Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Psalmi 139:23

Blog-uri eLogos

Secțiunea de blog-uri eLogos

Alegerea soldatului american

VREI sa te casatoresti… DAR… trebuie sa alegi doar UNA…

„Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii!” – Proverbe 4:23

                         

Un soldat american necasatorit, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei persoane. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Si ea era necasatorita…

Continuă să citești
  25 accesări
  0 comentarii

Cum sa-ti descoperi adevarata valoare

“Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-i cere niste sfaturi.

– Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu am puterea sa fac ceva de valoare. Sunt multe lucruri cu care-mi doresc sa contribui in lume, dar n-am incredere in mine si unii dintre cei cu care ma consult imi spun ca nici nu sunt capabil sa le fac. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu de valoare?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:

– Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:

– Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.

Continuă să citești
Comentariu recent la această intrare
Amy
E adevarat, Cel care ne-a creeat stie adevarata valoare, El a pus-o in noi.
Joi, 07 Martie 2019 19:49
  34 accesări
  1 comentariu

Săculețul cu dragoste

            „Se spune că, demult, într-o țară îndepărtată, un tată muncise din greu să-i poată lăsa moștenire fiului său o bucată de pământ. Și, cum ceea ce dă sens anilor pe care reușești să îi aduni „în desagă„ nu este cât primești, ci cât dăruiești, acum, aflat pe patul de moarte, acest tată și-a chemat fiul, i-a înmânat actul de proprietate asupra terenului și i-a mai dat ceva: un săculeț cu semințe. Apoi, abea șoptind, i-a spus: „Fiul meu, eu atât am putut să fac pentru tine și am făcut cu toată dragostea. Seamănă în această parcelă semințele pe care ți le-am dat și vei avea o casă. Te rog să ai răbdare și încredere, și darul meu nu te va dezamăgi. Să nu renunți niciodată, oricât timp ar trece.”

           După ce și-a înmormântat tatăl, tânărul a luat semințele și a pornit să le semene în terenul primit în dar. Le-a udat, cărând apă cu gălețile de la pârul din vale. Doar că zilele treceu și semințele erau tot încremenite în pământ. Se uita în fiecare zi, când venea de la muncă, la curțile altor oameni. Unul lăsase să crească ferigi, care se ridicaseră imediat. Altul pusese dovleci. Și aceștia se vedeau de departe. Doar omul nostru aștepta, cu răbdare, să vadă răsărind darul părintelui iubit. A trecut săptămână după săptămână și ... nimic. În toate curțile era verdeață, umbră, ba încă cel cu ferigile uscase frunzele uriașe și făcuse din ele un adăpost provizoriu. Toți i-au spus să renunțe: „probabil că semințele nu au fost bune”, spunea unul. „Poate că tatăl tău își pierduse mințile din cauza bolii”, spunea altul. Era greu să mergi mai departe fără să vezi nimic.

           Au trecut patru luni. De acum toți începuseră să-l privească ciudat, ca pe un nechibzuit care ținea la o promisiune făcută unui bătrân fără minte. Nu știa nici el ce se întâmplase, de ce nu răsărea „darul”. Știa doar atât: că tatăl său pe care îl iubise atât de mult, îi spusese să aibă răbdare. Să aștepte. Cât? Cât poate dragostea să aștepte? Vezi, pentru el nici nu mai conta dacă avea sau nu să iasă ceva din semințele acelea. Ceea ce conta era să respecte ultima dorință a tatălui, să-i răsplătească, oarecum dragostea și sacrificiul. „Dacă tata a avut răbdare să îndure atât și să muncească atât ca să-mi lase această moștenire, voi avea și eu răbdare, oricât ar însemna asta.” A mai trecut o lună. A îngrijit locul la fel, a împrejmuit parcela. Nu s-a întâmplat nimic. Viața lui era ca mai înainte, când nu avea nici terenul, nici săculețul cu... dragoste. Ferigile vecinului erau mari, își făcuse colibă a doua oară din frunzele lor. Prima se prăbușise, în anotimpul ploios.

         După șase luni, a apărut ici și colo câte un lăstar plăpând. Uitându-se la ferigile care răsărirseră parcă peste noapte și ajunseseră să umple pământul cu frunze, plăntuțele abea răsărite după șase luni păreau să nu aibă nici o șansă. Dar ce a prins rădăcini atâta timp și le-a înfipt atât de adânc nu poate să se târască pe pământ. În alte șase luni, curtea i s-a umplut de copaci înalți de 30 de metri. Semințele din „săculețul cu dragoste” erau de bambus.

           Tatăl avusese dreptate: îi dăduse și teren și material pentru o casă durabilă, resurse pentru a-și duce viața mai bine și mai demn. Dar, lucrul cel mai important, îi dăduse o extraordinară lecție de viață: dragostea are răbdare, iar când este lăsată să prindă rădăcini, când este îngrijită și ocrotită, îi oferă sufletului o „casă”. Când nu este înlocuită cu „surogate” ieftine, care cer implicare minimă, care îți oferă „satisfacții la minut”, dragostea îți umple viața de sens pentru totdeauna. Nu trebuie sa mai faci colibe care țin doar o vară.

Continuă să citești
Comentarii recente
calin
Superba povestea. Multumesc ca ai ales sa o impartasesti cu noi.
Sâmbătă, 16 Februarie 2019 21:37
monica.apopi
mia placut foarte mult povestea adevarat dragostea nu va pieri ... Read More
Vineri, 22 Februarie 2019 12:19
  72 accesări
  2 comentarii

Introspectie.

Doamne...Unde-mi sunt visele?Le caut in mine, le caut in Noi...M-am trezit cu gandul ca le vreau inapoi.Aseara m-a intrebat cineva de ele.Am vrut sa i le-arat in inima,Cum se joaca de-a realitatea.Dar – nu mai erau…Vino… rasare-mi  altele noiSa le jucam de-a realitatea

In Doi.

  65 accesări
  0 comentarii

Restaurare.

Cum se mai clatina temeliilePamantului ce sunt...Cand se deschid stavilarele de sus Vazutele si nevazutele temelii Se clatina. "Dar va fi un pamant nou"- Imi spui..."Pe care va locui neprihanirea".
  62 accesări
  0 comentarii

Nihil sine Deo

Tu?... Esti Minunea zilelor mele,

Infinitul din care-mi extrag Vesnicia...

Apa din care nu ma voi satura

A bea.

 

Continuă să citești
  59 accesări
  0 comentarii

Iov 38

Ca niste cuvantari fara pricepere nedumeririle

Se gandura `naintea privirilor Divine.

Le prind, le trag inapoi, mustrandu-le,

Sa nu comvoace Cerul viteazul din mine...

 

Continuă să citești
Comentarii recente
Beni
Frumos, tu le-ai scris?
Miercuri, 06 Februarie 2019 11:11
Swanna
Clar (altfel dadeam autorul).
Miercuri, 06 Februarie 2019 19:12
  65 accesări
  2 comentarii

Gand razlet.

As vrea sa-Ti spun cuvinte sute Dar zac in pata invechitaDintr-o cerneala nerostita. M-adun cu greu din lumea eiSi pun un Dor pe o hartieDemult uitata sub condei...

  50 accesări
  0 comentarii

Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi

Cuvântul  iubire este un cuvânt-cheie  folosit des atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Dumnezeu vorbeşte mult despre dragoste şi anume manifestarea ei în relaţie cu cei din jurul nostru. Dumnezeu ne porunceşte să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, dragostea este o poruncă, nu o alegere. Iată ce porunceşte  El  în Vechiul Testament poporului Israel înainte de a intra în ţara promisă:

Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul. (Levitic 19:18b).

Mai  târziu, Domnul Iisus Hristos răspunde la întrebarea unui învăţător al Legii :

1. Cine este aproapele meu?

printr-o pildă:

Samariteanul a demonstrat că-şi iubeşte aproapele:

Continuă să citești
  247 accesări
  0 comentarii

„CE FACI CU CEEA CE AI PRIMIT?”

Dumnezeu investește în noi încă dinainte să ne fi născut. El a pus ceva special în fiecare, ne-a înzestrat cu anumite abilități, daruri, care mai târziu dau contur chemării noastre. El nu a creat niciodată oameni incompetenți, El a creat doar oameni speciali cu diferite scopuri sau meniri.

Chemarea fiecăruia este de a sluji lui Dumnezeu, însă chemarea specială, individuală este în funcție de darul cu care ai fost înzestrat. Poate părinții tăi te-au constrâns să mergi pe o anumită direcție în viață sau poate propriile tale interese te-au îndreptat spre altceva și trecând anii, vezi că nu te regăsești în ceea ce faci, toate ducând la un eșec, la gândul de nereușită.

Dumnezeu pune în noi ceva special încă din momentul procreării noastre, ceva care ne definește, dându-ne o unicitate. Nu privi la neputințele tale, nici la cel/cea de lângă tine, dorind să fii ca el/ea. Tu ești unic/ă! Fii tu, deoarece ești cea mai bună variantă a ta, doar trebuie să descoperi darul care este în tine.

Frica și neîncrederea sunt două dintre cele mai mari bariere care ne împiedică să vedem darurile cu care am fost binecuvântați, dar atunci când realizăm adevărata noastră valoare în ochii lui Dumnezeu nu vom mai spune: nu pot, ci vom spune: prin El pot totul! Nu privi la tine, ci uită-te la El și vei reuși!

Samson a fost binecuvântat cu o putere supranaturală, însă nevegherea și neascultarea lui l-a depărtat pe Dumnezeu, pierzând darul cu care a fost înzestrat. Investește în darul care ți-a fost încredințat! Pune talantul tău în slujba Domnului și așteaptă-te la lucruri mari!

Continuă să citești
Comentariu recent la această intrare
Florin Gabor
Adevarat ca Dumnezeu hotaraste chiar dinainte de a ne naste ce sa fim, dar asta nu inseamna si ca oricine ajunge sa fie ce a hotar... Read More
Joi, 17 Ianuarie 2019 19:00
  77 accesări
  1 comentariu

Paradoxul iubirii neconditionate.

„Domnul mi Se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea”Ieremia 31:3

Oare încă sunt iubit? Oare încă mai este speranţă pentru mine? – Ești surprins să auzi asta? Nu cred – pentru că în noi, fiecare simţim că mai există o speranţă, că lumea nu se sfârşeşte cu o furtună sau cu zecile de valuri care ne spulberă fără milă.

Uneori simţi că vrei să laşi garda jos, să te pui la perete și să zici: „Eu cedez, nu mai am putere să mă împotrivesc loviturilor primite”. Parcă nimic nu e bine, nimic nu faci bine, nimic nu merge cum ar trebui și viața ta nu arată deloc așa cum ai crezut tu că o să arate. Toate visurile ți s-au spulberat. Toate fricile te-au împresurat și toate temerile ți s-au adeverit… Când ai crezut că apele s-au mai liniştit și ai avut răgaz de câteva clipe să respiri uşurat – poc! din nou – încă un val care te-a aruncat în dureri și mai mari.

Ascultă-mă! Nu există moment în viața ta în care Tatălui tău să nu-i pese de tine. El te iubeşte indiferent de alegerile tale greşite, indiferent de poverile pe care le porți în spate. Nu ești niciodată prea murdar pentru a fi spălat și nu ești niciodată prea slab pentru a putea fi întărit. Nu există niciun aspect pe care Dumnezeu să nu-l poată rezolva și crede – Dumnezeu Îşi arată puterea și slava transformând cele mai nenorocite alegeri în nişte binecuvântări glorioase. Dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu ține de ce ești sau de ceea ce faci. El te iubește pentru că El însuși este iubire!

Iubirea Lui nu scade atunci când puterea ta scade. Iubirea Lui nu scade când tu cazi – nu! El este credincios și așteaptă ca indiferent de neputința ta omenească să vii, din nou și din nou să Îl cauți și să Îl lași să lucreze în tine! Chiar dacă acum îți este greu și spui că nu mai poţi, o, dragul meu, tu nici nu ştii ce mult poţi să duci! Poate privești cu jind la cei din jurul tău care par că niciodată nu au avut greutăţi precum ale tale. Parcă nici măcar nu L-au căutat vreodată pe Dumnezeu, așa cum tu consideri că L-ai căutat – îi vezi fericiţi și fără griji, iar tu te afli în lupte și în furtuni.

Continuă să citești
Comentarii recente
catalin
Cu siguranță un articol încurajator. Mulțumim pentru postare Ella și Dumnezeu să te binecuvinteze pentru slujirea ta!
Marți, 15 Ianuarie 2019 08:22
Raluca23
Fi binecuvântată!
Marți, 15 Ianuarie 2019 21:09
  91 accesări
  2 comentarii

Cum vezi și ce spui poate influența destine...

      „Într-o zi Thomas Edison a venit acasă de la școală și i-a dat o hârtie mamei sale spunându-i: „Profesoara mi-a dat această hârtie și mi-a spus doar să i-o dau mamei mele”.      Ochii mamei erau în lacrimi când a citit cu voce tare copilului ei: „Fiul tău este un geniu. Această școală este prea mică pentru el și nu are profesori suficient de pregătiți să-l poată educa. Vă rugăm, educați-l dumneavoastră”.        După mulți, mulți ani, după ce mama lui Edison a murit și el devenise unul dintre cei mai mari inventatori ai secolului său, într-o zi el s-a uitat printre lucrurile vechi ale familiei. Deodată a văzut o hârtie împăturită, în colțul unui sertar într-un birou. A luat-o și a deschis-o. Pe hârtie era scris: „Fiul tău are probleme psihice. Nu îl vom mai lăsa să vina la școală”.        Edison a plans ore în șir apoi a scris în jurnalul său: „Thoman Alva Edison a fost un copil cu probleme mentale care prin eroismului mamei, a devenit geniu al secolului său”.”

Morala: Felul în care îi vezi, cum le vorbești și cum îi tratezi pe cei care au fost așezați lângă tine, poate determina ceea ce ei vor deveni. (Ema)

„Dacă eu pot influența oamenii din jurul meu, prin felul în care îi percep – atunci eu vreau sa fiu atent cum gândesc! Vreau să văd oamenii în felul în care Dumnezeu i-a creat. Vreau să privesc unde acei oameni pot ajunge, nu doar unede ei sunt acum, astfel când ei sunt pe lângă mine, ei tânjesc să fie ceea ce Dumnezeu i-a creat să fie”. (John Paul Jackson)

„Moartea și viața sunt în puterea limbii” Pv. 18: 21„Dragostea .... acoperă totul, crede totul, nădăjduește totul, suferă totul”. 1 Corinteni 13: 7

Povestea preluată de pe:http://englishbookgeorgia.com/blogebg/thomas-edison-mothers-letter-changed-the-world/

Continuă să citești
  107 accesări
  0 comentarii

Ceșcuța de ceai

„O familie a hotărât să facă o excursie într-un magazin de antichități din Anglia, pentru a celebra 25 de ani de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele de argilă, obiectele ceramice, în special ceștile de ceai. Au observant o ceșcuță excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceșcuța aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”. În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceșcuța de ceai a început să vorbească: ”Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: - „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: - „Încă nu!”.Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. - „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: - „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa… - „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: - „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc.- „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus:- „Încă nu”Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus:- „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. - „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!”El mi-a vorbit blând: - „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat. Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala care se ascunde în spatele acestei povești este următoarea: fiecare dintre noi poate fi asemănat cu argila care trebuie modelată, iar Dumnezeu este Olarul. În procesul prelucrării uneori trecem prin fământări, alteori suntem expuși la presiuni, sunt și cuptoare… însă toatea aceste sunt folosite spre binele nostru, să putem deveni ceea ce El dorește să fim, să strălucim și să putem împlini voia Lui cu privire la noi.Când treci prin momente dificile, când suferi și îți e greu, când nu înțelegi ce se întâmplă în viața ta, fă-ți un ceai, bea-l dintr-o ceșcuță drăguță și stai de vorbă cu Olarul.

Autor: Arsenie Boca, morală adaptatăhttp://psihowellness.ro/povesti-terapeutice/povestea-cescutei-de-ceai/

 

 

Continuă să citești
  144 accesări
  0 comentarii

Rugăciunea – Comunicare cu Dumnezeu

Rugăciunea este un dialog între Dumnezeu și poporul Său. Rugăciunea include adesea nevoi și preocupări individuale sau colective; cu toate acestea, rugăciunea înseamnă mult mai mult decât a cere și a primi. Rugăciunea face parte dintr-o relație, ceea ce înseamnă că implică un dialog, nu doar un monolog.

În timp ce Dumnezeu dorește ca noi să vorbim cu El despre problemele, planurile și preocupările noastre, există și momente în care trebuie să fim tăcuți înaintea Lui și să ne odihnim în El, astfel încât să putem fi sensibili și receptivi la dorințele, îndrumările și planurile Sale. Rugăciunea meditației asupra unui text al Scripturii este o modalitate deosebit de utilă de a-L asculta pe Dumnezeu.

Rugăciunea este, de asemenea, o resursă spirituală, care declanșează „supranaturalul”. O armă, atunci când este defectă, prea adesea rămâne în teacă.

Ca o resursă spirituală puternică, rugăciunea este preludiul tuturor slujirilor eficiente. S-a spus că ,,Satana râde de munca noastră, își bate joc de înțelepciunea noastră, dar tremură când îl vede pe cel mai slab sfânt pe genunchi”. Bătălia spirituală adevărată este câștigată pe câmpul rugăciunii;

Acest dar al comunicării deschise cu Dumnezeu și accesul imediat la El prin rugăciune este unul dintre marile beneficii ale mântuirii pe care Isus a plătit-o pentru noi.

Continuă să citești
  88 accesări
  0 comentarii

CÂND VIAȚA TE TRÂNTEȘTE LA PĂMÂNT

Cu siguranță, de multe ori ai spus că vei reuși, că vei trece și de data aceasta peste păcat, însă la sfârșitul zilei te vezi tot acolo, tot căzut, slab, abandonat și fără vreo speranță.

Poate cauți să te schimbi și nu reușești. Încerci să scapi de păcatul care te-a biruit ieri și astăzi și poate o va face și mâine. Pin puterile tale nu vei putea! Poate ești trântit la pământ și diavolul și-a bătut joc de tine cum a vrut el, dar ridică-te în Numele lui Isus. Amintește-ți cine ești în Hristos și ce a făcut El pentru tine!

Vreau să îți spun astăzi un mare adevăr: există speranță pentu păcatele tale! Crucea lui Hristos oferă iertarea, oferă mântuirea. Ești mai mult decât biruitor prin Acela care a biruit boldul morții și al păcatului! Nu ai fost creat să fii un eșec! Ai fost creat să fii un biruitor!

Când viața te trântește la pământ, amintește-ți de dragostea agape: dragostea agape este dragostea supranaturală, atât de adâncă și de mare, cu dimensiuni atât de profunde, încât nu se poate descrie; o dragoste care te acceptă chiar dacă ești cel mai mare păcătos; o dragoste care te acceptă în pofida lucruilor greșite din viața ta. În ciuda vieții trăite în păcat, în rebeliunea ta, în păcatul tău. Hristos aduce restaurarea, în urma mărturisirii!

Când viața te aruncă departe de ceea ce Domnul așteaptă de la tine, întoarce-te la Isus! La El vei găsi iertare, la El vei găsi alinare și belșug de binecuvântare! Când viața te aruncă la pământ, vine ISUS și te întâlnește pe drumul tău. Iar când te întâlnește Cristos, pe drum vei „vedea” din nou ca și orbul Bartimeu!

Continuă să citești
  113 accesări
  0 comentarii

Idolii inimii.

Iubim, dar uneori iubim greșit.

 

Poate fără să ne dăm seama, sau poate în mod voit începem să trăim mai mult pentru lucrurile obișnuitului lumii acesteia decât pentru împlinirea voii Lui Dumezeu. Suntem în stare să renunțăm oare la a primi binecuvântări în schimbul lucrurilor care ne țin inima legată!? Din nefericire suntem.

Oare de câte ori n-am pierdut vreo binecuvântare fiindcă am fost distrași de alte lucruri, în loc să căutăm Fața lui Dumnezeu? Oare de câte ori am pus preț pe lucruri iubite și râvnite de inima noastă, dar inutile pentru Dumnezeu? De câte ori am investit timp și resurse într-un mod greșit !? În mijlocul acestei lumi care suferă de foame și de sete după o altfel de Dragoste, noi în continuare suntem preocupați de lucruri mai mult decât de ceea ce iubește Dumnezeu – adică oamenii?

Am devenit puțin câte puțin sclavii idolilor pe care inima noastră i-a îmbrățișat cu atâta adorare. Pavel scria într-una din epistolele lui: Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 Corinteni 6 :12)

Pană la urmă e vorba de alegerea personală.Admirăm ambalaje și uneori chiar plătim scump pentru ele, dar mai apoi când în sfârșit le avem, ele se dovedesc a fi goale, iar noi rămânem tot nefericiți. Lumea știe să producă reclame atrăgătoare, iar ochiul niciodată nu se satură.

Continuă să citești
  133 accesări
  0 comentarii

CREDINŢĂ FĂRĂ PUTERE

 

Romani 10:17

CREDINŢĂ FĂRĂ PUTERE

 "Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos."Romani 10:17

Mulţi dintre noi ne mulţumim cu o credinţă fără vlagă. Nu ne punem în bătaia focului, când vine vorba de încredere în Dumnezeu. Există multe lucruri în care spunem că credem, însă în realitate nu le putem crede, pentru că nu-şi fac apariţia în modul nostru de viaţă. Ar trebui să trăim în aşa o dependenţă de Dumnezeu, încât dacă El n-ar fi ceea ce pretinde a fi, noi ne-am prăbuşi. Asta înseamnă căutarea ocaziilor în care să ne încredem mai mult în El; înseamnă o asemenea trăire, încât Dumnezeu să devină o realitate a vieţii tale; înseamnă luarea deciziilor care-ţi pregătesc credinţa pentru momentele dificile care stau să vină. Poate întrebi: "Cum pot face acest lucru?" Pavel a răspuns la o asemenea întrebare: "Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos."(Romani 10:17) Dacă cineva ţi-ar putea pune sub limbă un termometru spiritual, pentru a-ţi măsura credinţa, factorul care ar face "temperatura" să crească sau să scadă, ar fi timpul petrecut în compania Cuvântului. Poate spui: "Ei bine, credinţa mea este cam "scăzută"." Atunci ştim că nu ai petrecut suficient timp citind Cuvântul. Poate spui: "Aş fi dorit să am credinţa ta." De fapt, nu există nici un secret în privinţa modului în care putem scurta distanţa dintre credinţa noastră şi a altora - trebuie să ne rezervăm mai mult timp pentru a citi şi medita la Cuvântul Său. Este întotdeauna uşor? Nu. Trebuie să ne rearanjăm priorităţile, să deţinem un control mai strict asupra timpului şi să punem citirea Bibliei în fruntea listei de priorităţi, însă dacă doreşti cu hotărâre să te maturizezi în credinţă, vei fi dispus să plăteşti acest preţ.

 

click ---> Metanoia - Telegram Channel - BibleStudy <--- click

Continuă să citești
  169 accesări
  0 comentarii

Premiul cel mare

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. – Apocalipsa 3:21 Un premiu este o distincţie dată câștigătorului unei competiţii sau ca răsplată pentru o performanţă sau o contribuţie extraordinară. Printre cele mai prestigioase premii se află Premiul Nobel. Alfred B. Nobel (1833–1896) a fost un chimist, inginer, inventator, om de afaceri și filantrop suedez. A deţinut 355 de brevete diferite, dar a devenit cel mai bine cunoscut ca inventatorul dinamitei. Criticat pentru dezvoltarea acestui exploziv, Nobel era îngrijorat gândindu-se cum urmau să-și aducă oamenii aminte de el. Din moment ce nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, el a decis să facă ceva care să fie de folos omenirii în mod pozitiv.Pe 27 noiembrie 1895, la Clubul Suedez-Norvegian de la Paris, Nobel a semnat ultimul testament și a pus deoparte o parte semnificativă din averea sa pentru a înfiinţa Premiile Nobel, care urmau să fie înmânate anual, fără deosebire de naţionalitate, răsplătind contribuţii exemplare pentru umanitate. Primul dintre aceste premii a fost înmânat în 1901. Ceremoniile anuale de înmânare a premiilor pentru chimie, economie, literatură, fizică și psihologie sau medicină se ţin la Stockholm, Suedia, iar pentru pace, în Oslo, Norvegia.Fiecare câștigător sau laureat primește o medalie de aur, o diplomă și o sumă semnificativă de bani. Ceremoniile de decernare sunt urmate de un banchet special la care participă și familia regală suedeză în Stockholm și regele și regina Norvegiei în Oslo. Lista câștigătorilor include nume precum Marie Curie, Albert Einstein, Albert Schweitzer, Ernst Hemingway, Jean-Paul Sartre, Martin Luther King Jr., Maica Tereza și Nelson Mandela.Cartea Apocalipsa menţionează premiile ce vor fi date celor care vor birui forţele răului. Răsplata este cu mult mai mult decât o medalie de aur, o diplomă și niște bani de cheltuit. Ea include viaţa veșnică (2:1), păstrarea numelui în cartea vieţii (3:5) și a sta cu Hristos pe gloriosul Său tron (3:21). Niciunul dintre Premiile Nobel nu poate fi comparat cu acestea.Cum îţi plănuiești viitorul? Sunt premiile acestei lumi mai atractive decât cele veșnice? Adu-ţi aminte că orice distincţie omenească se va încheia mai devreme sau mai târziu pentru tine și doar cele veșnice vor mai dăinui!

  139 accesări
  0 comentarii

NU UITA DE DUMNEZEU !

NU UITA DE DUMNEZEU

" Dar au uitat curând lucrările Lui, şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui." Psalmul 106:13

Dumnezeu ştie ce înseamnă a fi "folosit" de copiii săi, în special când aceştia se comportă ca nişte studenţi care sună acasă doar atunci când banii sunt pe terminate. Există o temă tristă şi a tot prezentă în Vechiul Testament; Dumnezeu îşi binecuvânta copiii, iar aceştia îl uitau. El îi binecuvânta din nou şi aceştia iarăşi îl uitau, la aminte: "Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea. A mustrat marea Roşie, şi ea s-a uscat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu. I-a scăpat din mâna celui ce-i ura, şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului. Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei. Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrările Lui, şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui." Psalmul 106:8-13 De ce îl uităm mereu pe Dumnezeu? Un bărbat a spus: "Am participat la o mulţime de petreceri şi viaţa mea a scăpat de sub control." O doamnă a spus: "Am devenit foarte ocupată cu munca mea. Lăcomia mi-a acaparat inima şi banii au devenit forţa motrice a vieţii mele." Un student a spus: "Am devenit total preocupat de propria persoană. Înainte de a-mi da seama, devenisem centrul propriului meu univers, iar Dumnezeu a fost dat deoparte." Indiferent de detalii, păcatul creează o breşă crescândă în relaţia noastră cu El. Cu cât se măreşte breşa cu atât mai puţin ne rugăm şi cu cât ne rugăm mai puţin cu atât ruptura se măreşte. Cum poţi împiedica acest lucru? Făcând din citirea Bibliei şi rugăciune cea mai importantă prioritate a zilei!

click ---> Metanoia - Telegram Channel - BibleStudy <--- click

  137 accesări
  0 comentarii

Invitație la cină!

       „Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Apoc. 3: 20) Acest verset este asociat de multe ori cu evanghelizarea, chemarea la pocăință a celor nemântuiți, însă în textul biblic aceste cuvinte sunt adresate celor din biserică (din Laodicea), după îndemnul la pocăință. Cred că aceste cuvinte sunt valabile pentru noi toți și sunt atât de frumoase și profunde! Sunt o invitație la cina: Isus ne invită să cinăm cu El, la noi acasa!

         Dacă prânzul îl iei, uneori, pe fugă, din mers, în birou, într-un loc public și aproape cu oricine e prin preajmă, cina e cu totul altceva. La cină mănânci într-un loc retras, cu cei apropiați, pentru părtășie și intimitate.

         Foarte interesant că Isus spune „...stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide”, nu zice dacă aude bătaia din ușă, bocănitul... Referindu-se la asta, Jerry Dirmann, spune că Isus „bate” folosind cuvinte (glasul - cuvinte), iar noi putem să deschidem, să răspundem tot prin cuvinte. Și despre asta e vorba!! Isus vrea să petreacă timp cu noi. El să ne vorbească și noi să-I vorbim. Și acest dialog, această părtășie cu El ne hrănește: ne dă energie și forță spirituală. Mă gândesc că nu întâmplător versetul următor, vs 21 spune: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine”. Ca să biruiești ai nevoie de putere, puterea o primești prin hrană, această hrană e servită cină, în părtășie cu El!

         Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu (Apoc 1: 17, 18) Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide (Apoc cap 3: 7) se coboară la ușa inimii noastre și vrea să cinăm, în intimitatea odăiței noastre! Ferice ce cine aude glasul Lui și-I deschide!

 

Continuă să citești
  172 accesări
  0 comentarii