Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Psalmi 139:23

Timp citire: 1 minut (158 cuvinte)

Ancore

Fiecare fir de iarbă îmi trezește o amintire. Sau cel puțin o frântura din ea…

Mă plimb pe locurile începuturilor mele.

Desigur, sunt conștient că ce a fost nu este. E imposibil să refaci obiectivitatea evenimentelor. Orice rememorare a trecutului o faci prin alți ochi decât cei de atunci.

Nu poți să ai încredere în nicio amintire în abordarea ei…epică.

Paradoxal, ceea ce pare a păstra obiectivitatea trăirii lor sunt emoțiile, sentimentele în forma lor brută. Ele reprezintă firul roșu în această călătorie în trecut. Ele au determinat acțiunile. Evoluția sau involuția ta. Deciziile care marchează traseul vieții tale.

Întâlnesc oameni pe care nu îi pot plasa într-o situație anume pentru că nu o mai regăsesc în nici un fel. E o memorie pierdută. Nu pot să le pun un nume, dar pot să le asociez un sentiment. Nu îi recunosc, dar îi știu. Îi simt.

E un matrix dincolo de realitatea palpabilă. Ancorele afective rescriu memoria. Povestea, în sine, e mai puțin importantă…

Mort de batranete
Vorbește-mi în zori
 

Comentarii

Fără comentarii deocamdată. Fii primul care adaugă un comentariu
Deja înregistrat? Loghează-te aici
Guest
Marți, 11 Decembrie 2018
Dacă dorești să te înregistrezi, completează formularul și câmpurile referitoare la numele de utilizator, parolă sau nume întreg.

Imagine Captcha