarcerea lui Hristos, nu intrăm într-un proces de la defect la îmbunătățire. Nu scăpăm întotdeauna de defecte la o mie de ani după ce am fost înviați din morți.„Bucuria nu este un supliment la sfințire. Este o armă esențială prin care punem păcatul la moarte ”.TweetDistribuiți pe Facebook

Însă sfințirea, care începe de la baza de justificare, este un proces de creștere a sfințeniei, bunătății, dreptății, iubirii. Și chiar în centrul acestei experiențe progresive este realitatea esențială a bucuriei în Hristos. Și eu o numesc o realitate esențială în acest proces, deoarece bucuria în Dumnezeu este cea care distruge rădăcina păcatului (ceea ce este sfințirea) și face posibilă creșterea în sfințenie. Bucuria nu este accesorie sfințirii; nu este un supliment la sfințire. Este o armă esențială prin care punem păcatul la moarte.

Evrei 12: 2 spune că Hristos a îndurat crucea, care este actul cel mai iubitor care s-a făcut vreodată în istoria universului, „pentru bucuria care i s-a pus înainte”. Cu alte cuvinte, Hristos a gustat plinătatea bucuriei care stătea de cealaltă parte a suferinței, iar acest gust l-a asigurat că bucuria pe care a anticipat-o merită orice pentru a o obține, inclusiv suferința crucii pentru ca noi să ne luăm cu el în acea bucurie.

Acum, tocmai așa afirmă cartea Evreilor că ar trebui să fim dispuși să suferim din cauza compasiunii și a iubirii. Pavel, de fapt, într-un alt loc, spune așa: „Abundența lor de bucurie. . . a debordat într-o bogăție de generozitate ”( 2 Corinteni 8: 2 ). Așa arată sfințirea: bucuria ne eliberează de minciunile păcatului și revarsă în dragoste oamenilor.

Slavire: Bucuria Perfecționată

În slăvire, bucuria este desăvârșită odată pentru totdeauna. Romani 8:17 spune că, dacă suferim împreună cu Hristos, vom fi proslăviți împreună cu El. Slăvirea este condiția finală, perfectă, când toată suferința este în spatele nostru. Bucuria noastră va fi desăvârșită pentru că va fi însăși bucuria lui Dumnezeu însuși în noi. Isus spune: „Intră în bucuria stăpânului tău” – adică eu , Fiul lui Dumnezeu ( Matei 25:23 ). Se va desăvârși pentru că Psalmul 16:11 spune: „În prezența [Lui] există plinătate de bucurie; la [dreapta] sa sunt plăceri pentru totdeauna. ” Deci, „plin” și „pentru totdeauna” este ceea ce vreau să spun prin perfecționat .

Nu vor mai exista restricții din partea unui corp și a unei minți căzute, imperfecte. Ni se vor oferi toate capacitățile fizice, emoționale și mentale și spirituale de a experimenta tensiunea nemăsurată a extazului care vine din a-l vedea și savura pe Dumnezeu. Și nu cumva să credeți că accentul pe perfecțiunea propriei noastre bucurii deplasează sau distrage cumva de la sau diminuează gloria lui Dumnezeu însuși ca fiind centrală în lumea nouă, amintiți-vă acest lucru: Dumnezeu este cel mai slăvit în noi atunci când suntem cel mai mulțumiți în el. Satisfacția noastră nu este egocentrică; este centrat pe Dumnezeu. Bucuria noastră este în Dumnezeu și, prin urmare, bucuria noastră reflectă valoarea lui Dumnezeu și frumusețea lui Dumnezeu și măreția lui Dumnezeu.

Acel mare sfârșit este în care conducerea, îndreptarea, sfințirea și slăvirea sunt toate conducătoare.John Piper ( @JohnPiper ) este fondator și profesor al desiringGod.org și cancelar al Bethlehem College & Seminary. Timp de 33 de ani, a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. El este autorul a peste 50 de cărți , inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist și cel mai recent Providence .ÎNTREBAȚI-L PE PASTORUL IOAN

ARTICOLBinecuvântarea poate deveni un blestemPentru tot binele pe care îl poate aduce succesul, acesta aduce adesea multe pericole spirituale. Suferința îi ruinează pe mulți, dar binecuvântarea poate distruge și mai mult.Marshall Segal320 de acțiuni

https://www.desiringgod.org/interviews/how-will-heaven-change-our-joy?

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  43 accesări
  0 comentarii
43 accesări
0 comentarii

El trebuie să fie preeminent

Supremația lui Hristos în Duminica Paștelui

Articol de Scott Hubbard

Editor, desiringGod.org

În momentele liniștite dinaintea zorilor, în prima duminică de Paște, inima lui Hristos odinioară răstignit a început să bată. Niciun ritm al inimii nu a răsunat niciodată atât de tare sau nu a însemnat atât de mult. Nici o bătăi de inimă nu a adus vreodată o asemenea bucurie în cer – sau o asemenea teamă în iad. Căci în bătăile inimii sale, auzim cuvintele,

El este începutul, întâiul născut din morți, ca în toate să poată fi preeminent. ( Coloseni 1:18 )

Momentul vine, la fel de sigur ca ziua care urmează zorilor, când fiecare genunchi se va pleca în fața Primului Născut din morți ( Filipeni 2: 9-11 ). În toate lucrurile, el trebuie să obțină gloria. Trebuie să aibă primul loc. El trebuie să fie preeminent.

Preeminent peste întuneric

În Vinerea Mare și Sâmbăta Mare, Isus a mers, neînarmat, în inima „domeniului întunericului” ( Coloseni 1:13 ). Trup înmormântat, a permis umbrelor Șeolului să-și înfășoare sufletul uman, valea morții să-l înghită. Și apoi, în Duminica Paștelui, a jefuit întunericul din interior. „El este . . . întâiul născut din morți ”- pentru că, în glorioasele cuvinte ale apostolului Petru,„ este era posibilca el să fie ținut de el ”( Fapte 2:24 ). Porțile întunericului sunt zdrobite sub picioarele Primului Născut.„În Duminica Paștelui, Isus a jefuit întunericul din interior”.TweetDistribuiți pe Facebook

Lasă moartea însăși să-ți spună: tot ceea ce îl atacă pe Isus ajunge să-l slujească în schimb. Răstignește-l și el va face din cruce tronul său ( Ioan 12:23 ). Exhaustează-ți muniția asupra lui și el te va dezarma în acest proces ( Coloseni 2:15 ). Îngroapă-l într-un mormânt și pune-ți paznicii împotriva lui și el se va ridica și te va trimite la fugă ( Matei 28: 4 ). Mai curând ați smulge soarele decât să-i jefuiți Domnului Isus preeminența.

Și dacă moartea și diavolul trebuie să-i slujească în cele din urmă, atunci la fel și fiecare bucată de întuneric de sub ei. Hristosul viu domnește peste țări închise, dictatori nebuni, spirite demonice, pustii post-creștine și toți dușmanii atât de familiari cu propriile noastre suflete. Indiferent dacă este de bună voie sau nu, fiecare limbă va mărturisi curând adevărul: „Isus Hristos este Domnul” ( Filipeni 2:11 ).

S-ar putea ca națiunile să se dezlănțuiască și conducătorii pământului și ai iadului să se opună în continuare împotriva unsului lui Dumnezeu ( Psalmul 2: 1–3 ), dar mormântul gol spune deja sfârșitul poveștii: el trebuie să fie preeminent.

Preeminent peste Noua Creație

De la Eden încoace, copiii lui Adam au trecut din praf în praf ( Geneza 3:19 ). Numai Iisus, al doilea Adam, a trecut din praf în praf în slavă. Isus este primul om care are o inimă care nu se va opri niciodată din bătăi, plămâni care nu se vor opri niciodată din respirație, picioare care nu se vor opri niciodată din mers, ochi care nu vor înceta niciodată să vadă. „El este începutul” unei noi creații ( Coloseni 1:18 ), peste care va domni pentru totdeauna preeminent.

Din mormânt, în dimineața Paștelui, noua creație a lui Dumnezeu a răsărit din spinii vechiului. Noua lume a început – nu încă într-o bucată de pământ, ci în persoana Primului Născut ( 1 Corinteni 15:20 ). Dar el nu are niciun plan să limiteze noua creație la propriul său corp: el este cel mai bun dintre frații mai mari, care nu se poate abține să nu-și împărtășească puterea cu o multitudine de frați al doilea născut. Isus se uită la ziua când va da Cuvântul, iar trupurile fraților săi vor răsări nepieritoare pe o lume nouă, potrivită pentru familia învierii ( 1 Corinteni 15: 51–53 ).

Din inima lui bătută va curge reînnoirea tuturor lucrurilor. În acea zi, osul va găsi din nou os, iar mușchiul și tendinele vor urca înapoi la locul lor ( Ezechiel 37: 5-6 ). Pustiul va înflori ca crocusul, iar pustia va deveni un Eden nou și mai bun ( Isaia 35: 1 ). Gemetele lumii se vor transforma în bucurie pe măsură ce creația își deschide brațele copiilor lui Dumnezeu ( Romani 8: 20-21 ). Soarele, luna și stelele; copaci, câmpuri și mări; păsările, peștii și fiarele se vor alătura pentru a răsuna de preeminența sa ( Psalmul 98: 7-9 ).

Preeminent peste viața ta

Într-o zi curând, fiecare atom al noii creații va spune despre preeminența lui Hristos. Trupul fiecărui sfânt înviat își va radia preeminența. Fiecare limbă își va mărturisi preeminența. În timp ce sărbătorim un alt Paște, atunci întrebarea pentru noi este simplă: viața noastră ne proclamă acum preeminența?

Mergem în victoria înălțării lui Hristos pe măsură ce bătăile inimii de Paști devin bătăile noastre de inimă – așa cum spunem cu o sinceritate crescândă: „Peste familia mea, munca mea, părinții mei, școala mea, timpul meu, banii mei, sexualitatea mea, ambițiile mele , viața mea – Hristos trebuie să fie preeminent! ”

Nu avem de ce să ne temem. Spre deosebire de regii acestei lumi, Isus nu își exercită niciodată supremația pentru a-i rușina, oprima sau abuza pe cei care vin la el. Nu: el o folosește pentru a ne elibera de domeniul întunericului ( Coloseni 1:13 ), ne oferă o parte din noua sa creație ( Coloseni 1:18 ) și ne glorifică cu propria Sa slavă ( Filipeni 3: 20-21 ) . Când îi oferim cu bucurie primul loc, ne găsim păcatul iertat și umanitatea noastră restaurată.

Isus va fi cu totul preeminent în doar puțin timp, fără ca rebelul sau rivalul să pretindă altfel. Și nu este doar cea mai bună înțelepciune a noastră, ci și cea mai înaltă fericire a noastră, să spunem astăzi și în fiecare zi: „În viața mea, el trebuie să fie preeminent”.Scott Hubbard este absolvent al Bethlehem College & Seminary și editor pentru desiringGod.org. El și soția sa, Bethany, locuiesc cu fiul lor în Minneapolis.ACȚIUNI DE 2,8K

https://mail.google.com/

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  26 accesări
  0 comentarii
26 accesări
0 comentarii

Atitudinea determină altitudinea

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Țefania 3:17)

Ascultă ediția audio aici.

Felul cum privim lumea și viața este un dar pe care ni-l oferim nouă înșine, culorile cu care pictăm fiecare zi de pe acest pământ. Unii dintre noi aleg să pună gri și alte culori închise atunci când se încruntă de dimineață până seara. Este alegerea noastră cum vrem să trăim fiecare zi.

Suntem creați într-un mod fantastic, unic, diferit, special și minunat. Să fim triști nu e în planul lui Dumnezeu. Atitudinea negativă stinge lumina speranței, schimbă iubirea în ură și pacea în conflict. În schimb, viziunea pozitivă asupra vieții realizează contrariul. Norii dispar, lumina se aprinde, iubirii i se spune bun venit, iar pacea se cuibărește acolo. Un alt lucru minunat care se petrece este că începem să ne gândim și să ne concentrăm pe soluții, și nu pe probleme.

„Poate că ajungi să ai mari greutăți în activitatea ta profesională; perspectivele tale pot deveni din ce în ce mai întunecate și poate că ești amenințat de pierderi mari; dar nu trebuie să te descurajezi; așază grijile tale asupra lui Dumnezeu și continuă să rămâi calm și voios” (CCH, p. 92).

Suntem avertizați că, atunci când adunăm tristețe și întunecime în sufletul nostru, când ne plângem și murmurăm, le prezentăm celor cu care intrăm în contact o imagine falsă cu privire la Dumnezeu și viața creștină. Lăsăm impresia că lui Dumnezeu nu I-ar face plăcere să ne vadă fericiți și împliniți. Practic, noi îi dăm o mână de ajutor vrăjmașului lui Dumnezeu, care „a căutat întotdeauna să facă din viața religioasă o viață plină de tristețe” (CCH, p. 87).

Oare am zugrăvit înaintea copiilor și tinerilor noștri o religie plină de tristețe? Sau le-am arătat că viața de credință este de dorit și plină de împliniri?

Doamne, ajută-mă să fiu bucuros orice s-ar întâmpla! Îți mulțumesc că Tu ești bucuria mea veșnică!

Provocare:

Învață astăzi un imn nou, pe care încearcă apoi să îl fredonezi toată ziua!

Olivian Huean
Conferința Moldova

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Atitudinea determină altitudinea apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  31 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

31 accesări
0 comentarii

Învierea

Îndurerate … și în duh zdrobite,
Către mormânt femeile s-au dus
‎Cu-aloe, mirt, miresme … pregătite
Să-mbălsămeze trupul lui Isus.

‎Dar s-au oprit, privind cu tulburare
La piatra ce-o aflară răsturnată …
Mormântu-i gol și-n tainica vibrare
Doi îngeri li s-au arătat deodată.

A-nviat Domnul! De ce-L mai căutați?
Stă scris c-a treia zi o să-nvieze!
Mergeți și tuturor de veste dați
‎Și inima să nu vi se-ntristeze!

Și-n straie ca lumina albă-a Lunii
Se-arată Unul … grădinarul nu-i.
Marie, strigă Domnul. -Tu? Rabuni!
-Să nu mă ții, La Tatal azi mă sui!

Mergeți acum și spuneți l-ai Mei frați
Că m-ați văzut și c-o să vin curând
În Galileea-n grab’ v-alăturați.
Îi văd ascunși, de frică tremurând.

‎În seara primei zile-a săptămânii
Isus intra prin ușile-ncuiate
Străpuns în coastă și în palma mâinii,
Pace-aducea în inimi sfâșiate.

Mormântul nu ar fi putut să-L lege
Pe Domnul sfânt de viață dătător.
Sfârșind blestemul greu adus de Lege,
S-a ridicat din morți triumfător.

Sfârșită-i lupta, boldul morții-i frânt
Ne este nouă pârgă de-nviere,
A întărit al nostru crezământ
Și-a parafat a noastră înfiere.

Acelaşi Duh, ce dincolo de astre
Pe Domnul l-a-nălţat cu slavă mare
Va învia și trupurile noastre
Într-o miraculoasă transformare.

Olivia Pocol

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  30 accesări
  0 comentarii
30 accesări
0 comentarii

BISERICA  ŞI  SOCIETATE – INFLUENŢE

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  29 accesări
  0 comentarii
29 accesări
0 comentarii

Porunca lui

„Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.” (1 Ioan 4:21)

Ascultă ediția audio aici.

Era spre seară. La camera de gardă a unui spital dintr-un orășel de munte, intră șchiopătând o femeie cu mâinile și picioarele pline de sânge. Cu glasul stins, arătând spre piciorul drept, apucă să spună:

— Viperă.

Se prăbușește. I se face vaccinul antiviperin. La un control amănunțit, medicul descoperă în pulpa piciorului o gaură adâncă. După ceva timp, când femeia își revine, medicul o întreabă:

— Ce ați pățit? — Am plecat de dimineață, spune ea, la cules de afine cu copilul cel mic. La prânz, în timp ce scoteam din desagă mâncarea, copilul așeza doi bolovani pe care să stăm. Deodată am văzut o viperă țâșnind spre copil. Am sărit în fața ei vrând s-o alung. S-a aruncat la piciorul meu. Chipurile celor șapte prunci pe care-i am de crescut mi-au apărut în fața ochilor. Am scos briceagul și am tăiat ce am putut.

— Mai am o întrebare, spune medicul. La consultul medical am văzut că aveți urme de arsuri vechi pe o mare parte din corp. Ce ați pățit?

— O… este o poveste veche. Eram copilă. Mama ne lăsase în coliba de pe munte, iar ea ieșise să aducă apă. Nu știu cum au început să ardă paiele de pe jos. De frică, m-am ascuns sub cergă. Am auzit strigătul disperat al mamei, care ne chema pe nume, căutându-ne prin flăcări. I-a scos pe frățiorii mei, apoi s-a întors după mine. Să vedeți arsurile ei, nu pe ale mele!

Putem împlini porunca de a face ucenici doar când gustăm dragostea mântuitoare a Domnului Hristos. „El a părăsit slava Sa, pentru a veni să ne mântuiască. El ne-a găsit când eram aproape de moarte și S-a ocupat de cazul nostru. Ne-a vindecat rănile. Ne-a acoperit cu haina neprihănirii Sale. […] A murit ca să ne răscumpere. Arătând către propriul exemplu, El zice către urmașii Săi: «Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții»” (VI, p. 432).

Doamne, ajută-mă să învăț lecția iubirii Tale!

Provocare:

Identifică momentul în care crezi că ai fost cel mai greu de iubit!

Carol Băndean Potocian
Conferința Transilvania de Nord

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Porunca lui apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  31 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

31 accesări
0 comentarii

Șapte lucruri urâte

Prov. 6:16-19

Dintre-atât de multe fapte
Ce vre-un om le săvârșește
Șase lucruri, ba chiar șapte
Domnul însuși le urăște.

Ochii trufași, totdeauna
Urâciune vor rămâne
Sau privirile ce-întruna
Se consideră stăpâne.

Limba care izvodește
O vorbire stricăcioasă
Fiincă Dumnezeu urăște
Orice limbă mincinoasă.

Domnul ura și-o revarsă
Când e vorba de păcat
Înspre mâna care varsă
Sângele nevinovat.

Tot la fel Domnul urăște
Mințile nesăbuite
Inima care urzește
Planuri ce-s nelegiuite.

Și picioarele ce-aleargă
Repede răul să-l facă
Calea lor e una largă
Și-n urgie o să zacă.

Domnul încă mai urăște
Caracterul vicios
Ce neadevăr rostește,
Martorul cel mincinos.

În sfârșit, Domnul urăște
Dintre cei enumerați
Și pe-acel care stârnește
Certurile între frați.

Doamne dă-ne-nțelepciune
Ce urăști să nu iubim
Făcând numai fapte bune
Cum dorești, așa să fim.

Nici să nu urâm vreodată
Ce iubesti, Părinte Sfânt
Și c-o inimă curată
Să-Ți urmăm pe-acest pământ.

Ne călăuzește pasul
Iar când vom ajunge-acasă
Fericiți s-auzim glasul:
Bine! slugă credincioasă!

Daniel Hozan

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  33 accesări
  0 comentarii
33 accesări
0 comentarii

Maestrul

„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

Ascultă ediția audio aici.

Imaginează-ți că ești într-o sală de concert! Încet, cortina se ridică. Orchestra interpretează piesa ta preferată. Simți cum îți tace inima ca să asculte… Sala e mută. La finalul piesei, explodează în aplauze. Abia aștepți ca dirijorul mic de statură să se întoarcă ca să-i vezi fața… Se face tăcere, ca apoi sala să explodeze iar în aplauze și aclamații.

Înainte cu ceva timp de începerea concertului, la intrarea în sală era îmbulzeală, deși oamenii aveau bilete cu loc. Atenția tuturor era atrasă de un grup elegant, dar mai gălăgios, în care animatorul, îmbrăcat după cele mai noi canoane ale modei, avea carismă și demonstra că vrea să se impună pe toate căile între concurenții de fițe din grupul lui. A reușit să se impună total, la un moment dat, când a pus la punct un alt grup condus de un tip mai mic de înălțime, îmbrăcat într-un pardesiu modest, care încerca discret să-și croiască drum prin mulțime. La mustrarea vedetei, toată mulțimea a aprobat cu aplauze, iar grupul celui cu pardesiul ponosit s-a așezat tăcut la coadă. I-au lăsat să intre până și pe cei care au venit după ei. Cineva l-a întrebat de ce n-a spus nimic. Iar el a tăcut…

„Inima omenească nu va cunoaște niciodată fericirea până când nu va fi modelată de Duhul lui Dumnezeu. Duhul ajută sufletul reînnoit să se conformeze modelului, care este Isus Hristos. Prin influența Sa, vrăjmășia împotriva lui Dumnezeu este schimbată în credință și iubire, iar mândria, în umilință. Sufletul vede frumusețea adevărului, iar Hristos este onorat prin excelența și desăvârșirea caracterului” (OHC, p. 152).

Doamne, ajută-ne să facem ucenici după modelul Tău!

Provocare:

Identifică modelele din societate și biserică pe care le promovați ca familie!

Carol Băndean Potocian
Conferința Transilvania de Nord

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Maestrul apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  32 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

32 accesări
0 comentarii

În fiecare dimineață…

În fiecare dimineață, m-aplec să văd splendoarea Ta
Și ea îmi deschide zări în față, de bucurii prin Mâna Ta,

Prin mila Ta, se așterne roua, verdele doar Tu îl ții,
Tăria vieții, o zi nouă – prin Tine, toate le susții!

Tu așternut-ai zări senine, munți și dealuri și câmpii,
Prin raza-ți: bucurii divine, râs zglobiu pui la copii,

Fluturași și păsărele, peștișori și melușei,
Crângul plin de viorele, toporași și clopoței,

Îngrijirea Ta eternă, palma Ta, plină de har,
Ea-i acei ce-n drag proșternă, armonii, al vieții dar!

Te slăvim în veci, Părinte, glorificăm Numele Tău!
De dragostea-ți mereu fierbinte, lăudat fii, Dumnezeu!

Lidia Cojocaru 

(Adăugat initial de Valeria Iancu)
  30 accesări
  0 comentarii
30 accesări
0 comentarii

Supunerea

„Apoi, S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus.” (Luca 2:51)

Ascultă ediția audio aici.

Supunerea – iată ceva ce nu ne place deloc! Firea noastră pământească percepe adesea supunerea ca pe o îngrădire a drepturilor și se revoltă sau se plânge când vine vorba de așa ceva. Este adevărat că, de-a lungul istoriei, supunerea a fost impusă de bărbați, de proprietarii de sclavi sau de aristocrați. Femeile, sclavii și copiii au suferit enorm! Milioane de oameni au fost exploatați pentru că li se pretindea supunere. Isus a avertizat: „Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie așa” (Marcu 10:42,43). Unui creștin îi este interzis să pretindă supunere de la semenul său.

Supunerea trebuie să fie voluntară, izvorâtă din dragoste, altfel este un abuz sau o șiretenie. Scriptura ne spune că Isus a fost un copil supus părinților Săi, dar decizia I-a aparținut Lui. Deși la vârsta de 12 ani deja Își depășea părinții în înțelegerea planului lui Dumnezeu, a ales să le fie un copil supus: „Isus nu a neglijat legătura cu părinții Săi pământești. De la Ierusalim, S-a întors acasă cu ei și i-a ajutat în viața lor de muncă grea. El ascunsese în inimă taina misiunii Sale, așteptând cu supunere timpul hotărât pentru ca El să-Și înceapă lucrarea” (VI, p. 61). El este astfel exemplul desăvârșit pentru fiecare copil. Exemplul și învățătura Sa sunt însă imperative și pentru adulți. Apostolul Pavel ne arată calea pe care suntem chemați să mergem în relațiile noastre interumane: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21).

Supunerea noastră față de Dumnezeu este dovada cea mai frumoasă a faptului că avem încredere în El. El ne-a creat și ne cunoaște cel mai bine, chiar mai bine decât noi înșine. Și mai știe ceva important – viitorul. Are un plan pentru noi, un plan mult mai bun decât am putea concepe noi. De aceea, să avem încredere deplină în El!

Doamne, Te rog să mă ajuți să înțeleg voia Ta!

Provocare:

Caută astăzi acele domenii din viața ta în care trebuie să te supui lui Dumnezeu!

Miklos Palffi
Conferința Transilvania de Nord

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Supunerea apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  37 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

37 accesări
0 comentarii

CERERI ÎN CADRUL RELATIEI Mat.7: 7:23

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  31 accesări
  0 comentarii
31 accesări
0 comentarii

CERERI ÎN CADRUL RELATIEI Mat.7: 7:23

CERERI ÎN CADRUL RELATIEI   Mat.7: 7:23

Matei 7:7  Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. 8  Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. 9  Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? 10  Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? 11  Deci, dacă voi, care Sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! 12  Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii. 13  Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. 14  Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află. 15  Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru Sunt nişte lupi răpitori. 16  Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17  Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18  Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19  Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. 20  Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. 21  Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. 22  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” 23  Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

1).INTRODUCERE  – Dacă Dumnezeu ne-ar întreba ca pe Solomon: „ce vrei să-ţi fac” ?, Ce ai răspunde?.

Scopul Evangheliei după Matei este de natură apologetică şi Escatologică. Este destinată evreilor. Avem  5 discursuri: Etic, Misiologic, Kerigmatic, eklesial, escatologic.  Evanghelia este denumită şi Evanghelia Regelui. cap. 5 -7, „Predica de pe Munte”, Isus este un nou Moise, ce oferă o nouă Tora poporului său. „ a-ţi auzit dar Eu vă spun”, se merge la motivaţii. Seasemenea se pune o întrevare : ce aşteptări avem atunci când interacţionăm cu poporul lui Dumnezeu.

2).ASPECTUL RUGĂCIUNII  – Rugăciunea şi postul sunt practici ale V.T. ; N.T. Dumnezeu este Creatorul, noi fiinţe create, în aspectul relaţiei, (postul şi rugăciunea), reverenţa este obligatorie. Dumnezeu aşteaptă rugăciunile noastre.  Când ne rugăm, invocăm Numele lui Dumnezeu; Isus Cristos, Duhul Sfânt. Avem aspecte obligatorii ale rugăciunii: Ea trebuie adresată lui Dumnezeu nu publicului trebuie să fie simplă şi specific de asemene trabuie făcută cu credinţă şi speranţă  în plus rugăciunea nu este condiţionată.  Modelul de rugăciune „Tatăl nostru” în care predomină aspectul spiritual şi stăruinţa.

3). PROROCII MINCINOŞI  Din păcate ei există şi ne întrebăm ce poate determina o aşteptare falsă, şi o învăţătură falsă. (ver.15)  Ioan botezătorul ( Ioan.1:19-23) 19 Iată mărturisirea făcută de Ioan, când Iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?” 20 El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. 21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu Sunt!” „Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!” 22 Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” 23 „Eu” a zis el „Sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului” cum a zis proorocul Isaia.” Norodul a ieşit la Ioan din Ierusalim, toată Iudeia, şi împrejurul Iordanului. A fost o mişcare deosebită: (Matei 3:5)  Iudeii aşteptau: – o izbăvire similară cu cea din Egipt – trebuia să fie precedată de un val de pocăinţă – în tradiţia iudaică Ilie semăna mai degrabă cu u general de armată decât cu un profet. Tradiţia spunea că Ilie, de pe vremea lui Ahab,  este prezent şi interesat de situaţia lui Israel, era cu rabinii, sau în cer notând dorinţele oamenilor şi împlinirea Legii. El era mijlocitorul dintre om şi Dumnezeu. Rabinii susţineau că  lui Ilie i s-a încredinţat cele 3 chei ale vieţii: – naşterea – ploaia – învierea.   Ioan este întrebat: eşti Ilie – NU: eşti Mesia – NU. (Ioan.1: 23)„Eu” a zis el „Sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului” cum a zis proorocul Isaia.” Astfel Ioan nu se identifică cu Ilie aşteptat de iudei. Nu ştia şi Nu era. Totuşi Isus spune: (Matei 17:12)  Dar vă spun că Ilie a şi venit, şiei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.” Mesajul lui Ioan: Isaia 42: Robul Domnului; 53 Mielul lui Dumnezeu. Cum s-a ajuns aici? Tora orală –  Tora Srisă – Mishnah  şi Ghemara (Talmudul Palestinian 500 D.C. Babilonian 700 D.C.)   Tora scrisă = Midrasim (comentarii pe Tora) + Targum ( traduceri ale Torei în aramaică. Ghemara = comentarii pe Mishnah, dea lungul generaţiilor dintre diferiţi comentatorii.   ATENŢIE la tragedia interpretări, interpretărilor.  MESIA – exista o aşteptare mesianică deosebită, curba lui Gaus = 2 secole B.C. (Crucea) 1 secol D.C.  Luca 3:15  Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, Avem caracteristici a lui Mesia : careeste un om ales de Dumnezeu (Isaia 41:25). Este numit să facă o anumită lucrare pentru poporul lui Dumnezeu, ( Isaia 45: 1-13) deasemenea i s-a dat stăpânire peste naţiuni,( Isaia 45:1-3), şi să facă o judecată (Isaia 47),  El este însuşi Dumnezeu, (Isaia 45.17). Cristos s-a văzut pe Sine ca o întruchipare a năzuinţelor mesianice a V.T. Întrebare : de ce nu l-au recunoscut evreii pe Cristos ? Avem acelaşi motiv ca şi la Ioan botezătorul, care este tragedia  interpretări, interpretărilor. !!!!

4). OFERTA LUI DUMNEZEU ÎN CRISTOS  – (Ioan 1:29-34)  29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! 30 El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine. 31 Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” 32 Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. 33 Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” 34 Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”  El era  Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, de asemenea  Cel care era înainte de Ioan, dar vine după el  şi Cel care trebuia să fie recunoscut de Israel în plusera Cel peste care s-a pogorât D.S. în chip de porumbel şi Cel despre care mărturiseşte însuşi Tatăl Mai era Cel care botează cu D.S. şi Cel care este Fiul lui Dumnezeu. Evreii nu l-au recunoscut, baza lor nu era S.S. ci tradiţia Atenţie la tragedia  interpretări, interpretărilor. !!!! De asemenea este importantă Relaţia :  Fiu de Dumnezeu, Miel şi Cel ce botează cu D.S.

5). CONCLUZII  – în aspectul rugăciunii predomină aspectul spiritual. Atunci când te rogi contează motivaţia. Interpretări, interpretărilor, un pericol şi astăzi şi o învăţătură falsă, va genera aşteptări şi o închinare falsă, în plus, Cererea trebuie să fie în cadrul ofertei pe care o face Dumnezeu („Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”) Avem libertatea de a cere şi alte lucruri: pâine, un serviciu, sănătate fizică şi spirituală, şi alte lucruri. Alegerea corectă în viaţă,este Poarta şi Calea, legate de S.S.  Ceri când ai o inimă curăţită de păcat.    Matei 7 : 7 Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Dacă am fi întrebaţi  „ce vrei să-ţi fac” ?, Ce ai răspunde?.

Ardelean Viorel

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  37 accesări
  0 comentarii
37 accesări
0 comentarii

Rugăciunea

elementele de cult ale evreilor

Din punct de vedere spiritual, rugăciunea este „respiraţia sufletului”. Ea poate exista ca un dialog între creatură şi Creator, ca o petiţie îndreptată spre tronul harului sau ca o proclamare entuziastă a măreţiei lui Dumnezeu.

Biblia ni-i prezintă pe oameni îndeletnicindu-se cu rugăciunea dintr-o pornire lăuntrică conştientă, care urmăreşte să spargă limitele firii pămînteşti în care am fost închişi după căderea în păcat.

În Eden, primii oameni vorbeau nemijlocit cu Dumnezeu în părtăşia pe care o aveau „în răcoarea zilei” (Gen. 3:8). După alungarea din Eden, Abel şi Cain au căutat să reia legătura cu Dumnezeu prin aducerea de jertfe pe altare (Gen. 4:3, 4). Din adîncul prăbuşirii lor, oamenii au început „să cheme Numele Domnului” (Gen. 4:26).

Specificul rugăciunilor practicate de evrei a fost: sinceritatea, claritatea şi caracterul personal. Poporul Domnului nu a practicat „repetiţia monotonă şi fără sens” a descîntecelor („ Să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” – Mat. 6:7).

Una dintre ocaziile care a scos cel mai bine în relief diferenţa dintre rugăciunile practicate de poporul Domnului şi rugăciunile paginilor a fost confruntarea dintre proorocul Ilie şi proorocii lui Baal pe muntele Carmel (1 Regi 18:24, 26-29, 36-37).

Un aspect aparte al rugăciunilor îl constituie „cîntările de laudă” înălţate de anumiţi copii ai lui Dumnezeu în ocazii deosebite. Aceste cîntări au fost rugăciuni inspirate direct de Duhul Sfînt şi au devenit ocazii în care Dumnezeu S-a descoperit mai mult pe Sine oamenilor şi le-a comunicat direct voia Sa. Iată o listă incompletă a „cîntărilor” din Biblie:

Exod 15:1-21 – Cîntarea lui Moise. Numeri 21:17 – Cîntarea Israelului pentru apa din stîncă. Deuter. 32:1-43 – Cîntarea lui Moise la graniţele Canaanului. Judecători 5:2-31 – Cîntarea biruinţei lui Debora şi Sarac. 1 Samuel 2:1-10 – Cîntarea Anei, mama lui Samuel. 2 Samuel 22:2-51 – Cîntare de izbăvire înălţată de David. Isaia 5:1-6 – Cîntarea Prea Iubitului despre via Lui. Isaia 26:1 – Cîntarea profetică pe care o vor cînta evreii în noul Ierusalim. Isaia 53:1-12 – Cîntarea de jale a evreilor după ce se vor întoarce la Mesia. Ezra 3:11 – Cîntarea de laudă la reaşezarea temeliei Templului. Luca 1:46-55 – Cîntarea fecioarei Maria. Luca 1:68-79 – Cîntarea lui Zaharia. Apocalipsa 5:9, 10 – Cîntarea cea nouă cîntată de cei „24 de bătrîni”. Apocalipsa 14:3 – Cîntarea celor 144.000. Apocalipsa 15:3, 4 – Cîntarea celor răscumpăraţi în sîngele Mielului.

Sigur că în aceeaşi categorie cu cîntările trebuie incluşi şi Psalmii. Ei sînt rugăciuni în care suflarea patosului uman se întrepătrunde cu „suflarea Duhului Sfînt”, producînd mîngîiere, îmbărbătare şi iluminare divină. Lectura lor exercită asupra sufletului un efect binefăcător, care nu şi-a pierdut peste ani din putere.

https://scripturile.wordpress.com/2013/01/19/rugaciunea/

(Adăugat initial de Viorel Ardelean)
  43 accesări
  0 comentarii
43 accesări
0 comentarii

De ce o viaţă grea şi nedreaptă poate fi o binecuvântare

„Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.” (2 Corinteni 8:9)

Ascultă ediția audio aici.

Isus s-a născut în sărăcie. În Galileea secolului I, sărăcia însemna cu totul altceva decât astăzi, în lumea modernă. Oamenii munceau în general din greu pentru hrana zilnică. Un om de rând nu avea provizii. Mâncarea era simplă: pâine de orz, pește, brânză, măsline și zarzavaturi. Casele erau mici, fără mobilier, și într-o cameră se înghesuia toată familia, care era formată din mai mulți copii. Bărbații și femeile aveau doar hainele pe care le purtau, haina fiind folosită și ca învelitoare în timpul nopții.

Iosif era tâmplar, iar Maria creștea și copiii lui Iosif din prima căsătorie: Iacov, Iosif, Simon, Iuda și câteva fete (Matei 13:55,56). Isus era cel mai tânăr. Frații, „fiind mai în vârstă ca Isus, pretindeau că El trebuie să asculte de ei. Îl acuzau că Se crede superior față de ei și-L mustrau că Se ridică mai presus de învățătorii, preoții și mai marii poporului lor. Adesea, Îl amenințau și căutau să-L intimideze; dar El trecea mai departe, făcând din Scriptură călăuza Sa” (VI, p. 66).

Copilăria Domnului Hristos a fost marcată de sărăcie și nedreptate, locuitorii răutăcioși din Nazaret îngreunându-I existența. „Isus nu Se lupta pentru drepturile Sale. Adesea I se făcea munca mai grea decât era nevoie, tocmai pentru că El era bun și nu Se plângea. Cu toate acestea, n-a greșit și nici nu S-a descurajat. El a trăit mai presus de toate aceste greutăți, de parcă era în lumina feței lui Dumnezeu” (Ibidem, p. 68).

Viața Sa modestă, lipsită de atracțiile păcătoase ale unei vieți de trândăveală, stă mărturie despre binecuvântarea de a crește într-o familie cu multă trudă și muncă fizică. El însă avea și libertatea de a fi cu Tatăl Său, liber de tradiția iudaică și de compromisurile acestei lumi. Astfel, El este exemplul nostru, pe care suntem chemați să îl urmăm.

Doamne, ajută-mă să Te pot urma în greutățile mele!

Provocare:

Astăzi, întoarce răul printr-o faptă bună!

Miklos Palffi
Conferința Transilvania de Nord

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul De ce o viaţă grea şi nedreaptă poate fi o binecuvântare apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  43 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

43 accesări
0 comentarii