Blog-uri eLogos

Vestea bună a împăcării și pacea

4. În lumea în care trăim, cum putem să fim împăciuitori? Am putea avea succes?

Matei 5:9
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

Conflictele violente sunt o cauză semnificativă a suferinței. Printre costurile războiului se numără și victimele directe, și viețile zdruncinate, de aceea, toată atenția și resursele îndreptate spre mașinăria războiului ar face mai mult bine dacă ar fi direcționate spre alinarea altor nevoi umane și a suferinței continue a supraviețuitorilor războiului și a veteranilor, chiar și în rândul „învingătorilor”. Dar sunt și nenumărate conflicte mai mici care lasă urme în viețile multor familii și comunități. De aceea, pasiunea pentru dreptate nu poate ignora mandatul de a fi împăciuitori.

În miezul Evangheliei lui Isus stă mărețul și grandiosul act de a face pace, de a împăca ființele umane păcătoase cu Creatorul lor (2 Corinteni 5:18-21). Împăcarea pe care o primim devine modelul pentru noi, ca la rândul nostru să fim „ambasadori” ai acestei împăcări pentru ceilalți.

5. Cum putem pune în practică următoarele cuvinte ale profetului?

Isaia 52:7
Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”

Evanghelia păcii devine un motiv, un model și puterea de a promova pacea în lumea noastră violentă: „Inima care este în armonie cu Dumnezeu este părtașă la pacea cerească și va răspândi influența ei binecuvântată în jur. Spiritul păcii se va odihni ca roua pe inimile obosite și tulburate de luptă lumească.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 28

În Predica de pe Munte, Domnul Isus a spus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). El a arătat că porunca nu se referă la ucidere, ci noi nu ar trebui să ținem mânie sau dușmănie (Matei 5:21-26) împotriva nimănui și ar trebui să îi iubim pe vrăjmașii noștri și să ne rugăm pentru cei care ne prigonesc (vers. 43-48), adică ar trebui să facem pași practici pentru binele lor. Există multe experiențe pline de inspirație ale unor oameni care și-au devotat viața promovării păcii în zone de conflict, ducând licăriri ale împăcării și vindecării și adesea alinând nedreptatea și suferința aduse de aceste conflicte.

Enumeră câteva modalități prin care biserica ta, la nivel local, ar putea acționa în virtutea mandatului său de a face pace?

Post-ul Vestea bună a împăcării și pacea apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  23 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

23 accesări
0 comentarii

„Să nu obosim în facerea binelui”

Fără să lase ca bunele lor intenții să fie copleșite de „toate problemele din lume”, mulți ar vrea totuși să facă mai mult pentru a aduce alinare în viețile celor care suferă. Există multe atitudini și acțiuni care ne pot ajuta să fim o soluție.

Compasiune. A înțelege durerea și a simți cu cei care suferă sunt primii pași spre acțiune. Noi trebuie să ne dezvoltăm și să ne menținem sensibilitatea față de cei în suferință. Astăzi se vorbește despre „fatigabilitate compasională”, adică suntem atât de expuși la tristețe și la situaţii tragice, încât mulți ajung să fie epuizați de multele cazuri care cer implicare emoțională și financiară. Isus a fost conștient de tot răul și durerea din jurul Lui, totuși a rămas în continuare milostiv. La fel trebuie să rămânem și noi.

Educație. Din cauză că multe situații de nedreptate și sărăcie nu sunt atât de simple cum par, este important să ascultăm și să învățăm cât se poate de mult despre astfel de situații. Au fost multe cazuri în care persoane bine intenționate, încercând să ajute, au făcut mai mult rău. Deși aceasta nu este o scuză pentru inactivitate, ar trebui să încercăm să ne implicăm în mod informat și bine gândit.

Rugăciune. Când vedem o problemă, primul nostru gând este să acționăm „practic”. Dar Biblia ne reamintește că rugăciunea este practică. Îi putem ajuta pe cei săraci și asupriți prin rugăciunile noastre pentru ei și pentru cei care au putere asupra lor (1 Timotei 2:1,2), în același timp căutând călăuzirea lui Dumnezeu pentru a ști cum să ajutăm în cel mai bun mod (Proverbele 2:7,8).

Așteptări. Un alt element important pentru alinarea suferinței este să avem așteptări reale, dată fiind complexitatea situațiilor sociale, politice și personale. Tot ce putem spera este să le oferim oamenilor alegeri și oportunități pe care altfel nu le-ar fi putut avea. Uneori ceea ce aleg să facă acești oameni cu acele oportunități ne va dezamăgi, dar noi trebuie să le respectăm alegerile. În orice mod am încerca să lucrăm pentru cei în suferință, principiul călăuzitor ar trebui să fie „tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12).

2. Ce rol ar trebui să aibă rugăciunea în acțiunea creștină? Cum am putea contribui la a răspunde rugăciunilor noastre pentru ceilalți?

Iacov 1:5-8
5. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8. căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

2:15,16
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16. şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Post-ul „Să nu obosim în facerea binelui” apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  23 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

23 accesări
0 comentarii

Ascultare/Neascultare

Publicat in Eliberare

Descarca in format PDF

Ascultarea este o acceptare practică a autorității și voii lui Dumnezeu. Include atât supunerea cât și expresia supunerii în acțiune, cuvinte și gânduri. A fi în ascultare înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu. A fi de acord cu Dumnezeu înseamnă a fi într-o poziție de putere în Hristos.

Neascultarea este cauzată de rebeliune și neîncredere în Dumnezeu. A fi neascultător înseamnă a ceda dorințelor eului în schimbul predării lui Dumnezeu și a dori voia Lui în toate lucrurile. Dumnezeu așteaptă ascultarea (Deuteronom 11:26-28). A-L alege pe Hristos înseamnă a alege ascultarea (Ioan 14:15, 21). A deveni neascultător înseamnă a păcătui sau a fi rebel împotriva lui Dumnezeu (1 Samuel 15:22, 23).

pocainta

CE SPUNE SCRIPTURA

„Iată, pun astăzi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: binecuvântarea, dacă veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, și dacă vă veți abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta, și vă veți duce după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți.” (Deuteronom 11:26-28).

„Samuel a zis: Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele. Și păzirea cuvântului Său mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă și El ca împărat.” (1 Samuel 15:22, 23).

„De veți voii și veți asculta, veți mânca din cele mai bune roade ale țării” (Isaia 1:19).

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, și Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:15, 21).

„De ce-Mi ziceți: Doamne, Doamne! Și nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46).

„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.” (Iacov 1:22).

CUM SĂ CORECTEZI PĂCATUL NEASCULTĂRII

Următoarele sugestii ar trebui să te ajute să descoperi domeniile unde există nesupunere față de Dumnezeu, fie deliberată, fie în subconștient, și față de cei care sunt în autoritate peste tine. Începe prin a te întreba dacă tu te supui lui Dumnezeu în diferite domenii din viața ta, cum ar fi relațiile personale, comportament, domnia lui Dumnezeu în căsătoria ta sau slujba ta sau alte domenii, devotament personal, etc.

Fă un inventar sincer al vieții tale. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru domeniile de neascultare pe care le-ai descoperit. Odată identificate, ele pot fi înlăturate. Acest lucru va rezulta într-o nouă bucurie și o mai mare credință.

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul său” (Romani 8:28).

„Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5:20)……………..http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/1931-ascultare-neascultare#axzz4i6rteyIJ

https://ardeleanlogos.wordpress.com/articole/ascultareneascultare/

(Originally posted by Viorel Ardelean)
  27 accesări
  0 comentarii
27 accesări
0 comentarii

Nevoia de mai multă încredere

Numai lâna a fost uscată și tot pământul s-a acoperit cu rouă. (Judecătorii 6:40)

Urmărește versiunea video aici.

Ghedeon simțea că este cu totul nepregătit pentru marea lucrare din fața sa. El nu a îndrăznit să se așeze în fața armatei fără a avea dovada clară din partea lui Dumnezeu că l-a chemat pentru această lucrare și că avea să fie cu el. El s-a rugat astfel: „Dacă vrei să izbăvești pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, iată, voi pune un văl de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă și tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaște că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.”

Domnul a onorat rugăciunea slujitorului Său. Dimineața, lâna era umedă, în timp ce pământul era uscat. Însă acum necredința i-a sugerat că lâna absoarbe în mod natural umiditatea atunci când aceasta există în aer și deci testul era neconcludent. De aceea, el a cerut o reînnoire a semnului, cerând cu umilință ca necredința sa să nu declanșeze mânia Domnului. Cererea i-a fost primită.

Domnul nu alege întotdeauna pentru lucrarea Sa oamenii cu talentele cele mai remarcabile, ci îi alege pe aceia pe care îi poate folosi cel mai bine. (…)

Dumnezeu va accepta serviciile acelora care vor lucra în supunere față de voința Sa, care pentru nimic în lume nu își vor păta conștiința și care nu vor îngădui niciunei influențe să-i abată de pe cărarea datoriei. Dacă dorim acest lucru, putem face ca raportul vieții noastre să fie astfel încât să nu ne fie rușine atunci când vor fi aduse la lumină toate lucrurile ascunse ale inimii și lucrarea fiecăruia va fi cântărită în balanța adevărului. Dumnezeu folosește bărbați și femei pentru a fi colaboratori ai Săi, însă nimeni să nu-și imagineze că sunt indispensabili pentru lucrarea lui Dumnezeu și că El nu Se poate lipsi de ei.

Cei care sunt dornici de a învăța, care sunt vrednici de încredere, care au un scop clar și o inimă curată nu trebuie să aștepte ocazii ieșite din comun sau capacități extraordinare înainte de a-și folosi puterea pe care o au. Ei nu trebuie să stea nehotărâți, șovăielnici sau temându-se de ce va spune sau va gândi lumea despre ei. Nu trebuie să ne obosim cu griji și neliniște, ci să mergem înainte, îndeplinindu-ne în tăcere și cu credincioșie lucrarea pe care Dumnezeu ne-a desemnat-o și să lăsăm urmările pe seama Lui. (…)

Fie ca viața noastră de fiecare zi să fie o reflectare a vieții Domnului Hristos, iar mărturia adusă astfel lumii va avea o influență puternică… Marea luptă a adevărului împotriva minciunii trebuie continuată prin bărbați și femei care își aprind candela la altarul divin. – Signs of the Times, 23 iunie 1881

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Nevoia de mai multă încredere apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Vlad Sucitu)
  25 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

25 accesări
0 comentarii

Dreptatea câștigă biruința

14 03 z

Domnul a zis lui Ghedeon: „… Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astarteei, care este deasupra.” (Judecătorii 6:25)

Eliberatorul lui Israel trebuia să declare război idolatriei înainte de a porni la luptă cu dușmanii poporului său. Trebuia să pună mai presus onoarea lui Dumnezeu decât reputația tatălui său și să socotească poruncile divine mai importante decât autoritatea părintească.

Serviciul jertfelor pentru Domnul fusese încredințat preoților și leviților și fusese limitat la altarul de la Şilo, însă Acela care stabilise rânduielile iudaice și către care arătau toate acele slujbe avea puterea de a schimba cerințele. În privința aceasta, El a socotit că este potrivit să se abată de la ritual. Acum era cel mai important ca eliberarea lui Israel să fie precedată de un protest solemn împotriva închinării față de Baal și recunoașterea lui Iehova ca singurul Dumnezeu viu și adevărat.

Când, dis-de-dimineață, oamenii din cetate au venit să se închine lui Baal, au fost foarte surprinși și plini de mânie văzând ceea ce avusese loc. Curând s-a aflat că Ghedeon făcuse acest lucru și furia acestor înșelători idolatri nu putea fi satisfăcută decât cu sângele acestuia. (…)

Ghedeon îi povestise tatălui său, Ioas, despre vizita Îngerului și despre promisiunea că Israel avea să fie eliberat în curând. De asemenea, i-a vorbit despre porunca divină de a dărâma altarul lui Baal. Duhul lui Dumnezeu a mișcat inima lui Ioas. El și-a dat seama că dumnezeii cărora se închinase nu aveau puterea nici măcar de a se izbăvi pe ei înșiși, nicidecum să-i apere pe închinătorii lor. Când mulțimea idolatră striga și cerea moartea lui Ghedeon, Ioas a luat poziție neînfricat în apărarea sa și s-a străduit să arate poporului cât de lipsiți de putere și nevrednici de încredere sau adorare erau dumnezeii lor: „Oare este datoria voastră să apărați pe Baal? Voi trebuie să-i veniți în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineață. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-și apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul.”

Orice impuls spre violență a dispărut, iar când, mișcat de Duhul Domnului, Ghedeon a sunat din trâmbiță vestind chemarea la război, aceștia au fost printre primii care i s-au alăturat. A trimis apoi soli în toată seminția sa, seminția lui Manase, și de asemenea la Așer, Zabulon și Neftali și toți au răspuns cu bucurie chemării.

O vreme cei răi par să triumfe, însă în cele din urmă dreptatea câștigă biruința. – Signs of the Times, 23 iunie 1881

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul Dreptatea câștigă biruința apare prima dată în Studiu Biblic.

(Originally posted by Vlad Sucitu)
  24 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

24 accesări
0 comentarii

Nu vor mai fi lacrimi, nici durere

6. Încearcă să îţi imaginezi cumva viaţa descrisă în următoarele pasaje biblice. De ce este greu să îţi imaginezi viaţa fără păcat, fără moarte, fără durere și fără lacrimi?

Apocalipsa 21:1-5
1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
5. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

22:1-5
1. Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. 2. În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
3. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
4. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
5. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

În mod indiscutabil, modul în care Biblia descrie viaţa noastră după eradicarea păcatului este minunat şi glorios şi, fără îndoia­ lă, redă numai în parte ceea ce ne aşteaptă. Chiar şi în aceste ver­ sete, descrierile ne prezintă la fel de mult ce nu va fi acolo şi ce va fi. Deoarece lumea în care trăim este singura lume pe care o cunoaştem, poate să fie greu pentru noi să ne imaginăm viaţa fără durere şi suferinţă, fără moarte şi teamă, fără nedreptate şi sărăcie.

Acolo nu doar că nu vor exista aceste lucruri, dar descrierea adaugă ceva mult mai personal: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 21:4). Vorbind despre cei care vor fi salvaţi, mila lui Dumnezeu pentru cei care au suferit în istoria omenirii atinge punc­ tul culminant în această propoziţie. El pune capăt suferinţei lor, dar, mult mai mult decât atât, El le şterge personal lacrimile.

Zdrobiţi şi înspăimântaţi de o viaţă de păcat şi de o lume a ne­ dreptăţii şi a tragediei, putem vedea în cartea Apocalipsa licăriri ale procesului vindecării pentru toţi cei care, într­un fel sau altul, am fost victime ale păcatului. Descriind pomul vieţii, Ioan explică faptul că „frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22:2). Din nou, Dumnezeu dă dovadă de înţelegere şi compasiune pentru ceea ce a însemnat să fii om, să simţi, să experimentezi, să fii martor şi chiar să participi la răul făcut în această lume. Planul Său pentru re­crearea lumii noastre include restaurarea şi vindecarea fiecăruia dintre noi.

Până atunci, noi încercăm să facem tot ce putem mai bine prin Hristos, să ne facem partea, oricât de mică şi neînsemnată ar fi, să le slujim celor din jur care au nevoie de ajutor. Orice ar fi – cuvinte blânde, o masă caldă, ajutor medical, îmbrăcăminte, un sfat bun – orice putem face ar trebui să facem cu aceeaşi iubire altruistă, jertfitoare şi plină de abnegaţie pe care a manifestat­o Domnul Isus când a fost pe pământ.

Desigur, lumea va merge din rău în mai rău, în ciuda celor mai mari eforturi ale noastre. Mântuitorul a ştiut acest lucru, totuşi acest adevăr nu L­a oprit din a le sluji altora şi nu ar trebui să ne oprească nici pe noi.

Post-ul Nu vor mai fi lacrimi, nici durere apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  30 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

30 accesări
0 comentarii

Speranța cu privire la judecată

4. Cum vezi realitatea dezolantă descrisă de Solomon?

Eclesiastul 8:14
Este o deşertăciune care se petrece pe pământ: şi anume, sunt oameni neprihăniţi cărora le merge ca şi celor răi, care fac fapte rele, şi sunt răi cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.

Deşi suferinţa, asuprirea şi situaţiile tragice sunt greu de suportat, rănirile sau batjocora sunt şi mai greu de îndurat, mai ales dacă par a fi fără rost sau trec neobservate de ceilalţi. Posibila lipsă de sens a întristării este mai apăsătoare decât întristarea în sine. O lume care nu va trebui să dea socoteală niciodată, pentru care nu există o ju­ decată finală, este absurditatea crudă supremă. Nu este deloc sur­ prinzător că scriitorii atei din secolul XX se plângeau de ceea ce ei numeau „absurdul” condiţiei umane. Fără speranţă pentru dreptate, fără speranţă pentru judecată, fără speranţă ca lucrurile să fie puse în ordine, lumea noastră, într­adevăr, ar fi o lume absurdă.

Dar strigătul din Eclesiastul 8:14 nu este finalul acestei istorii. La sfârşitul protestelor sale, Solomon schimbă sensul brusc. După aceste plângeri despre lipsa de sens, în cele din urmă el spune: Stai puţin, Dumnezeu va judeca, așa că nu se poate spune că totul este lipsit de sens; de fapt, totul și toţi contează.

5. Ce ne spune mai departe înţeleptul despre cât de important este tot ce facem aici?

Eclesiastul 12:13,14
13. Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Speranţa că va fi o judecată este legată de ceea ce credem des­ pre natura lui Dumnezeu, despre viaţă şi despre lumea în care tră­ im. După cum am văzut, Biblia arată că noi trăim într­o lume creată şi iubită de Dumnezeu, dar care a luat­o într­o direcţie greşită, iar Dumnezeu Îşi pune în aplicare planul Său de a o recrea şi totul se face prin viaţa şi moartea lui Isus. Judecata lui Dumnezeu este o parte­cheie în rezolvarea problemei lumii noastre. Pentru cei care au trebuit să suporte relele acestei lumi – care au fost marginalizaţi, brutalizaţi, asupriţi şi exploataţi – fără îndoială că făgăduinţa jude­ căţii este o veste bună.

Ce înseamnă pentru tine să știi că, în curând și într-un mod pe care nu ni-l putem imagina, dreptatea după care tânjim acum atât de mult va veni? Cum putem câștiga speranță din această făgăduință?

Post-ul Speranța cu privire la judecată apare prima dată în Studiu Biblic.

(Adăugat initial de Dragu Gabriel)
  37 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

37 accesări
0 comentarii

Speranța învierii

Speranţa creştină în a doua venire a lui Isus nu înseamnă doar a aştepta un viitor strălucit. Pentru primii creştini, învierea lui Isus a făcut ca făgăduinţa revenirii Sale să fie o realitate puternică. Dacă El a putut să iasă din mormânt, lucru pe care l­au văzut cu ochii lor, cu siguranţă că El putea să revină pentru a încheia planul de îndepăr­ tare a păcatului şi a efectelor sale şi de reînnoire a lumii (1 Corinteni 15:22,23).

Pentru apostolul Pavel, învierea a fost elementul­cheie al spe­ ranţei revenirii lui Isus. El a arătat că tot ce predicase şi credinţa însăşi au sens numai ca urmare a învierii lui Isus: „Şi dacă n­a în­ viat Hristos, credinţa voastră este zadarnică” (1 Corinteni 15:17). Meditează la cuvintele lui de aici şi la importanţa învierii lui Hristos pentru speranţa noastră.

3. Cum i-ai explica unui necredincios interesat de ce adevărul despre înviere este central în speranţa creș nă?

1 Corinteni 15:12-19
12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
13. Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.
16. Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.
17. Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,
18. şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.
19. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

Ucenicii au fost transformaţi de faptul că L­au văzut pe Isus înviat. El îi trimisese mai înainte să vestească prin cuvânt şi faptă Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 10:5-­8), dar moartea lui Isus le spulberase cu­ rajul şi le zdrobise orice speranţă. Misiunea încredinţată după aceea (Matei 28:18­-20) de Domnul lor cel înviat şi împuternicită de re­ vărsarea Duhului Sfânt (Faptele 2:1­4) i­a impulsionat să vestească Evanghelia şi să trăiască după legea Împărăţiei celei noi.

Eliberaţi de puterea şi de teama morţii, primii credincioşi au trăit plini de curaj şi au mărturisit Numele lui Isus (1 Corinteni 15:30,31). Răul care aduce moartea este acelaşi rău care aduce suferinţă, ne­ dreptate, sărăcie şi asuprire, în toate formele sale. Totuşi, datorită lui Isus şi a biruinţei Sale asupra morţii, toate acestea se vor sfârşi într­o zi. „Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea” (1 Corinteni 15:26).23

De fapt, indiferent cum i-am ajuta acum pe oameni, ei tot vor muri. Ce ne învață acest adevăr crud despre cât de important este să le spunem tuturor despre speranța pe care o pot găsi în moar- tea și învierea lui Isus?

Post-ul Speranța învierii apare prima dată în Studiu Biblic.

(Originally posted by Dragu Gabriel)
  36 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© http://studiu-biblic.ro

36 accesări
0 comentarii

Nu mai reușesc să citesc Biblia

Nu știu dacă doar mi se pare dar vine spre mine tot mai des această întrebare: Ce să fac când nu mai am plăcere sau timp să citesc Biblia? Ea sau variații ale ei vin de la oameni din diferite categorii de vârstă pe o plajă prea largă pentru a o localiza precis. Mai mult, apare și din partea unor persoane care sunt sau au fost implicate serios în studierea ei.

Nu, nu e vorba doar de persoane „slabe” sau imature sau prea tinere. De fapt într-un fel sau altul e vorba de fiecare din noi la un moment dat de aceea mi-am propus să analizez cum stă treaba cu „pofta” de a citi Biblia și pentru asta am trecut prin câteva faze. Prima e cea a motivelor pentru care oamenii nu mai citesc Biblia, următoarea e cea a motivelor pentru care ar trebui citită Biblia și ultima e cea a observării realității și găsirii de soluții:

De ce nu mai citesc oamenii Biblia? De ce scade interesul pentru Biblie?

Voi scrie câteva observații personale, subiective urmând să completați voi cei care citiți dacă mai găsiți.

Pentru că eu parte de stimuli foarte excitanți prin media. Asta face să scadă în genere interesul pentru orice fel de lectură. Citirea Bibliei cu siguranță nu e prea compatibilă cu o seară în care stai pe TV sau PC până la ore târzii iar când închizi să scoți Biblia, eu nu reușesc și mai știu destule persoane care nu reușesc. De asta am renunțat la TV. Pentru că există o educare că Biblia ar fi demodată/învechită. Da, media propagă o astfel de învățătură care produce uzură. Nu are efect doar la tineret ci la oricine e expus mai ales dacă nu se ancorează bine în Biblie. Pentru că există facebook . Da, chiar așa, ești inundat de informații, multe de tot, ai o saturație, e peste limitele de procesare cu mult. Mai mult e plin facebook de versete cu tot felul de imagini emoționale ca fundal. Pentru că există „gândirea de tip google”. Această gândire ne va încurca rău de tot și deja o face. De fapt conceptul zugrăvește o stare de fapt. Pentru că știu unde pot găsi informația cred că știu informația. Asta afectează și cititul Bibliei. Pentru că știu unde se găsește Biblia am impresia că știu și textul. Pentru că suntem tot mai izolați unii de alții. Întâlnirile de studiu au devenit o raritate și nu mă refer la studiul Biblic de la biserică. Pentru că se predică prost, foarte prost cultivând vinovăție nu viață și oamenii sunt adesea îndepărtați de Scriptură pentru că le este prezentată distorsionat. Pentru că suntem acaparați de muncă disproporționat și suntem obosiți. Nu am făcut din Biblie o prioritate. Pentru că nu realizăm importanța și puterea care vine din Scriptură. Am încercat pe cont propriu trăirea în curăție, am obosit și eșuat și nu realizăm că viața spirituală e puternică dacă trăim conform Scripturii nu conform putințelor noastre. Pentru că nu avem un management al timpului și o așezare a priorităților. Pentru că nu înțelegem diferența dintre a trăi prin har și a trăi prin lege ci le amestecăm deznădăjduitor Pentru că amestecăm citirea Bibliei cu aspecte ce țin de fire și acestea cântăresc greu. Cum ar fi „a avea chef”, „ a avea dispoziție”, „ avea plăcere”.

Gata că iese cifra prea bună  oricum sunt multe, unele pot fi grupate dar lista nu e epuizată și fiecare din ele ar merita explorate pentru a ne descoperi punctele slabe.

Continuarea aici: De ce ar trebui citită Biblia?

Foto: Pixabay. Apropo, ați observat ce fain dă Biblia în poze pe Pinterest, Instagram, Facebook etc? În decor, alături de caiete de studiu, cu aranjamente florale etc…

The post Nu mai reușesc să citesc Biblia appeared first on File din jurnal.

(Originally posted by Teofil Gavril)
  32 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© https://www.filedinjurnal.ro

32 accesări
0 comentarii

De ce ar trebui citită Biblia?

Continui aici ce am început în scrierea anterioară despre motivele pentru care oamenii nu mai citesc Biblia.

Nu o să mă străduiesc să găsesc 12 motive ci doar să zugrăvesc cât se poate de clar rolul citirii Bibliei în viața celor credincioși.

Aduce viața eternă. Dumnezeu se descoperă pe Sine și planul Său de mântuire prin Biblie. Dacă vrei să capeți mântuirea dar nu vrei să citești Biblia… e destul de ciudat. Oamenii te pot duce ușor pe alte căi fie cu intenție fie că sunt și ei orbi. De acolo vine viața. Să cred că am putere să trăiesc sfânt doar prin încordarea mușchilor mei nu mai îndrăznesc. Am gafat rușinos. Singura modalitate de a trăi viața de credincios este prin Scriptură. De acolo vine călăuzirea. E știut că fiecare credincios își dorește să trăiască conform Cuvântului, asta se poate doar dacă acel om citește regulat. La un timp am crezut și eu că dacă am informația, pentru că am citit de câteva ori, totul ar trebui să meargă. Nu e așa, nu o informație stocată ajută ci una cu care lucrezi zilnic. Sau mai degrabă care „te lucrează” zilnic. Transformă oamenii. Da, Biblia transformă oamenii în unii de calitate. Știu că se crede că e învechită, că e de undeva din spate din istorie dar lumea a evoluat datorită Bibliei. Ușurează trăirea vieții. Un om care studiază Biblia se cunoaște, se descoperă pe sine pe lângă faptul că Dumnezeu i se descoperă lui. Cunoscându-se se poate „regla” pe sine pentru a trăi eficient. Aduce sănătate trupească. Cei ce citesc Biblia descoperă că nu e bine să ții mânie iar asta aduce eliberare și sănătate stomacului. Descoperă că nu e bine să mănânci în exces, că nu e bine să consumi alcool, că nu e bine să „mănânci pe alții” că dă indigestie. Aduce sănătate în minte. E una din cele mai eficiente metode de dezvoltare personală, de renunțare la ce ne încurcă în viață. Are și toate avantajele unei lecturi bune. Biblia e de departe cea mai citită carte din lume, e o capodoperă literară și o sursă de înțelepciune. E drept că se găsesc tot felul de motive puerile de progresiști de a ataca Biblia dar dincolo de sforțarea lor există realități care nu pot fi contestate sau anulate. Ar trebui schimbată istoria în trecut pentru asta.

Lista rămâne deschisă. Până una alta voi scrie și câteva sugestii pentru rezolvarea acestei probleme a citirii Bibliei. Nu sunt reguli sau soluții ci doar sugestii. Le găsiți aici la articolul: Realitate și soluții pentru citirea Bibliei.

Foto: Pixabay

The post De ce ar trebui citită Biblia? appeared first on File din jurnal.

(Originally posted by Teofil Gavril)
  30 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© https://www.filedinjurnal.ro

30 accesări
0 comentarii

Citirea Bibliei – Realitate și sugestii

Continuarea la ce am scris despre citirea Bibliei în postările: De ce nu mai citesc oamenii Biblia și Motive pentru a citi Biblia. Tare aș vrea eu să pot găsi soluții pe care să le puteți aplica pentru a citi Biblia dar nu sunt un super expert în sociologie sau litere. Totuși câteva idei îmi trec prin minte din  experiența mea, poate unele vă vor fi de folos.

Ca să citești Biblia nu trebuie să aștepți cheful sau pofta. Trebuie să o ai în program și punct. Iar programul trebuie respectat. Nu e o chestie de simțire deși poate apărea și acest aspect, dar nu simțirea e factorul determinant ci decizia. Nu aștepta să „simți” că trebuie să citești, acționează.

Fii conștient că ești o făptură nouă, copil al lui Dumnezeu. Nu mai ești din lume, nu mai aparții lumii, ești al Lui și puterea ta de la El poate veni. Nu mai trăi viața spirituală în fire că îți este enorm de greu.

Conștientizează că Scriptura nu este o povară, o greutate ci are potențialul de a îți oferi elementele necesare bătăliilor vieții, oferă putere, călăuzire, liniștire și înțelepciune. Nu e o carte a restricțiilor, e o carte a eliberării, a ajutorului, a vieții.

Citește dimineața. De când am disciplina de a citi dimineața ispita de a lăsa o zi fără lectura Bibliei e mult mai mică. Sunt multe avantaje să programăm dimineața lectura și studiul bibliei, poate  le voi scrie cu altă ocazie.

Dacă totuși ești „pe fugă” mereu din cauza programului aglomerat sau dacă ești în perioada când te pornești foarte greu la citit, pot fi de folos aplicațiile de pe telefonul mobil și urmarea unor planuri de citire zilnică generate de acea aplicație. Cea de la You Version e foarte bună pentru asta. Aplicații mai sunt dar nu contează decât dacă îți este utilă și te ajută pe tine.

Citește puțin și meditează la ce ai citit. Scapă de cititul „ca să o fac și pe asta”. Citește și meditează la ce ai parcurs pentru a crea conexiuni cu viața ta.

Scapă de obiceiurile neproductive de citire. Dintre ele enumăr: „Citesc 10 versete de unde se deschide Biblia” sau cititul în timp ce tragi pantalonii pe tine sau cititul pe ultima sută de metri înainte de a adormi ca să nu rămâi cu ziua necitită. Nu merită să te amăgești și nu merită să creezi uzură inutil. Îți va fi mult mai greu ulterior să vezi în citirea Bibliei o treabă serioasă după ce o perioadă mare ai abordat-o necorespunzător.

Caută să citești împreună cu cineva. Ajută mult să discuți ceea ce ai citit, ajută și la perseverență, ajută și la înțelegerea textului. Citirea sau studiul împreună cu cineva îți ușurează mult din greutate și e chiar recomandată.

Scrie. Folosește o agendă sau ceva în care să scrii ce ai citit, ce gânduri ți-au venit și alte date de acest fel. E pentru minte un fel de finalitate, un fel de scop și asta ajută. Nu e ca atunci când citești și nu se întâmplă nimic imediat. Recomand din toată inima să iei notițe la cititul sau studiul Bibliei.

Cred că am mai putea găsi și la lista de sugestii unele recomandări dar am scris ce a curs efectiv. De fapt la fiecare din liste se pot adăuga sugestii însă nu o listă comprehensivă ajută ci aplicarea unora din sugestii pentru a vedea dacă apar sau nu rezultate.

Sunt de părere că nu se poate să nu apară rezultate întrebarea care apare însă este: Vrei să citești Biblia? E o prioritate pentru tine? Dacă da, atunci cu siguranță vei reuși. Dacă nu este va trebui să rezolvi câteva chestiuni ce țin de „pofta de mâncare” că ești cam leșinat, ai nevoie de perfuzii.

Foto: Pixabay

The post Citirea Bibliei – Realitate și sugestii appeared first on File din jurnal.

(Originally posted by Teofil Gavril)
  33 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© https://www.filedinjurnal.ro

33 accesări
0 comentarii

Părinți implicați – Lansare proiect

Nu am mai scris de multă vreme pe blog. În parte datorită schimbărilor din viața noastră dar și din cauza focalizării pe proiectele la care lucrăm. Scriam la finalul anului trecut despre lucrarea de consiliere câte ceva (http://www.consiliere.org/despre-consilierea-din-2018/) și sper să am timp în curând să scriu mai pe larg si despre alte proiecte în care suntem implicați.

Unul din proiecte este podcastul „Părinți implicați” – un podcast în care discutăm despre educarea pe care părinții ar trebui să o facă copiilor lor pe tema sexualității.

Aici e mult de tot de explicat dar nu voi încerca oferirea de detalii în acest articol. Practic am explicat pe pagina proiectului de ce e necesară educarea despre sexualitate a copiilor, de ce am ales această formă a podcasturilor, pe ce platforme putem fi urmăriți și alte detalii.

Proiectul vine ca o încercare a noastră de a veni în întâmpinarea părinților cu informații concrete din acest domeniu. Emisiunile vor avea o frecvență bilunară deși vom încerca una săptămânală. Discutăm despre etape de dezvoltare, despre ce anume trebuie să facem sau să spunem în fiecare din etape, despre studii de caz, prezentare de resurse, recomandare de cărți si materiale și vom avea pe parcursul acestor emisiuni și invitați care au de spus ceva pe această temă și care vor fi disponibili pentru discuții.

Așadar, chiar dacă mai avem ceva finisaje la pagina web vă oferim detaliile despre acest proiect:

Pagina podastului: https://biruitorii.ro/implicare/Ce este un podcast? https://biruitorii.ro/implicare/ce-este-un-podcast/Episoadele podcastului https://biruitorii.ro/implicare/articole/Pe ce platforme ne poți asculta: Google podcasts, Spotify, Anchor, Radio Public, Pocket Casts, Breaker

Anul acesta va fi unul al schimbării. Dacă în urmă cu câțiva ani vorbeam de o pauză, de o tragere în spate, între timp proiectele au ajuns la „coacere” și anul acesta va fi unul al implicării într-o manieră mai vizibilă. Am făcut primii pași și vor mai urma dacă Dumnezeu ne va ține în viață și ne va da înțelepciune.

Doamne ajută!

PS: Dacă vei considera util și altora acest potcast nu ezita să îl recomanzi.

The post Părinți implicați – Lansare proiect appeared first on File din jurnal.

(Originally posted by Teofil Gavril)
  32 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© https://www.filedinjurnal.ro

32 accesări
0 comentarii

Minunea votului

Sunt unul din oamenii care nu prea am ratat votări. Mereu am crezut că e de datoria noastră să influențăm în bine pe orice sector putem societatea în care trăim, mai ales dacă avem dreptul sau ni se solicită asta.

Și anul acesta am votat. Trec peste orice dezbatere despre candidați sau interpretări de întrebări și mă duc mai adânc, la puterea votului.

Ce putere are un vot?

Întrebarea nu o adresez deloc pe aspectul prezentei la vot, ci pe ceea ce văd ca derapaj la noi cei care ne numim creștini.

Scriptura ne cheamă să fim sare și lumină, adică, prin viața, comportamentul, trăirea noastră să transmitem curăție, puritate, cinste, onestitate, respect, dragoste. Cred cu tărie că singura modalitate de a convinge oamenii să se schimbe este să fim modele și mai apoi prin vorbe. De altfel acesta e unul din scopurile pentru care a venit Mântuitorul: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.”

Să fii model e greu, necesită antrenament, multă înfrânare, rezistență la ispite, acțiune când alții lenevesc, privare de plăceri trupești, ești mai mereu sub reflector de aceea ne dorim să putem influența lumea o dată și bine, la votare ?

Trăirea unei vieți „model” necesită efort îndelungat pe când votul, un efort minim care sperăm că va avea efect maxim și în acest fel ne-om spăla de nefăcutele de zi cu zi. 

Văd o agitație suspectă printre ai noștri privind votarea. Avem sau se transmite asta, pretenția că vom putea schimba Europa și deja ne simțim o țâră eroi că am votat pe cineva care „o poate salva”. 

Îmi e teamă că votarea fără viață sfântă e vrăjeală (scuze de limbaj). Văd oameni despre care știu că sunt corupți că „o dau la cele sfinte” votând cu un anume candidat „creștin” ca și cum ui ce tare le pasă de valorile creștine în Europa. Aceiași votanți, care vor să trimită în PE un „de-al nostru” votează cu NU la referendumul pe justiție. Nu-i așa că dacă nu ar fi tragic ar fi amuzant?

Da, undeva în adâncul sufletului sperăm că facem „o afacere buna” că votăm cu unul de-ai noștri și sperăm că asta ne va spăla „o sumedenie de păcate”. Facem din vot un fel de super putere care ne curățește, avem senzația, măcar pentru câteva zile că am decis viitorul Europei și am decis bine. Sperăm că am aranjat noi lucrurile. 

În realitate….

casa mea, familia mea, copiii mei, soția mea, strada mea, orașul meu, țara mea și Europa poate se vor schimba dar numai când eu voi trăi în sfințenie, fugind de păcat, iubind oamenii, urând necinstea, fiind corect în toate cele ce le fac. 

Rezumând: Votul meu nu are puterea să spele păcatele nici cele făcute nici cele făcute prin nefacere. 

Credit foto: Pixabay

 

The post Minunea votului appeared first on File din jurnal.

(Originally posted by Teofil Gavril)
  32 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© https://www.filedinjurnal.ro

32 accesări
0 comentarii

Minunea din zâmbetul soției

Ieri, când am ajuns acasă de la serviciu, destul de afectat de anumite chestiuni, deci trist, o tristețe din aia „masculină autentică” ce nu trece ușor, Ana mi-a zâmbit, simplu, ca de multe alte dăți.

Mă rugase să pregătesc ceva în bucătărie pentru că lucra la ceva important. În trecerea mea spre tărâmul bucatelor am observat, pentru o „microsecundă” zâmbetul ei, un anume fel de zâmbet, mi-a rămas întipărit în minte și m-a răscolit profund chiar dacă eram trist.

E mare minune! Mare, mare minune să îți zâmbească soția după atâția ani de căsnicie (azi facem 19 ani) și să o facă sincer, fără sarcasme, acreală, lehamite sau ură. E o minune că poți vedea și nu ți se ascunde un asemenea har. Un astfel de zâmbet sparge blocul de gheață al oricărei supărări sau îi crează fisuri serioase.

Ana are multe feluri de a zâmbi, de la zâmbetul ștrengăresc, copilăresc, la cel de mamă, cel plin de erotism, cel de compătimire, cel de înțelegere până la cel de autoapărare, cel de mascare a plânsului, cel de mascare a frustrării sau nervilor. Hm… trebuie să fac o listă neapărat cu tipurile astea de zâmbet, chiar dacă nu aș putea explica cuiva cum se interpretează, ci ar fi doar pentru mine.

Trecând peste asta,  zâmbetul unei soții aduce viață în viața soțului ei. Lipsa lui înnorează toată casa, o face anostă pe când prezența zâmbetului aduce soare și viață. Știu că nu e „o treabă ușoară” să zâmbească. Uneori mi se pare imposibil dar am parte de acest har să văd zâmbetul ei des. Un har nemeritat dar care de foarte multe ori m-a „înviat” din „morți iminente”.

Pentru o clipă mi-a trecut prin minte gândul egoist că aș avea vreun merit, că aș declanșa acel zâmbet dar nu, aș altera calitatea sa. E un har și harul e nemeritat, zâmbește pentru că așa e ea, pentru că așa a făcut-o Dumnezeu și a prelucrat-o. Zâmbește cu de la sine putere (mare putere) și asta e dovedită de situații ca cele de ieri, când am venit trist, apăsat și morbid și ea a zâmbit. Ea zâmbește pentru că decide și pentru că e construită așa, nu e meritul meu.

Mai mult, aceste zâmbete sunt doar pentru mine, doar eu le pot vedea și doar asupra mea au efectul acesta. Dacă altcineva s-ar uita i s-ar părea „nesemnificative” cum și mie zâmbetul altor femei nu mi se pare relevant decât în foarte puține cazuri, el devine foarte relevant, sau ar trebui, pentru soții acelor femei. Ele, zâmbetele Anei, sunt doar pentru mine și le pot interpreta doar după ani de observare și nu am siguranța unei interpretări comprehensive.

Uite că „o normalitate” e de fapt senzațională. Chiar e un aspect de milioane un simplu zâmbet sincer, curat, pur, dezinteresat. Îți transmite gândul că ești acceptat, apreciat necondiționat, binevenit, așteptat. Zâmbetul ei e unul din motivele mari pentru care vin acasă. Eu nu aș putea să lucrez peste program niciodată și acesta e principalul motiv, vreau să o văd, vreau să surprind chiar și acele „microsecunde” de zâmbet.

Nu că ar zâmbi non stop soția mea, nu face asta, de fapt cred că un om ce zâmbește non-stop poate fi ușor bănuit de probleme psihice, dar când zâmbește, chiar și pentru secunde, are un efect imens.

Știți, noi bărbații suntem de felul nostru construiți mai duri, mai sobri, mai încruntați așa. Ele, soțiile noastre aduc culoare acestui gri solid, colorează și înmiresmează viața unui bărbat. Problema e că uneori nu vrem să fim colorați, nu vrem să fie desenată seriozitatea noastră în culori care sunt așa de … nemasculine. Insistăm ca atunci când avem chestii serioase  să nu le amestecăm cu ceva ce le-ar face mai puțin serioase, ne ferim ca atunci când suntem supărați să ne diminueze ceva așa de „copilăresc” și simplu supărarea noastră, care pare așa de serioasă și bine fundamentată. Uităm că suntem provocați să ne lăsăm „îmbătați tot timpul de drăgălășeniile lor, să fim îndrăgostiți necurmat de dragostea lor”, a soțiilor noastre. Ne încăpățânăm să rămânem triști dar ceva din noi strigă cu disperare ca ele să insiste mai mult.

Ce important e un zâmbet! Dacă am zâmbi mai mult lumea ar arăta altfel. Câte s-ar rezolva în familii dacă s-ar oferi și primi zâmbete, dacă s-ar oferi și accepta îmbrățișări. 

Vă provoc să zâmbiți și să primiți zâmbete!

Mulțumesc pentru zâmbet Ana!

 

 

The post Minunea din zâmbetul soției appeared first on File din jurnal.

(Originally posted by Teofil Gavril)
  64 accesări
  0 comentarii

Drept de autor

© https://www.filedinjurnal.ro

64 accesări
0 comentarii

Glasul Lui....

 Mă gândesc că de multe ori suntem condiționați precum câinele lui Pavlov: reacționam instant la un simplu sunet pe telefon. Nu e nimic important, nimic care ar justifica verificarea automată, fără întârziere a sursei. E doar infecția sindromului FEMO (Fear of Missing Out).

Pe de altă parte nu auzim deloc, sau aproape deloc când Dumnezeu ne vorbește, deși o face zilnic. Probabil unii dintre noi am și uitat glasul Lui, așa că versetul oile mele cunosc glasul Meu nu ne mai spune mare lucru. 

Dar nu ți-ai dori să te reîndrăgostești de acel Glas? 

Nu ți-ai dori să stai din nou de vorbă cu El în răsăritul zorilor?

Te provoc să cauți să Îi cunoști și recunoști iar. Să îți înveți inima să asculte. 

Incepe citind. Cuvântul.

  71 accesări
  1 comentariu
Comentariu recent la această intrare
calin
Asa este. Am ajuns sa fim uneori mult prea ocupati de viata cotidiana ... de indatoririle zilnice incat ajungem sa uitam sa punem ... Read More
Duminică, 01 Septembrie 2019 20:24
71 accesări
1 comentariu

Îți doresc suficient...

”… Nu-mi era teama să-l privesc în ochi. Avea o bunătate caldă în privirea umezită de lacrimile ce-i împăienjeniseră ochii.

- Ietrați-mă că vă întreb, dar de ce spuneți că v-ați luat rămas bun pentru totdeauna de la fiica dumneavoastră?

- Sunt bătrân, iar ea locuiește tare departe. Adevărul este că data viitoare când va veni încoace va fi pentru înmormântarea mea.

- Dar când v-ați luat rămas bun de la ea, v-am auzit spunând: „Îți doresc suficient”. Dacă nu vă supărați ce înseamnă acest salut?

Un zâmbet răsărit în colțul gurii i-a luminat fața.

- E o urare transmisă din generație în generație de-a lungul timpului. Părinții mei obișnuiau să-i salute pe toți cu această urare...

A tăcut preț de câteva clipe, ridicându-și privirea în sus, încercând parcă să-și amintească ceva, iar zâmbetul a devenit mai strălucitor pe fața lui.

- Când ne-am urat „Îți doresc suficient”, dorința noastră era ca viața celuilalt sa fie plină de suficiente lucruri bune care sa-i susțină pofta de viață, a continuat, după care s-a uitat direct spre mine, recitând ca din amintiri:

Îți doresc suficientă iertare care să-ți aline durerea;

Îți doresc suficient soare care să-ți păstreze voia bună;

Îți doresc suficientă ploaie ca să apreciezi cu atât mai mult soarele;

Îți doresc suficientă iubire care să-ți stâmpere dorul;

Îți doresc suficientă fericire care să-ți păstreze spiritul treaz;

Îți doresc suficient timp ca să nu te grăbești când citești Biblia și te rogi;

Îți doresc suficientă durere, astfel încât și cele mai mici bucurii să ți se pară mari;

Îți doresc suficient câștig care să-ți satisfacă nevoile vieții de zi cu zi;

Îți doresc suficiente pierderi ca să prețuiești și cel mai neînsemnat lucru ce-ți aparține;

Îți doresc suficiente saluturi de „Bun venit” care să te încurajeze în umblarea ta spre cel din urmă „Bun rămas”;

Îți doresc suficiente rugăciuni ca să primești răspunsurile pe care le aștepți;

Îți doresc suficientă credință ca, atunci când Dumnezeu este de partea ta, să nu dai înapoi;

Îți doresc suficientă lumină ca să discerni toate acestea și să mergi mai departe.

Apoi a oftat, mi-a zâmbit și s-a întors să plece.

- Îți doresc suficient....”

Autor necunoscut

  175 accesări
  0 comentarii
175 accesări
0 comentarii

Fără Dumnezeu sau cu Dumnezeu?

 

Fără Dumnezeu cea mai bună mâncare nu are gust. Cea mai pură apă de la cel mai bun izvor de pe planetă nu îți va potoli setea.

Fără Dumnezeu poți avea o casă dar nu un cămin. Copii dar nu moștenire de la Dumnezeu.

Fără Dumnezeu poți să ai analizele bune și totuși fiecare zi să-ți fie spre condamnare. Poți avea inteligență dar nu înțelepciune, premii Nobel fără să ai „premiul alergării”.

Fără Dumnezeu cele mai luxoase mașini îți vor crea disconfort, cele mai interesante excursii te vor lăsa tot obosit.

Fără Dumnezeu cea mai moale pernă o vei simți ca de piatră din cauza conștiinței.

Fără Dumnezeu cele mai înalte idealuri eșuează, cele mai mari vise devin coșmaruri și cea mai înaltă poziție socială nu te ridică deloc în ochii Săi.

Cu Dumnezu răsăritul nu mai are apus, viața nu mai are sfârșit iar cele mai înalte vise nu le mai ai pentru tine ci pentru aproapele tău.

Cu Dumnezeu nu confortul va conta ci caracterul. Nu ceea ce ai ci ceea ce ești.

Cu Dumnezeu va conta prea puțin partea materială și extrem de mult partea spirituală. Pregătire nu pentru o viață mai bună aici ci pentru o viață mai bună dincolo.

Cu Dumnezeu cu cât ești mai smerit cu atât poți urca pe cele mai înalte culmi. Cu Dumnezeu nicio vale nu e prea adâncă și nici un munte nu-i prea înalt.

Cu Dumnezeu standardul nu mai e dat de casele de modă, de casele de pariuri sau de lanțul de magazine pentru toate vârstele ci de principiile unei alte împărății.REPORT THIS AD

Cu Dumnezeu viața ia direcția spre cer imediat ce ieși din sensul giratoriu al păcatului.

Vei continua de azi cu Dumnezeu sau fără El? 

Sursa: cristianboariu.blog

  172 accesări
  0 comentarii
172 accesări
0 comentarii

Spre Canaan cu Egiptul în inimă

Mâncaseră mană ani de zile. Și, deodata, pofta le-a batut la usă: “Vrem carne!”. Au plâns, Dumnezeu i-a “ascultat”, și când au luat prima imbucătură, moartea i-a secerat…M-am întrebat mereu dacă și-au urat “Poftă bună” inainte de a mușca din pulpele de prepeliță… Nu cred ca au facut-o. Erau prea grăbiți ca să simtă gustul a ceea ce și-au dorit de ani de zile. Și oricum, poftă aveau deja din plin.

1, Am înteles că oamenii care merg spre Canaan cu Egiptul in inima plâng din cauza poftei și nu din cauza prezenței lui Dumnezeu sau a umblării cu El.

Au plâns de 5 ori de la ieșirea din Egipt: când au cunoscut înfrângerea într-o luptă pe care nu trebuiau să o poarte (Deut. 1:45), când spusele celor 10 iscoade au fost mai importante decât ce spunea Iosua si Caleb, în Numeri 11 din cauza poftei, și la două înmormântări (Moise și Aaron), cum fac din obligație cei mai mulți…

Aveau motive reale să plângă pentru scopuri bune: trecerea Mării Roșii, inaugurarea Cortului, primirea poruncilor, așezarea Sarbatorilor, dar nu au făcut-o…

Știți ce ne lipsește nouă azi? Lacrimile… Rasul si distractia nu se notează sus, pentru că gâdilă doar firea, însă lacrimile sunt adunate de Dumnezeu în burduf… Oamenii de care s-a folosit Dumnezeu în Biblie au avut lacrimi: Neemia(plânsul zidurilor dărâmate), Ana(plânsul unui suflet amărât), Semănătorii(“cei ce seamănă cu lacrimi…”), Isus(plânsul milei) si multe alte exemple. Plângem si noi, e adevarat, dar mai mult pentru o vilă mobilată sau un model de mașină mai nouă. Pentru a avea ceea ce nu avem din punct de vedere material.

Am ajuns la concluzia că, atunci când lipsesc șervețelele ude dintr-o adunare, semnul prezenței Duhului acolo e sub semnul intrebarii. Am citit despre tineri care într-o anumita tabără, au mers să “se predea” în față mestecând gumă și râzând. Nu-mi imaginez ce “pocăință” urmează…

Îmi spunea dirijorul de orchestră, care azi e un frate în varsta: ”Când cântam noi, prin anii 70, nu vedeam partitura cum trebuie din cauza lacrimilor ce le aveam pe față…”. Azi, avem mult profesionalism, negative, partituri pe 4 voci dar nu mai avem lacrimi… Azi, dacă plânge cineva in Biserica, ne uitam cu mirare… Sau daca plange un tânăr langa noi, zicem: “Săracul, ce slab e din fire…Cine știe câte-o mai fi făcut și ăsta…”. Iar tu, mergi acasă satisfăcut ca fariseul, fără sa stii că sentința pozitivă a mântuirii s-a dat în dreptul vameșului (pentru că noi ca oameni, măsurăm pacatul dar Dumnezeu măsoara căința!)

2. Apoi, am observat că cei ce merg spre Canaan cu Egiptul în inimă, nu înțeleg că mana din pustie e mai bună decât salata de castraveți cu pește prăjit din Egipt…

Da, în Egipt se mânca bine. Aveai chiar și desert: pepenii. Și pentru o salată gustoasă puteai folosi si ceva usturoi sau ceapă.

In pustie? Ei bine, acolo copiii nu isi intrebau mamele: “Ce mancam, mâine?” pentru că toți știau că meniul e același: mană. Mic dejun, prânz și cină. Fără desert. Știți însă care e marea diferență? În Egipt, mâncai bine dar erai rob. În pustie mâncai mană, dar erai liber!.

Știți ce nu înțelegem noi azi? Că Dumnezeu hrănește sufletul mai întai și apoi firea (nevoile nu poftele!). Iar Diavolul începe cu firea (poftele nu nevoile), ca să iți ia sufletul. Te satură bine pe genunchii Dalilei ca să poți dansa orb între stâlpii care iți aduc moartea. În pustie, Dumnezeu a vrut să-I invețe minunea purtării de grijă. Asta era in spatele a zeci de vagoane de mană în fiecare zi. Și în spatele apei care tașnea din stâncă. N-au înțeles minunea asta. Rezultatul? Hainele și încălțămintea nu s-au învechit dar ei au murit…

Tu ce cauți in viata asta, stimate cititor? S-ar putea ca din punct de vedere material să ai doar mană. Poata o viață simplă, cu o situație materială la limită. Dar nu uita: cele mai frumoase experiențe cu Dumnezeu le-am auzit de la oamenii care din punct de vedere material au trăit la limita. Copiii lor, sunt azi in biserică chiar dacă poate uneori sandwich-ul a fost cu margarină și sare la școală fără vreun strop de salam.

3. Și in ultimul rand (mie greu sa spun asta dar Biblia o confirma): Cei care merg spre Canaan cu Egiptul în inimă, ….nu mai ajung in Canaan.

Drumul din Egipt pana in Canaan trebuia sa dureze 11 zile. Dacă au ieșit luni (e o presupunere pentru o intelegere mai clară), ar fi trebui ca joia viitoare să fie in Canaan.

Cu lacrimi în ochi m-am gandit la momentul ieșirii din Egipt. Când tații s-au uitat la copiii lor gândindu-se: ”spre sfarsitul săptămânii viitoare, veți avea un viitor stralucit. Tata nu va mai fi rob. Si mama va putea sa se ingrijeasca de voi fără sa mai trebuiască să duca paie toata ziua pentru cărămizile Egiptului….” Ei bine, doar doi bărbați din 600.000 au vazut visul asta implinindu-se (dupa 40 de ani…).

Știți de ce? Nu din cauza că au curvit, nici că au fumat, nici că au baut. (nu-i așa că noi astea le condamnăm la cei din lume, satisfăcuți că noi nu le facem si mergem cu incredere spre rai??). Ei bine, ei au murit din cauza unei atituni greșite.

Nu au înțeles că Dumnezeul care poartă de grija prin iubire, merită recunoștință și nu comentarii. Spunea cineva că cel mai mare păcat al generatiei actuale e nerecunoștința. Sunt șanse mari să aibă dreptate.

Știți că Dumnezeul nostru e așa de răbdător încât a așteptat ca peste 1 milion de înmormântări să aibă loc în pustie fără fanfare, cor și predici pe puncte? Sincer, nu as vrea sa am parte de o astfel de răbdare… Aceeași răbdare și iubire pe care tinerii de azi o folosesc ca motiv de a păcătui: “Eh, Dumnezeu e bun si iarta, frate!!”.

Poate că ai ieșit din Egiptul acestei lumi. La botez, probabil că ai primit flori și poze frumoase. Dar asta nu e minune…Cea mai mare minune nu e să iesi din Egipt ci să ajungi în Canaan. Și acolo nu se ajunge fără lacrimi, fără experiențe cu Dumnezeu și fără o pocăință reală. Pentru ca, Dumnezeu caută calitate și nu …cantitate.

Drum bun spre Canaan, dar fără a purta Egiptul in inimă!

Sursa: https://cristianboariu.blog/2011/08/27/spre-canaan-dar-cu-egiptul-in-inima%E2%80%A6/

  129 accesări
  0 comentarii
129 accesări
0 comentarii

Cât cântărește o rugăciune?

„Cât cântărește o rugăciune? Nimeni nu știe. Nici măcar omul care a încercat odată s-o cântărescă.

Avea o mică băcănie la colțul străzii, de la care se aprovizionau vecinii cu alimente. Era în ajun de Crăciun, imediat după terminarea războiului. O femeie, care arăta obosită a intrat în prăvălie și i-a cerut patronului alimente, cam câte s-ar potrivi pentru o cină de Crăciun cu copiii ei. Omul a întrebat-o la ce sumă s-a gândit să cheltuiască.

Femeia i-a spus că bărbatul ei murise pe front și că nu avea nimic cu care să plătească decât o mică rugăciune.

Omul mărturisește că nu era deloc sentimental în zilele acelea și nu credea că băcănia lui era loc de împărțit pomeni.

– Scrie-o pe hârtie! – spuse el aproape răstit, și se întoarse spe alți clienți.

Spre mirarea lui, femeia scoase dintr-un buzunar de la piept o foaie de hârtie pe care i-o înmână peste tejghea, adăugând:

– Am scris-o azi noapte când vegheam la patul copilului bolnav.

Băcanul cu hârtia în mână nu știa ce să facă cu ea. Se simțea jenat și regreta că i-a cerut femeii un astfel de lucru. Nu știa ce să spună. Puse hârtia pe talerul cântarului și parcă bucuros de ideea ce-i încolțise în cap, adăugă:

– Să vedem câte alimente câtărește rugăciunea ta.

Se miră nevoie mare când cântarul nu se mișcă atunci când așeză pe celălalt taler o franzelă. Confuz și rușinat așeză alimente de-a valma pe care punea mâna, pe talerul cântarului, care se încăpățâna să stea nemișcat, în timp ce ochii mari ai clenților din prăvălie îi urmăreau toate mișcările. Încerca să facă pe distratul, dar fața îi era roșie ca racul fiert. Era furios și se simțea umilit.

– Gata! Oricum nu mai am loc pe cântar. Iată aici o pungă. Puneți marfa în ea. Sunt ocupat!

Femeia suspină adânc, și își stergea lacrimile cu mâneca hainei de ficare dată când avea o mână liberă. Punga aproape se umplu.

Băcanul încerca să nu se uite la femeie, dar îi dăduse o pungă destul de mare. Mai rămăsese un loc bunicel, așa că luă un caș mare de pe raft și completă punga femeii. Nu mai rosti niciun cuvânt, cum nici femeia nu mai putea spune nimic. Cu mâna la gură și cu ochii în lacrimi părăsi prăvălia.

Odată femeia plecată, în timp ce-și scărpina capul, s-a aplecat să vadă ce-i cu cântarul lui. A găsit imediat răspunsul. Cântarul avea bara principală ruptă.

Băcanul este un om bătrân acum. Părul îi este alb. Încă își scarpină capul tot în locul acela și dă din el cu aceeași expresie de uimire. N-a mai văzut-o niciodată pe femeia aceea. N-a văzut-o nici înainte de evenimentul acela. Cu toate acestea își aduce aminte de ea mai bine decât de orice altă femeie din întreaga sa viață și se gândește mereu la ea.

Când cei care-i ascultă povestirea îl acuză de prea multă imaginație, scoate bucata aceea de hârtie pe care femeia a scris: „Te rog, Doamne, dă-ne astăzi pâinea cea de fiecare zi!’’

De Petru Lascău (Prelucrare din The Lifeline)

https://lascaupetru.com/2016/01/07/cat-cantareste-o-rugaciune

 

  207 accesări
  1 comentariu
Comentariu recent la această intrare
catalin
Wow ce poveste! Aleluia! Mare Dumnezeu avem!
Vineri, 31 Mai 2019 10:20
207 accesări
1 comentariu

„CE FACI CU CEEA CE AI PRIMIT?”

Dumnezeu investește în noi încă dinainte să ne fi născut. El a pus ceva special în fiecare, ne-a înzestrat cu anumite abilități, daruri, care mai târziu dau contur chemării noastre. El nu a creat niciodată oameni incompetenți, El a creat doar oameni speciali cu diferite scopuri sau meniri.

Chemarea fiecăruia este de a sluji lui Dumnezeu, însă chemarea specială, individuală este în funcție de darul cu care ai fost înzestrat. Poate părinții tăi te-au constrâns să mergi pe o anumită direcție în viață sau poate propriile tale interese te-au îndreptat spre altceva și trecând anii, vezi că nu te regăsești în ceea ce faci, toate ducând la un eșec, la gândul de nereușită.

Dumnezeu pune în noi ceva special încă din momentul procreării noastre, ceva care ne definește, dându-ne o unicitate. Nu privi la neputințele tale, nici la cel/cea de lângă tine, dorind să fii ca el/ea. Tu ești unic/ă! Fii tu, deoarece ești cea mai bună variantă a ta, doar trebuie să descoperi darul care este în tine.

Frica și neîncrederea sunt două dintre cele mai mari bariere care ne împiedică să vedem darurile cu care am fost binecuvântați, dar atunci când realizăm adevărata noastră valoare în ochii lui Dumnezeu nu vom mai spune: nu pot, ci vom spune: prin El pot totul! Nu privi la tine, ci uită-te la El și vei reuși!

Samson a fost binecuvântat cu o putere supranaturală, însă nevegherea și neascultarea lui l-a depărtat pe Dumnezeu, pierzând darul cu care a fost înzestrat. Investește în darul care ți-a fost încredințat! Pune talantul tău în slujba Domnului și așteaptă-te la lucruri mari!

Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit
1 Petru 4:10

NAOMI CĂRĂBAȘ

  89 accesări
  0 comentarii
89 accesări
0 comentarii